1,663 matches
-
în timp ce o avea pe ea la cârmă. Cum ar mai putea da ochii cu tatăl ei dacă avea să fie responsabilă de distrugerea prețioasei lui creații? Dincolo de ușa biroului domnea o tăcere mormântală. Toți redactorii, până și Stevie, plecaseră acasă. Epuizată, Fran își luă geanta și le urmă exemplul. Exista ceva simbolic în atmosfera tăcută, pustie a locului. I se ivi în minte o imagine încă și mai pustie, după ce ziarul o să dea faliment și angajații o să fie concediați. Doamne, răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
i se ducea firul de la ciorap, o îmbia cu cafea și cuvinte pline de înțelepciune și se dovedea, ca-ntotdeauna, comisia perfectă de evaluare a noilor idei. — Există două opțiuni pentru un proiect îndrăzneț ca Fair Exchange, reflectă Fran, prea epuizată ca să mai poată lua o decizie de una singură. Unu: cititorii plătesc pentru ziar și anunțurile sunt gratuite. Sau Doi: ziarul e gratuit, dar oamenii trebuie să plătească pentru publicarea anunțurilor. — E ușor. Stevie se ridică pentru o clipă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
uriaș lipit pe cel mai mare panou din Woodbury, POT FI O COMOARĂ PENTRU ALTCINEVA. OFERĂ-LE LA SCHIMB PE GRATIS ÎN PRIMUL NUMĂR DIN FAIR EXCHANGE, ZIARUL LOCAL CARE ÎȚI POATE ADUCE PROFIT. Fran aștepta la semafor, exaltată și epuizată, sperând din tot sufletul că riscul pe care și-l asumase cumpărând acel spațiu publicitar și, mai mult chiar, hotărând, în pofida sfaturilor tuturor, să ofere anunțuri gratuite în primul număr, avea să dea roade. Oamenii cu finanțele spuseseră că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lăsîndu-le celorlalți grija de a se descurca cu viitorul. Uneori, din senin, izbucneau certuri. Astfel mai trecea vremea. Poate de aceea ele se prelungeau mult peste motivele neînsemnate care le generaseră. Protagoniștii oboseau, dar nu se hotărau să tacă. Până când, epuizat, unul renunța. Căci nimic nu poate dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam ce urma să aud. Și nici nu-mi păsa prea mult după discuția cu Laura. În cameră, m-am lungit pe pat fără să mai aprind lumina. Mă simțeam epuizat, nu mai aveam energie nici măcar să-mi fac un ceai ca să-mi liniștesc stomacul. Și luam mereu aceleași gânduri de la capăt. Sigur, o iubeam pe Laura, dar de ce-mi cerea imposibilul? De ce-mi cerea să renunț la ceea ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mă așteptam să fiu atât de bine primit: conferință de presă în toată regula, mai multe interviuri la ziare, la televiziune și vestea, care nu poate să nu încânte urechile unui autor, că prima tranșă a tirajului era deja epuizată. La Budapesta, traducătorul n-a catadicsit să vină să mă întâlnească. Aici, la Ljubljana, Aleš Mustar, un bărbat tânăr și isteț, vorbind la perfecție româna (a studiat-o în România, unde și-a dat doctoratul cu prof. Eugen Simion) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
pare să fie, întrucât nu mă simt deloc obosit, dimpotrivă, trupul și mintea mea par acum mai odihnite. În timp ce, dacă ar fi fost vorba despre altceva, de febra creației, de exemplu, aș fi fost, fără nici o îndoială, mult mai obosit, epuizat chiar... Nu știu alții cum sunt, dar eu, dacă scriu, fie și numai două rânduri, simt că din mine s-a desprins o părticică și că, fără ea, nu mai sunt eu, am pierdut ceva ce era al meu și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de la etaj. — Prințesă în țara lu’ Răduleasca, i-a ținut isonul fata de la parter. Am rămas fără cuvinte, ba chiar fără aer, așa că m-am grăbit să cumpăr unul din cele trei exemplare recu perate. Apoi am ieșit din librărie epuizat, dar bucuros că am putut smulge cartea lui Silviu din ghearele unei stranii cenzuri postcomuniste exercitate de pretinși vânzători a căror ultimă lectură a fost probabil abecedarul. Victor Alartes S.C. Elvis S.A. Vai, ce bine că rezolv și chestia asta
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fi făcut orice să se întoarcă acasă cât mai târziu. De multe ori aproape de miezul nopții, atât de frântă de oboseală și cu picioarele atât de umflate în pantofii din alte timpuri, încât nu-i mai trebuia mult să adoarmă, epuizată, după ce-și pieptăna îndelung în fața oglinzii părul de culoarea oțelului. Ce-o îngrijora, cu cât se scurgeau anii, erau banii tot mai puțini. S-a hotărât cu greu să-și ia un subchiriaș, în cămăruța de lângă bucătărie, cu intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
