2,911 matches
-
Egipt ca să se dedice în liniște anahorezei. Însă, ajuns la Siracuza, el a aflat de la episcopul Eulalie că monahii din Egipt erau eretici și schismatici (probabil că această informație atât de imprecisă va fi însemnat că în Egipt era răspândită erezia monofizită), de aceea Fulgențiu a renunțat la proiectul său și în anul 500 se duce la Roma și ajunge acolo o dată cu armatele lui Theodoric. Revenit la puțin timp în Africa, în 507, s-a dedicat din nou vieții monastice la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a aprofundat în mod special tematica augustiniană pe care o propune însă din nou cu multă insistență; pentru el, Augustin este maestrul prin excelență. Nu numai că i-a redus la tăcere pe pelagieni; mai mult, n-a mai lăsat ereziei nici o posibilitate de a mai renaște. Operele care abordează această tematică datează în cea mai mare parte din perioada 518-523. Așadar, putem menționa: Lui Monimus, în trei cărți (Ad Monimum libri tres) prin care scriitorul se adresează unui laic din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Roman. Scriitorul își încheie opera cu un rezumat de teamă să nu se întindă prea mult. Primasius a mai scris o operă care însă n-a ajuns până la noi: aceasta ar fi trebuit să fie o completare a celei Despre erezii (De haeresibus) a lui Augustin (p. ???): într-adevăr, Augustin alcătuise o listă de erezii, iar în prologul scrierii sale spusese că, după această listă, ar fi vrut să explice în ce anume ar consta atitudinea ereticului, însă nu mai redactase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prea mult. Primasius a mai scris o operă care însă n-a ajuns până la noi: aceasta ar fi trebuit să fie o completare a celei Despre erezii (De haeresibus) a lui Augustin (p. ???): într-adevăr, Augustin alcătuise o listă de erezii, iar în prologul scrierii sale spusese că, după această listă, ar fi vrut să explice în ce anume ar consta atitudinea ereticului, însă nu mai redactase această explicație. Primasius, așadar, a înțeles să completeze această lacună scriind, așa cum ne spune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că, după această listă, ar fi vrut să explice în ce anume ar consta atitudinea ereticului, însă nu mai redactase această explicație. Primasius, așadar, a înțeles să completeze această lacună scriind, așa cum ne spune Isidor din Sevilia, un tratat Despre erezii, în trei cărți, în care explică tot ceea ce Augustin nu apucase să expună la vremea sa: în prima carte arată ce-l determină pe un creștin să devină eretic, iar în celelalte două ce anume ne ajută să înțelegem că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
discuțiile acelor foruri; el vrea doar să discute, din punct de vedere filosofic, valabilitatea soluției găsite de Biserică, potrivit căreia în Cristos sunt două naturi și o singură persoană. Așadar, el analizează conceptele de „natură” și de ‘persoană’, apoi prezintă ereziile susținute de Nestorius și de Eutihie și, în sfârșit, pune în opoziție cele două erori ce se contrazic una pe alta cu adevărul credinței creștine. Natura este proprietatea specifică a fiecărei substanțe, în timp ce persoana este substanța individuală a naturii raționale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conținut dogmatic, specie cu lungă tradiție în creștinismul antic, sunt cele Contra arienilor (Epistulae contra Arrianos), numite și cărți (probabil pentru întinderea conținutul lor). Acestea trebuie să fi fost similare celor ajunse până la noi (numerele 2 și 3), intitulate Contra ereziei lui Eutihie, în două cărți (Contra Eutychianam haeresim libri duo), scrise în jurul anului 512: adică niște tratate sub formă de epistole care, dacă sunt o dovadă a relativei atenții cu care acest literat din Galia (și cititorii săi) urmăreau controversele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru instruirea propriului popor și pentru istoria acestuia duce la o restrângere a orizontului cultural. Pentru Isidor nu există decât Spania; însă, în interiorul granițelor acesteia, cu sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara, eliminând păgânismul și ereziile. „Nici Italia lui Ambrozie, sau, cu atât mai mult, cea a lui Grigorie cel Mare”, observă cu îndreptățire Cazier, „nici Africa lui Augustin și nici Galia lui Clovis n-au ajuns la un asemenea grad de integrare politică, socială și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să se schimbe sau să se confunde cu aceasta (synchysis)”. Dacă Cristos e doar unul, în același timp Dumnezeu și ființă umană, e absolut firesc să o numim pe Maria Theotokos; respingerea acestui termen este pentru Chiril un semn de erezie pentru că duce la conceperea unui Isus ca o ființă diferită alături de Logos, astfel încât opera de mântuire a lui Cristos nu se mai naște din Logosul divin însuși. Această preocupare fundamentală și soluția găsită respectă linia tradiției alexandrine și, mai mult
