1,343 matches
-
apară în presă tocmai pentru a ajunge la structura inițială, „ structura Morțun” să-i zicem, și a-i pune pe cei doi s-o recunoască și s-o restituie. Cu V. G.Morțun el nu mai are, după acest episod epistolar din martie 1888, nici o legătură (și în câteva scrisori asupra cărora n-am zăbovit Hanrieta însăși îi mărturisește Corneliei Emilian că Eminescu îl crede neserios, mincinos, etc.); cu Maiorescu numai legăturioficial-protocolare. Dacă ar fi revenit la relațiile apropiate mai vechi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fiindu-i un fel de tutore moral). În același timp, însă, pregătirile pentru citirea acestei piese de teatru în casa lui Titu Maiorescu îi luau mult timp. După cum vedem, informația este lacunară, lipsesc de peste tot referințele la vara lui 1888. Epistolarul Hanrietei Eminescu nu ne mai este de mare folos pentru „anamneza” bolii poetului. Despre intervenția Veronicăi Micle în relația ca atare, mai reținem doar două fragmente. Unul se referă la fotografia lui Mihai Eminescu din tinerețe: „Vă trimit cu deosebirea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
unii se răsfață în lux și eu n-am cu ce mă căuta! Sdrobită cum n-am fost niciodată, vă rog scumpă mamă nu mă părăsiți. Sărut mâna, a matale supusă ca o fiică, H. Eminescu.” Din tot acest roman epistolar care-i ridică monument Corneliei Emilian ca salvatoare a lui Eminescu atât rămâne: lecția sărăciei asimilată de către Hanrieta care va muri peste câteva luni în sărăcie cu adevărat lucie. Pentru ea nu mai funcționează energia chetelor. Culmea fiind că ea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
volum, Câmpia pierdută și Orașul fără fântâni. Textele din cealaltă carte se cantonează în orizontul satului, alternând narațiunea realistă, de tip „document”, cu portretul, pitorescul limbaj oltenesc cu proza poetică, umorul și ironia cu tonul nostalgic și cu lirismul. „Romanul epistolar” în cinci volume Plâng, iubite prinț se compune din documente personale, dar și din tăieturi de ziare (mai ales după 1991, când atenția se îndreaptă și spre zona politică și socială), fragmente de jurnal, cronici și schițe de portret, amintiri
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
prin stringența raționamentului. O deosebită însemnătate are corespondența lui T. Scrisorile, fie politice, fie de dragoste, generalizează scepticismul rezultat din propria experiență, pe care caută să o comunice cât mai elevat cu putință. El este, astfel, unul din inițiatorii genului epistolar în literatura română. Puținele versuri pe care le-a scris se disting prin lirismul lor rafinat, cu ecouri preromantice, evidente cu deosebire în tonul sentimental. Alternarea acestor aspecte contradictorii este realizată în limitele unei sobrietăți ce râvnește către echilibrul clasic
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
Scris (cult): tragedia, comedia, drama, farsa, melodrama Alte genuri și specii: 1. Oratoric : discursul(academic, religios, ocazional, politic, judiciar). Se pot aminti predica, toastul, alocuțiunea etc 2. Istoric : amintirea, memorial, biografia, autobiografia, cronica 3. Didactic : fabula, proverbul, snoava, ghicitoarea 4. Epistolar: telegrama, cartea poștală, ilustrată, scrisoarea; Opera literarA Este o creație în versuri sau în proză care prezintă într-o formă aleasă, prin intermediul imaginii artistice și a ficțiunii (a imaginației) fapte, întâmplări, aspecte din natură, personaje, gânduri, idei și sentimente reușind
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lostriță? Cum arată?” Era sincer curioasă, fapt pe care nu-l manifestase la prima citire a cuvîntului. Dincolo de amănuntele ei delicioase, povestea are o „învățătură”. Incomparabile prin definiție, femeile acceptă doar comparațiile care le subliniază raritatea sau unicitatea. Însă exercițiile epistolare de felul celui al profesorului I. (care a avut, probabil, în minte imaginea „lostriței” lui Voiculescu) sînt riscante. Cu cît comparația e mai pretențioasă, cu atît ea va fi divulgată mai repede celor din jur. E o contradicție care nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de acum refuzat. Mai merge pe acolo sora lui, Antoaneta, probabil În casa În care a locuit Vasile Lovinescu. Până la remiterea listei cu mistere de dezlegat, mai este Însă ceva vreme (probabil spre vară), și oricum noi vom mai dialoga epistolar până atunci. Cu urarea să Înaintați la carte substanțial și fără epuizare, cu cele mai admirative gânduri doamnei și cu sentimentul că multe, multe ar mai fi fost de scris (dar timpul gonește fără milă), vă spun - la revedere sau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