respire, era ca o gheară nevăzută ce scormonea sub pielea ei, îi venea să țipe de durere, dar n-avea glas, s-a străduit să țipe și atunci durerea a pierit și era ca și cum ar fi căzut de foarte sus, epuizată, leșinată aproape, transpirând și tremurând, fără glas; iar o clipă mai târziu - poate o fi fost după multă vreme, dar ei i se părea că se întâmplă exact în clipa următoare - gheara invizibilă a scormonit din nou și iarăși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar mai fi dus a doua oară. Abia o făcuse o dată, cu neînchipuite precauții. O socotea o poveste depășită și avea dreptate. Îi erau de ajuns vizitele-calvar în care nevastă-sa îl purta în fiecare săptămână. S-a declarat obosit, epuizat deodată de munca de la birou, a cerut o pauză de zece zile măcar în turneele pe la prieteni, aștepta cu nerăbdare seara, să-și ungă încheieturile mâinilor și picioarelor cu nămol și să se retragă în camera sa tapisată cu cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să lucreze mult și să termine cu bine. I se părea că îi reușesc toate. Își stabilea un program de lucru zilnic, mereu mai mare. Îl îndeplinea și era în el o ușoară uimire. Dormea puțin, dar nu se simțea epuizat. Era convins că de mult nu mai fusese într-o stare atât de bună, cu un chef grozav de lucru. Se simțea ca drogat. În fiecare dimineață fluiera în baie, în vreme ce se bărbierea. Nu mai făcuse asta de mult. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Încîntător, În care ea juca rolul surorii lui mai mari. — Jamie! Să nu mai spui niciodată așa ceva... N-ai s-o omori pe doică și nici pe altcineva. Tatăl său Își descleștă mînile, iar Jim Își dădu seama cît de epuizat era. Adesea, lui Jim i se părea că tatăl său se străduia să rămînă prea calm, sub povara amenințărilor aduse firmei sale de către sindicatele comuniste, a activității sale la Asociația Rezidenților Britanici și a grijii pentru Jim și mama acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
alungită peste rîu, și, odată cu ea, liniștea se așternea peste acel cîmp de luptă. Civilii englezi, care ajutaseră la salvarea marinarilor, ședeau În cămășile lor unsuroase alături de răniți. Tatăl lui Jim Îl tîra pe ofițerul rănit spre Întinderea de noroi. Epuizat, Îi dădu drumul și se prăbuși În apa mică a unui pîrÎiaș format din apa de scurgere de sub dig. Soldații japonezi de pe Bund alungau mulțimea departe de chei, obligîndu-i pe chinezi și pe europeni să coboare din mașini din ricșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stingînd setea acestor prizonieri britanici, iar apoi hrănind rădăcinile culturilor de orez destinate unei noi generații de renegați chinezi. Jim deschise cutia de lemn și Își scoase gamela. Coborî pe mal printre femeile care se odihneau și printre copiii lor epuizați. Stînd pe vine pe plaja Îngustă, umplu cu grijă gamela cu apa de la suprafață, sperînd că algele ar putea să-l ajute. Bău din apa călîie, urmărind cum urmele pantofilor lui de golf dispar În nisipul fin. Umplînd gamela, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un loc umbros, răcoros și mă așez direct în soare, îmi pun apă în păr, pe față, mintea mi-e amorțită, ochii probabil că sunt umflați dar nu se văd de sub ochelari, mi-e foarte greu să mai gândesc, sunt epuizată, mă uit, lumea se uită la noi, semănăm, gândesc, și el așa frumos probabil că toate zic norocoasa. Toni, tu ești un om pozitiv, spune Cezar mergând, aha! Am avut și eu unele momente, dar... sunt un om solar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
-i putea înghiți superioritatea. Acesta era fondul problemei. Acel om cu chip de înger, dar plin de rele bine ascunse pornise atunci la bătălie cu totul orbit de marea lui vanitate și fusese pus pe fugă de o armată franceză epuizată, dar strunită exemplar de Napoleon, care sesizase imediat incompetența adversarului său. Nu lipsise mult ca să fie capturat și scăpase doar inventând ad-hoc o minciună despre un armistițiu deja încheiat între el și Napoleon. O minciună gogonată care îl făcuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
