2,928 matches
-
vedere doctrinal, Sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfințirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe Origen ca părinte al arianismului și a tuturor ereziilor. Acest cuvânt al Sfântului Epifanie a declanșat o mare dispută în sânul Bisericii creștine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul de Constantinopol, care a fost depus și exilat în 403
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
așa-numita "Evangelium aeternum" care proclama iminenta coborâre a Sfântului Duh ce avea să înlocuiască legea lui Hristos. A doua facțiune voia să introducă anumite inovații în regulamentul ordinului. Bonaventura va lovi în ambele tabere, acuzându-i pe primii de erezie iar celorlalți oferindu-le o versiune „oficială” a "Constituției ordinului" precum și o biografie a sfântului Francisc din Assisi ("Legenda Maior"), scrisă de Bonaventura, care avea să le înlocuiască pe toate celelalte aflate în circulație (și care au fost distruse în
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
de mitropolitul Vlasie, în special din cauza aderării acesteia la Biserica considerată eretică a mitropolitului Kiprian . A anunțat crearea unei "Biserici Ortodoxe Tradiționale din România", fidelă calendarului iulian și continuatoare a Bisericii IPS Glicherie, denunțând ecumenismul și folosirea calendarului gregorian ca erezii. A cerut aderarea la Biserica Ortodoxă Tradițională a Greciei, condusă de arhiepiscopul Andrei, cunoscută sub denumirea de Sinodul Mateit. La acea dată, el avea câteva sute de adepți. După efectuarea cererii către Sf. Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe a Greciei
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
Nae Ionescu al cărții Despre îngeri (2003). românilor în statornicia lor identitară. (profesor de logică și filosofie al unora Numaidecât, indicativul care i-a urmat Cu siguranță, diplomatul filolog d int re aceș t ia) . Preocupă r i le „și erezia naționalistă” a trezit George Apostoiu a înregistrat în intelectuale, dispozițiile biografice ale curiozități, întrebări, formulând panoplia sa scripturală o carte acestora și ale fiecăruia în parte sofisme și aliniamente de doctrină. matură, plină de vervă stilistică, conduc spre izvoare occidentale
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
celor recent convertiți, cunoscuți ca "conversos" sau "marranos". Instituția inchizitorială nu este o creație spaniolă. A fost creată prin intermediul bulei papale Ad abolendam, emisă la sfârșitul secolului al XII-lea, de papa Lucio III ca un instrument de combatere a ereziilor din sudul Franței. Au existat tribunale ale Inchiziției pontificale în mai multe regate creștine, de-a lungul Evului Mediu. În Castilia nu a existat niciodată un tribunal inchizitorial. Responsabilii cu supravegherea și pedepsirea delictelor care țineau de credință erau anumiți
Inchiziția spaniolă () [Corola-website/Science/306060_a_307389]
-
lungul Evului Mediu. În Castilia nu a existat niciodată un tribunal inchizitorial. Responsabilii cu supravegherea și pedepsirea delictelor care țineau de credință erau anumiți preoți, prin intermediul Inchiziției Episcopale. Totuși, în timpul Evului Mediu în Castilia s-a acordat foarte puțină atenție ereziilor. Mare parte a Peninsulei Iberice fuseseră sub dominație arabă, iar regiunile din sud, în special teritoriile vechiului Regat de Granada, aveau o importantă populație musulmană. Până în 1492, Granada a rămas sub dominație arabă. Marile orașe, în special Sevilia și Valladolid
Inchiziția spaniolă () [Corola-website/Science/306060_a_307389]
-
sodomie au început în sec. 12-13. Vinovații erau condamnați la moarte, adesea precedată de mutilare (scopire), urmată de execuție prin ardere pe rug sau spânzurare. Spre mijlocul Evului Mediu, pe măsura extinderii diverselor teorii considerate eretice de către biserică, acuzațiile de erezie au fost tot mai adesea însoțite de acuzații de sodomie, în general, prin aceasta înțelegându-se contactul sexual anal homosexual și felația, ambele, practici sexuale standard printre homosexualii de azi. Chestiunea era valabilă în toate regatele catolice din vestul Europei
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
nivelul claselor conducătoare, astfel de acuzații au fost utilizate pentru eliminarea unor adversari politici, cum a fost celebrul proces al cavalerilor templieri (1314), în care majoritatea condamnărilor au fost pronunțate în urma unor mărturisiri smulse sub tortură, de sodomie, blasfemie și erezie. La nivelul claselor de jos, astfel de denunțuri anonime erau de asemenea extrem de frecvente, cel mai adesea având la origine scopuri mercantile. Inchiziția era omniprezentă și avea peste tot informatori, veghind ca doctrina catolică să fie respectată cu strictețe. Demn
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