iunie 2002 Stimate domnule Eugen Dimitriu, Așa cum v-am „amenințat”, sunt, În această primă perioadă a anului, un corespondent foarte nepunctual. Precum bănuiți, nu neapărat timpul fizic pentru a vă așterne câteva rânduri Îmi lipsește, cât zăbava lăuntrică pentru „taifasul” epistolar. Mi s-a părut mereu În această lună de zile (care, nu vă spun o noutate, nici nu știu când a trecut!) că, azi-mâine, mă așez și vă răspund. Iată că n-am reușit și, Între timp, a venit și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a lui Nicolae Labiș 667. Sper că la vară voi avea prilejul să vă revăd 668 și să-l cunosc grație dvs. și pe profesorul Popa dar Înainte ca planurile mele de călătorii să se realizeze, să ne păstrăm raporturile epistolare 669. La mulți ani 1973 domnului Dimitriu și familiei Dimitriu! Gh. Tomozei 667 Deoarece profesorul Vasile G. Popa s-a lăsat greu să dea materialul documentar despre Labiș, mai bine spus nu l-a pus la dispoziție, pentru că era inedit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
vă va fi recunoscătoare. Voi știți cum se procedează; eu, firește, habar n-am. Volumul, spune traducătorul, e legat direct de teza ce-o pregătiți. Nu mă pricep să scriu scrisori, după cum se vede cu ușurință. Nu am (nici) talent epistolar. Mircea s-a operat (a doua oară În opt luni) și se simte bine. E acasă, e mai optimist decât noi (vârsta!) și e fericit că a fost „numai” o ocluzie intestinală și nu altceva. De câte ori ne vedem, George mă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un particular farmec exotic și o delicată politețe, o civilitate cărturărească, aș zice. Când văzuse cartea pe care o citeam nu și-a ascuns mirarea și nici eu nu mi-am putut, la rândul meu, stăpâni uimirea față de uimirea sa. „EPISTOLAR? Asta citești dumneata, aici?” Da, tocmai Îmi adusese cineva volumul de la București, eram curios, mă apucasem imediat să-l citesc, stimulat nu doar de numele celor care contribuiseră la el, ci și de elogiile care Întâmpinaseră această apariție editorială, atât
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Aura acelei zile de vară bucureșteană a intrat, Între timp, În tărâmul imaginar. Ficțiune a trecutului, fabula unei biografii care se tot depărtează fără a se separa de ea Însăși. New York, ianuarie 2000 (Familia, nr. 4/2000) Dialog epistolartc "Dialog epistolar" Pe Radu Enescu l-am văzut doar o singură dată. Anume, Într-o seară de iarnă (1982, bănuiesc) când mi-a dat un telefon, În București fiind, și am izbutit să ne Întâlnim la mine acasă, În ciuda faptului că soția
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
parvenit (tot din cauza „capricioasei” intermediare?) sau Radu Enescu a Întârziat excesiv răspunsul, până nu mai era cine să-l scrie. Bănuind că citește, și acum, de dincolo de zarea noastră, Familia, presupun că Îi va face plăcere să revadă acest schimb epistolar. New York, mai 1999 3.XI.1993 Dragă Domnule Radu Enescu, Tatăl meu mi-a trimis acum câteva zile textul Dvs. „De ce detest antisemiții?”, apărut În Noua Gazetă de Vest. Am fost cu atât mai surprins, cu cât nu mi-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tot mai evident al acestui tip de comunicare, Într-o vreme când chiar și dialogul scris preferă formele directe, imediate și clar țintite ale oralității, cum au fost ele intermediate de telefon, telegraf, magnetofon etc. Poate, altădată; la sfârșitul setului epistolar, eventual. Chiar și forma nepretențioasă a „biletului” contemporan, lăsat pe masa vecinului de birou sau inseriat În apelurile de pe e-mail, permite Însă, cred, lectura personalității expeditorului și oferă, fie și sumare, indicii despre destinatar. În cazul corespondenței tradiționale, cu atât
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și oferă, fie și sumare, indicii despre destinatar. În cazul corespondenței tradiționale, cu atât mai mult. Așezându-se la masă În postura de corespondent, scribul nu doar se pune În starea adecvată mesajului său, ci se și „Îmbracă” În veșmintele epistolare destinate a potența sau, dimpotrivă, a atenua, falsifica, codifica prin cuvinte adevărul-adevărat pe care ar fi chemat să-l dezvăluie. Nu o dată, sentimentele sporesc, tulburător, ele Însele, când scriem iubitei sau prietenului, scriindu-ne nouă Înșine sau când citim, după
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