i se pun cătușele pe mâinile aduse la spate. Apoi Insch Îl scoase pe Hoitar din bucătărie afară În zăpadă. Rămas singur În casă, Logan stinse lumânările și Îi urmă. 21 De data aceasta, „adultul alocat“ Hoitarului era un bărbat epuizat, puțin trecut de cincizeci de ani, cu capul țuguiat și cu o mustață ridicol de mică. Lloyd Turner: un fost profesor de la școala Hazlehead, care-și pierduse de curând soția și voia ceva care să-i ia gândul de la faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În suc propriu. — Domnule Anderson, spuse Insch fără nici o urmă de căldură când se așezară În cele din urmă pentru interviu. Ce drăguț din partea dumneavoastră să ne faceți loc În programul dumneavoastră cel foarte, foarte plin! Cameron arăta Îngrozit și epuizat, de parcă plânsese toată noaptea. — Înțeleg, zise Insch, servindu-se cu șerbet de fructe, c-ați scos o altă interpretare, de-a dreptul miraculoasă, pentru evenimentele serii? Poate că extratereștrii sunt de vină? Mâinile lui Cameron tremurau pe masă. Vocea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Princetonul din prima clipă - frumusețea lui leneșă, semnificația lui doar pe jumătate Înțeleasă, desfătarea naturală a stufului În lumina lunii, frumoasele, prosperele mulțimi adunate la jocuri și mai ales atmosfera competitivă instaurată În grupa sa de studiu. Din ziua când, epuizați, cu ochii mari, bobocii În echipament de sport s-au Întrunit În sala de gimnastică și l-au ales pe unul din Hill School șef de grupă, pe o celebritate din Lawrenceville adjunct și pe o stea de hochei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ani - și ce zi leneșă a fost, Când de finaluri fericite ne erau apărate Sufletele tinere și netulburate. Chipul atent, cu ochii mari, ți-l adoram, Zâmbind un repertoriu; piesa ce-o priveam Răzbea spre noi ca apele la țărm, epuizate. Căscând și hoinărind, să treacă seara cu bine, Privesc de unul singur... Pălăvrăgeala, sigur, Strică unica scenă ceva mai fermecată; Ai plâns puțin, mă Întristasem pentru tine Exact aici! Unde X apără divorțul, nesigur, Și Cum-o-Cheamă-i cade-n brațe, leșinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mâini de gheață și își îngropă fața în cuburile reci. Danny îl studie cu privirea: înalt, blond, până-n treizeci de ani, frumușel - ca băiatul ăla în rolul principal din musicalul la care îl târâse Karen Hiltscher. Vocea lui era răgușită, epuizată. — Sigur. Trombonist fomist. Am auzit. De ce? — Vorbește cu domnul polițist de-aici. Îți spune el. Danny arătă spre pahar, depășind cu două porții rația lui nocturnă. Barmanul îl umplu, apoi își văzu de treabă. Cel cu saxul alto zise: — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Apoi spuse: Ne vedem la biserică. Și se îndreptă spre scenă. Homalău tăiat. Curlangiu în șuriu. Dramă poponărească. Danny se uită cum Coleman Healy se urcă pe scenă și schimbă saluturi cu alți jazzmeni. Grași, cadaverici, ciupiți, uleioși și arătând epuizați, cei de-acolo păreau o altă specie pe lângă saxofonistul dezinvolt - asemeni unei fotografii cu scena unei crime, cu tot soiul de impurități care rup simetria și te fac să remarci ce nu e în regulă. Începură să cânte: pianul lansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zguduitoare cu berbecele de șaizeci și șase de milioane de miliarde de tone care este Pământul. Creierul îi sună în cap. Căzu în genunchi, apoi se ridică din nou ca un animal căruia îi rămăsese un singur impuls în corpul epuizat. Scapă! Fugi de aici! Ele vor veni să te caute. Fugi! Pornește! Craig nu fu conștient de nimic altceva până ce ajunse la râu. Apa era caldă, dar era o căldură de sfârșit de octombrie. Îi răcori buzele aprinse; îi aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
unde se așeza la fereastră și fuma. O să-i arate lumii într-o bună zi; o să treacă peste copilăria lui marcată de sărăcie, peste cocioaba în care crescuse împreună cu unsprezece frați și surori, peste tatăl bețiv și drogat, peste mama epuizată. Într-o zi, lumea va întoarce în cele din urmă ochii către el. Aplauze. Premii. Reporteri de la ziar. Își va îndrepta chipul spre și, în toiul adulației, își va descoperi echilibrul, va discuta fluent și cu seriozitatea unui intelectual despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]