un secol studiile lui Freud din perspectivă psihanalitică. Până la Revoluția Franceză, în majoritatea statelor occidentale pedeapsa pentru homosexualitate era moartea. Revoluționarii francezi au fost primii care au abolit pedeapsa cu moartea pentru așa-zisele crime fără victime, respectiv sodomie, blasfemie, erezie și vrăjitorie. Ulterior, în majoritatea statelor occidentale, pedeapsa cu moartea pentru sodomie a fost abolită, pe măsură ce secularitatea statului se întărea, iar legislația se elibera treptat de influența preceptelor religioase. În Franța, în secolul al XVIII-lea, sodomia era încă teoretic
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
în urma căruia creștinismul va deveni o religie favorizată (până atunci fusese persecutată de foarte multe ori, în special în vremea lui Dioclețian), iar în 325 la Niceea, s-a ținut primul sinod ecumenic, la care arianismul a fost recunoscut ca erezie (deși se pare ca la acea vreme, Constantin îi favoriza mai mult pe arianiști). În 330 el va înființa de asemenea o noua capitală, pe locul vechiului oraș Bizanț, aceasta capitala va avea inițial numele oficial "Roma Secunda" (a doua
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Reforma a primit un puternic impuls în 1517 când preotul german Martin Luther a bătut în cuie pe ușa bisericii din Wittenberg o listă cu 95 de teze care critica rolul Bisericii, detestând vânzarea de indulgențe.A fost acuzat de erezie și excomunicat în 1521. Dar și-a câștigat susținători în Germania și Elveția unde și-a întemiat o biserică proprie-Biserica Luterană. În Elveția, reforma a fost condusă de Ulrich Zwingli care a fost ucis într-un război civil, iar succesorul
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
califul Harun al-Rashid, restabilind raporturile diplomatice inițiate din timpul lui Pepin cel Scurt. În 801-802, califul a răspuns și i-a trimis daruri, inclusiv un elefant alb. În 794, a concovat conciliul de la Frankfurt în care adoptionismul era condamnat că erezie. Episcopii i se adresau cu "rex et sacerdos", ca un adevărat reprezentant al lui Christos pe pământ. Autoritatea sa politică depășea limitele regatului sau, asupra occidentului și orientului. Prin asumarea demnității imperiale, Carol și-a arogat funcții de rege al
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
1450 - 1750, cu toate că masele denunță deja vrăjitoare într-o perioadă anterioară autoritățile nu i-au luat măsuri de pedepsire a acestora.Motivul principal al prigonirii vrăjitoarelor de către inchiziție nu sunt de fapt vrăjitoarele ci pedepsirea ereticilor, pentru a împiedica extinderea ereziei. Instituționalizarea proceselor de vrăjitorie în Transilvania, s-a făcut sub domnia principelui Mihai Apafi I. Astfel, primele procese de vrăjitoare s-au derulat în secolul XVI-lea, 25 dintre ele petrecându-se în orașele Cluj și Dej. Unul din cele
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]
-
căutat să restabilească rapid viața bisericii în concordanță cu cele stabilite la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon. Persecutarea monofiziților a continuat până în anul 520, după care împăratul Iustin a început să urmeze o politică mai tolerantă și mai pragmatică față de erezia monofizită, rămânând totuși devotat ortodoxiei Calcedoniene. Sprijinul acordat de împăratul Iustin ortodoxiei, a dus de asemenea la o schimbare în relația Constantinopolului cu arianismul ostrogoților, care avuseseră o înțelegere amiabilă cu împăratul Anastasie. În timp ce Iustin a răspuns pozitiv la abordarea
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
care conținea Comma sub forma unei note de subsol și însuși Erasmus îl suspecta de a fi latinizat conform Vulgatei. De Jonge se abate de la opinia majoritară afirmând că Erasmus s-a temut într-adevăr de a fi acuzat de erezie și avea o teorie că manuscrisele grecești au fost modificate conform Vulgatei, însă nu există niciun indiciu că Erasmus și-ar fi dat seama că acest Codex Britannicus a fost scris special pentru a-l face să includă Comma în
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
lui "Renn Dickson Hampden" ca profesor regent de teologie la Oxford. În fapt, Conferințele lui Hampden din 1832 ("Bampton Lectures"), care au fost predicate de Hampden și pentru pregătirea cărora a fost asistat de Blanco White, au fost bănuite de erezie. Aceste suspiciuni au fost întărite de publicarea unui pamflet difuzat de Newman "Elucidations of Dr Hampden's Theological Statements", în care denunța teoriile lui Hampden. În această epocă, Newman a devenit redactor șef la "„British Critic”", și a susținut o
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
ai Bisericii". Ideea era să dezvolte o teologie de ansamblu, permițând anglicanismului să rămână în fidelitatea apostolică și dogmatică revelată la începutul creștinismului. Această sarcină l-a condus la studierea mai profundă a Părinților Bisericii. Or aceștia luptaseră contra diferitelor erezii, între care arianismul, care erau majoritare. Newman căuta, în atitudinea Părinților Bisericii față de diferitele diviziuni ale Bisericii, cel mai bun mod de a putea să fondeze Anglicanismul în acest respect al tradiției, și deci al credinței, considerat de el ca