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cartea lui Heraclid e compusă din trei părți distincte. Prima - divizată încă din vechime în 93 de capitole, dar nu și la origine - este un dialog între Nestorios și un anume Sofronios care începe cu o trecere în revistă a ereziilor cristologice și continuă cu discutarea unor probleme de cristologie. A doua parte, cea mai lungă (pp. 81-249 din trad. lui F. Nau), este un comentariu detaliat al documentelor conciliului de la Efes și al evenimentelor ce i-au urmat până la unirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este numit tot timpul în mod clar Nestorios. Totodată, a doua parte începe din nou cu o cerere a lui Sofronios de trecere în revistă (de această însă dată în scris, ceea ce, evident, nu se potrivește cu un dialog) a ereziilor cristologice; acest lucru se face din nou la repezeală, înainte de a se trece la discutarea opiniilor lui Chiril și a actelor conciliului de la Efes. Apoi, în a doua parte, figura lui Sofronios dispare rapid, iar forma nu mai este deloc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sale. De fapt, combinarea formulelor “în două naturi” și „o singură ipostază”, cu explicita excludere a formulării „o singură natură”, deriva din influența exercitată asupra conciliului de tradiția teologică occidentală și era greu de înțeles, în orice caz, suspectă de erezie pentru teologii orientali obișnuiți să folosească physis și hypostasis ca sinonime. Până către sfârșitul secolului al V-lea, inițiativa teologică urma să aparțină teologilor „monofiziți” care au atacat doctrina celor două naturi, apărată cu strășnicie de teologii calcedonieni. După începutul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se afirma că Isus crucificat în carne „este Dumnezeu adevărat și Domn al slavei”. Forme ale producției literare Producția literară teologico-dogmatică din această perioadă este în foarte mare măsură polemică. Pe de o parte sunt combătute doctrine condamnate deja ca erezii: marcioniții (Teodoret), arienii și eunomienii (Chiril din Alexandria, Teodoret), macedonienii care negau caracterul divin al Sfântului Duh (Teodot din Ancyra, Teodoret), apolinariștii (Chiril, Teodoret). Mult mai vie este lupta pentru doctrinele cristologice, în special aceea care începe după Calcedon. Autori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
către papa Leon I consacrate doctrinei lui Eutihie (sfârșitul lui 448 - martie 449), cărora papa le-a răspuns prin expunerea doctrinală intitulată Tom către Flavian. Condamnat în 448, Eutihie a reușit să-l facă pe Teodosius să-l suspecteze de erezie pe Flavian care a trebuit să-i prezinte împăratului o profesiune de credință. După depunerea sa în 449, Flavian i-a adresat lui Leon o cerere de apel care a fost dusă la Roma de Eusebiu din Dorileos. Flavian, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
S-a mai păstrat și un Encomion la epistola papei Leon, adică al Tomului către Flavian din 13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, sublinind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice în raport cu tradiția Părinților Bisericii. Am amintit deja enciclica promulgată de sinodul din Constantinopol în 458 sau 459 care ne-a parvenit în două redactări. Se păstrează apoi o parte dintr-o scrisoare, adresată probabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin 470, patriarhul monofizit de Antiohia Petru Fulon adăugase formulei „Sfânt, sfânt, sfânt” din liturghie clauzùla „care a fost răstignit pentru noi”, care orienta adjectivul Sanctus către Fiu, cu intenție monofizită), afirmând că nu era o dovadă în sine de erezie; tot aici apăra Tomul către Flavian al lui Leon cel Mare respingând criticile aduse textului de către monofiziți. Printre celelalte scrisori, mai existau două adresate lui Justinian și două lui Antim din Trapezunt, ulterior, patriarh de Constantinopol; în a doua epistolă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
consecință a separării naturilor), iar pe de altă parte, pe Eutihie să admită o singură natură (ca o consecință a unirii ipostatice). Tratatul se încheie cu un florilegiu patristic. În opinia lui M. Richard, scrierea nu atacă atât cele două erezii menționate, ci îi combate în realitate pe adversarii antiorigeniști ai autorului. A doua operă a trilogiei este un dialog în care sunt atacați calcedonienii care s-au lăsat amăgiți de aftartodocetiști a căror doctrină, în realitate, Leontie o descrie pornind