alți intimi ai solitudinii sale, sunt un experiment torid și glacial deopotrivă, Într-un soi de halucinantă imersie În rătăcire, ca formă extremă a autenticității. Am fost frapat, acum peste un deceniu, când, discutând despre un scriitor care făcea din epistolarul său calofil, curtenitor și aerian o ferventă formă de evaziune În literatură, un vechi și apropiat prieten al său Îmi spusese, zâmbind: „Bine, dar așa a fost dintotdeauna. Fals de la cinci ani!”. Această „falsitate” euforică și mistificatoare era, de fapt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din Cluj poate fi considerată un adevărat triumf! A trecut prin București (dar nu am ajuns, din păcate, să schimb vreo vorbă cu el) și Matei Călinescu; mi-a făcut Însă bucuria de a-mi trimite un exemplar din volumul epistolar scris În tandem cu Ion Vianu. Este un document spiritual de un dramatism cu adevărat zguduitor. În ceea ce privește oferta pentru o bursă studențească la Bard College, am primit zilele trecute un fax de la d-na Janet E. Kettler, care mă Înștiințează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu autoritatea, profesionalismul obsesiv, măiestria, ca adevărată marcă a personalității care Își permite, În câmpul trivial al cotidianului, să poarte masca, deloc ipocrită, a negociatorului cordial, modest, dar și sigur pe sine, dar și autoironic. În rândurile și printre rândurile epistolare, ni se Îngăduie să intuim, cred, și nodurile de tensiune. Se vede, anume, ceea ce doar intimii săi știau, probabil: intensitatea stăpânită a unei constante, deloc vindecate, interogații, ca și aviditatea inteligentă a „cetățeanului” știutor de istorie și cobai al ei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
decisese să ofere „extra-teritorialului” trădător și cosmopolit, cum mă numea presa de gang partinic, un subterfugiu, favorizând sedentaritatea, re-„Înscăunarea” pe scaunul de la masa de scris. Cum dialogul cu trâmbițele oficiale nu era posibil, Îmi propunea să dialogăm noi doi, epistolar, și astfel, cum s-a și Întâmplat, să ajung la dialogul cu mine Însumi. Intenția evident terapeutică era subminată Însă, din start, de tematică. Greu de găsit o mai nepotrivită temă de liniștire ca „problema evreiască”, cu inevitabilul ei laitmotiv
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
disengagement from any form of vulgar aggressiveness, social or moral, from routine and ossification - a revulsion at conformism that becomes fertile ground for anomalies”. După ce analizase proza pe care o publicasem În țară, criticul se referea și la dialogul nostru epistolar din 1982-1983, În care vorbisem despre generația mea fracturată, care nu apucase să dețină o solidă tradiție, deci nici șansa de a se distanța de ea În cunoștință de cauză. Cita, În Încheiere, ceea ce spusesem despre relația dintre etic și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tipul „afacerii Dreyfus” nu prea era de imaginat În România anilor ’30. Cum ajunsese filologul de la „apariția scriitorului În cultura română” la convulsiva temă „evreiască”, cum ajunsesem eu de la obsesia „universalistă” a tensiunii dintre etic și estetic la dialogul nostru epistolar din anii ’80 centrat pe aceeași temă, În ciuda suspiciunii și chiar a unui soi de aversiune „anti-tribală” cu care o priveam? Cum de ne-am „potcovit” amândoi cu astfel de belea, evacuați În „fundătura” cu indicatoare de traseu atât de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
realitatea noului veac și a unei cu totul noi viețuiri. New York, 11 mai 2000 (Familia, nr. 7-8/2000) Partea a douatc " Partea a doua" Către Ernesto Sábatotc "Către Ernesto Sábato" Romanul lui Sábato Abaddón, el exterminador conține un dens capitol epistolar, destinat unui virtual confrate, care debutează prin adresarea „Dragul și depărtatul meu tânăr prieten”... Textul-răspuns (apărut În Vatra, 20 martie 1984) preia idei directoare, teme și chiar fraze, formulate În acest și În alte romane ale lui Ernesto Sábato, ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
după apariția cărții. Când am ajuns, până la urmă, la Berlin, traducerea nu era Începută, Böll era mort, Societatea O.-O. lentă, birocratică, nu prea prospera. Întâlnirea cu autorul zăpăcitoarelor mesaje a Însemnat Însă autentificarea vie, acută, În cotidian, a patosului epistolar. Mi-ar fi greu să uit figura stânjenită și disperată a prietenului care asista, la Check Point Charlie, de cealaltă parte a Zidului, cum grănicerii est-germani Îmi verificau, din nou și din nou, pașaportul și bagajele și mă trimiteau, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Sorin 40 Nichita 46 Sinuciderea unui pahar de Bacara 50 Modulul M 80 Post-scriptum 83 Înainte și după 88 La o aniversară 94 Premiul Fundoianu 95 Post-scriptum 2004 97 Poezie și adevăr 101 Citate 111 Bănulescu la Berlin 118 Dialog epistolar 124 Documente vetuste 130 Corespondență Întreruptă 146 Negația NEGO 165 Vești de la Mircea Zaciu 174 O cafea cu Sorescu 196 Nobila inutilitate și ardoarea militantă 201 Artistul olandez 224 Ultima Întâlnire 232 Cum se face o potcoavă 237 Cu mâna
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]