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
exercițiile ascetice și examenele de conștiință, îi șochează pe unii englezi. Criticile se dezvoltă, unii văzând în acest ascetism apologia unui Catolicism deghizat. Influența sa la Oxford a atins punctul culminant în 1839. Dar, în acest an, studiul privitor la erezia monofizită îl conduse la îndoieli: Newman a constatat cu această ocazie că, contrar la ce credea până atunci, doctrina catolică rămăsese fidelă Conciliului de la Calcedon (451). În alți termeni, potrivit concluziilor sale, catolicismul nu se îndepărtase de creștinismul originar pe
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
în Germania, Boemia, Austria, Ungaria și Polonia. Cele mai mari biserici nu au făcut față mulțimilor, așa că a predicat în piețe; la Brescia a propăvăduit unui public estimat la 126 000 de oameni. Când nu ținea predici, scria tratate împotriva ereziei de orice fel. Acest aspect al vieții lui Giovanni este descris cu detalii amănunțite de către primii biografi ai săi, Nicholas din Fara, Christopher din Varese și Girolamo din Udine. Așadar pe când evangheliza, era activ ocupat să-l ajute pe Bernardino
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
-l ajute pe Bernardino cu reformele Ordinului Franciscan, mai ales în interesul mai strict al disciplinei ierarhice. Ca și Sf. Bernardino din Siena, a propăvăduit intens devotamentul pentru Numele Sfânt al lui Isus, și împreună cu el, a fost acuzat de erezie din această cauză. În 1429 Giovanni, laolaltă cu alți călugări, a fost chemat la Roma și acuzat de erezie, fiind ales de ceilalți ca apărător; călugării au fost achitați din ordinul cardinalilor catolici. A fost agajat adeseori ca ambasador de
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
Sf. Bernardino din Siena, a propăvăduit intens devotamentul pentru Numele Sfânt al lui Isus, și împreună cu el, a fost acuzat de erezie din această cauză. În 1429 Giovanni, laolaltă cu alți călugări, a fost chemat la Roma și acuzat de erezie, fiind ales de ceilalți ca apărător; călugării au fost achitați din ordinul cardinalilor catolici. A fost agajat adeseori ca ambasador de papii Eugen al IV-lea și Nicolae al V-lea, în care și-a făcut datoria cu strictețe. În
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
Savoia (antipapa Felix al V-lea); în 1446 a fost trimis la regele Franței; în 1451 a fost trimis la cererea împăratului ca nunțiu apostolic în Austria. În această perioadă Giovanni a vizitat toate zonele Imperiului, predicând și luptând împotriva ereziei husiților; de asemenea a vizitat Polonia la rugămintea regelui Cazimir al IV-lea. În calitate de reprezentant al papei sau inchizitor, i-a persecutat pe ultimul Fraticelli din Ferrara, pe iezuiții din Veneția, pe evreii din Sicilia, Moldova și Polonia, și mai
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
mai presus de toți pe husiții din Germania, Ungaria și Boemia; scopul său în ultimul caz a fost să facă imposibile întâlnirile dintre reprezentanții Romei și cei ai Boemiei, pantru că orice încercare de reconciliere i se părea că permite erezia. Din nefericire, talentele de orator ale lui Capistrano au fost folosite nu doar ca să inspire credința religioasă, dar și ca să incite mulțimile la crime în masă împotriva evreilor în mai multe orașe din Germania. De exemplu, 41 de evrei au
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
Bistrița-o imagine a poeziei (Antologie româno-germană) de Elena M. Câmpan, Editura, Limes Cluj-Napoca, 2012; Studii critice: Dicționarul scriitorilor bistrițeni, de Teodor Tanco, Editura Virtus Romana Rediviva; Scriitori contemporani de Tit Liviu Pop, Editura George Coșbuc Bistrița, 2003; Andrei Moldovan- Erezii lirice, Editura Limes 2004, Cluj-Napoca; Spiritualitate bistrițeana și năsăudeană, de Ion Bureacă, Editura Mesagerul, 2006; Dicționarul presei bistrițene, de Teodor Tanco, Editura Societatea Culturală Lucian Blaga, Cluj- Napoca, 2004, Scripta manent - Ghidul bibliografic al scriitorilor din radio, Editura Intermedia”, București
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
Albigensiană s-a încheiat în 1229, următoarea inchiziție papală, cea a Papei Grigore al IX-lea, a impus penitența eclesiastică a crucii galbene a Catarului ca un indicativ al rușinii, spre a fi purtat de catarii pocăiți rămași, acuzați de erezie. În Noua Anglie colonială, în timpul secolului al XVII-lea și al XVIII-lea, judecătoriile cereau persoanelor condamnate de imoralitate sexuală să poarte litera „A” sau literele „AD” pentru adulter și litera „I” pentru incest pe hainele lor. Uniformele dungate ale
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]