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unele părți sunt profeții referitoare la Cristos (II, 195) și trebuie să știm să distingem ceea ce este profeție de ceea ce nu este (II, 63). Din punct de vedere dogmatic, Isidor se revendică de la Conciliul de la Niceea și se opune diverselor erezii, combătându-i în primul rând pe arieni. Nu are preocupări notabile în materie de speculație cristologică; îl consideră pe Cristos „un Fiu din două naturi” (I, 323, cf. 303) și respinge atât separarea cât și amestecul naturilor, fără să aibă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
siguranța plină de încredere care se naște în sufletul celui care are conștiința prezenței lui Dumnezeu și a ajutorului divin. În lungul titlu al operei, termenul este explicat astfel: „Pleroforii, adică mărturii și revelații deslușite de către Dumnezeu sfinților, privitoare la erezia celor două naturi și la samavolnicia care a avut loc la Calcedon”. În Cartea lui Heraclid din Damasc, Nestorios pomenise revelații și vise aduse ca probe de către adversarii săi după Efes; după Calcedon, fenomene asemănătoare s-au înregistrat pe scară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai complex (vom vedea curând), s-ar încadra în acea activitate culturală rezultată în urma pregătirii acelui Codex. Chiar încheierea operei ar putea avea legătură cu acesta, pentru că ultima carte din Codex Theodosianus, a șaisprezecea, era axată pe religie, ortodoxie și erezie și, ca atare, în ochii istoricului, marca sfârșitul oficial, se poate spune, al conflictelor și al luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne face să înțelegem că el nutrea simpatii pentru secta intransigentă a așa-zișilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două ori, Sozomen face referiri la pasaje ulterioare din istoria sa care, în schimb, în versiunea care ne-a parvenit, nu există, cum se întâmplă atunci când subliniază meritele Pulcheriei, sora mai mare a lui Teodosius al II-lea, în înfrângerea ereziilor, sau când amintește descoperirea relicvelor Sfântului Ștefan, un eveniment despre care nu se spune nimic în cursul narațiunii. S-a spus că împăratul ar fi intervenit efectiv pentru a cenzura partea a doua a cărții a noua la care s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doar până în anul 414, așa cum am spus deja. Redactarea operei trebuie să se fi încheiat între 443, anul care apare în dedicația către împărat, și 448, anul morții lui Sozomen însuși, sau poate ceva mai devreme, pentru că scriitorul afirmă că erezia lui Nestorios este ultima de care ar fi avut cunoștință: așadar, nu știe nimic despre problemele create de monofizism de care curtea imperială urma să se ocupe începând cu 448. Opera lui Sozomen e gândită ca o relatare a evenimentelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 428 sau 429) au murit Teodor din Mopsuestia și Teodot din Antiohia, considerați de către Teodor drept maeștri ai săi. Opera e împărțită în cinci cărți. În prima sunt relatate frământările care au apărut în sânul Bisericii sub Constantin din cauza ereziei lui Arie, iar în a doua continuarea luptei ortodocșilor sub Constanțiu. A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc până la moartea împăratului Valens. A cincea consfințește victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Arie, iar în a doua continuarea luptei ortodocșilor sub Constanțiu. A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc până la moartea împăratului Valens. A cincea consfințește victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cea a lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui Teodoret e un fel de istorie a arianismului de altfel, concepția strict creștină a scrierii se încadrează în ansamblul producției acestui autor, extrem de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
30 ai secolului XX a fost generată de politicieni - mai exact, de politicile deficitare ale Trezoreriei americane din acea perioadă - iar Milton Friedman a argumentat această teză cu multă ingeniozitate. Ceea ce pentru politicienii capitaliști apărea, conform ideologiei teoretizate, drept o erezie - adică intervenția politicului pe piață -, pentru politicienii comuniști ținea de alfabetul construcției comuniste, conform căruia politicul decide în orice privință, inclusiv sau chiar mai ales în producție. Pentru aceasta, economia pe care au construit-o se străduia să țină cât
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]