3,970 matches
-
de către colectivitate. Prin urmare, existența unei norme morale exterioare nu este imperativă prin ea Însăși: conștiința individuală este aceea care va aprecia natura ei și o va accepta sau, dimpotrivă, o va refuza considerând-o aberantă. Întreaga etică a faptelor eroice realizate de unii oameni În istoria umanității se explică, În fond, prin acest substrat psihologic al actului moral. Μ Nu putem trăi prezentul fără să ne raportăm la trecut și la viitor, deoarece fără aceste repere temporale nu putem avea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Criminalul Esposti - ca să dau numai un exemplu -, în cazul în care în Italia ar fi reinstituit fascismul, în salve de tun, ar fi oare dispus să accepte o Italie a nostalgiei sale false și retorice? O Italie nonconsumistă, econoamă și eroică (așa cum o credea el)? O Italie rustică, lipsită de comodități? Fără televiziune și fără bunăstare? Fără motociclete și geci de piele? O Italie cu femeile închise-n casă și pe jumătate îmbrobodite? Nu, este evident că până și cel mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din prizonierat, pe jumătate nebun, în cămăruța în care îl găzduiește mama-codoașă, trasează pe hârtie de ambalat niște desene abstracte. Era avangarda „clasică”, extraordinarul moment al postcubismului, futurismului și formalismului. Ca toți avangardiștii, Marco Sberga este un terorist (cu dulceața eroică a acelor ani), și, într-adevăr, Giulio Drigo este terorizat de el. Iubirea sa (la fel de eroică) pentru „adevăr” este zdruncinată, ținută în șah. Lupta se desfășoară în termeni narativi atât de delicați, și deci atât de profunzi, încât nu încape
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ambalat niște desene abstracte. Era avangarda „clasică”, extraordinarul moment al postcubismului, futurismului și formalismului. Ca toți avangardiștii, Marco Sberga este un terorist (cu dulceața eroică a acelor ani), și, într-adevăr, Giulio Drigo este terorizat de el. Iubirea sa (la fel de eroică) pentru „adevăr” este zdruncinată, ținută în șah. Lupta se desfășoară în termeni narativi atât de delicați, și deci atât de profunzi, încât nu încape îndoială că această luptă se desfășoară în sinea lui Comisso. Alegerea sa însă era deja făcută
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din anii de început este evocarea istorică de sugestie sadoveniană, având în centru personalități precum mitropolitul Varlaam sau Ion Creangă. Începând cu 1963 prozatorul își modifică radical tematica, aplecându-se preponderent asupra figurilor de revoluționari bolșevici: Victoria Haei Lifșiț (1963), Eroica (1964), Zile de foc, de apă și de pământ (1974), Marsilieza (1984). Procedează la fel și în scenariile de film: Serghei Lazo (1967), Viscolul roșu (1971) ș.a. Piesele - Nu mai vreau să-mi faceți bine (1963), Evadarea din rai (1964
MALARCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287969_a_289298]
-
copii. SCRIERI: Revedere, Chișinău, 1957; Graiul cifrelor, Chișinău, 1959; Din moși-strămoși, Chișinău, 1959; Firicel de iarbă verde, Chișinău,1959; Victoria Haei Lifșiț, Chișinău, 1963; Copilul și luna, Chișinău, 1963; La Piatra Cucului, Chișinău, 1963; Ce mai minge grozavă, Chișinău, 1964; Eroica, Chișinău, 1964; Debut în teatru, Chișinău, 1967; Legende despre Lazo, Chișinău, 1971; Patru pași pe harta Americii, Chișinău, 1972; Badea Cozma, Chișinău, 1974; Zile de foc, de apă și de pământ, Chișinău, 1974; Scrisori din casa părintească, Chișinău, 1980; Lazo
MALARCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287969_a_289298]
-
de ironie în căutarea nostalgică a bucuriilor elementare. Senzualitatea, bine temperată, se infuzează în substanța versurilor ca o atracție spre lumină și viață. Cărticica de versuri pentru copii Ultima corabie cu pânze (1976), un jurnal de front în proză - Mica „Eroică” (1971), câteva volume cu itinerarii de călătorie, un jurnal de detenție intitulat, Infernurile noastre (1993) ori un roman autobiografic, Galaxia Eros (1997), vin să întregească portretul de scriitor al lui M. Între cărțile sale de istorie literară se află lucrări
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
nouă, a unor rezultate deja cunoscute, și excelează prin exactitate, prin evocarea adesea inspirată a epocii și a scriitorilor la care se referă. SCRIERI: Traian Demetrescu, București, 1956; Prolegomene argheziene, București 1968; Incunabule, București, 1969; Ceremonia faianțelor, București, 1971; Mica „Eroică”, București, 1971; Reviste românești de poezie, București, 1972; Sinteze și antisinteze literare, Cluj-Napoca, 1975; Ora magnoliilor, București, 1976; Ultima corabie cu pânze, București, 1976; Tudor Arghezi. Cadențe, București, 1977; Eseu despre generația războiului, București, 1978; Roza vânturilor, București, 1980; Vesperalia
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
maniera ei semnificațiile scrisului lui Maior, în funcție de fluctuația idealurilor și a gustului propriu, în funcție de modificarea raportului dintre operă - mereu aceeași - și lector - mereu altul. Constantă și definitivă a rămas însă imaginea cărturarului erudit și a patriotului militant, încadrat unei generații eroice. MARIA PROTASE SCRIERI: Didahii adecă Învățături pentru creșterea fiilor..., Buda, 1809; Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți, Buda, 1809; ed. îngr. Elie Dăianu, Cluj, 1906; Prediche sau Învățături la toate duminecile și sărbătorile anului, I-III, Buda, 1810-1811; Istoria pentru începutul
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
fi manipulată administrativ. La fel stau lucrurile și cu tiparele sociale reale ale interacțiunii inter-umane, și ele nedigerabile birocratic În formă brută. Nici un sistem administrativ nu are capacitatea de a reprezenta o comunitate socială existentă altfel decât printr-un proces eroic de schematizare abstractă și simplificare. Nu este vorba doar de o chestiune de capacitate, cu toate că, asemenea unei păduri, comunitatea umană este, cu siguranță, mult prea complicată și variabilă pentru ca secretele ei să se dezvăluie În formularele birocratice. Este și o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
funcție. Fiecare zonă a Parisului a căpătat un tot mai pronunțat caracter distinctiv din punct de vedere al ținutei vestimentare, activității și situației materiale - zona comercială burgheză, cartierul rezidențial al celor Înstăriți, suburbia industrială, cartierul artizanilor, cartierul boem. Grație simplificărilor eroice ale lui Haussman, orașul era mult mai ușor de condus, de administrat și de „descifrat”. După cum se Întâmplă În cazul majorității proiectelor ambițioase de impunere a unei ordini moderne, noua capitală creată de Haussmann, impunătoare și spațioasă, avea și o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În vreme ce prezentul este punctul de pornire al planurilor de clădire a unui viitor mai bun. O trăsătură esențială a discursurilor modernismului extrem și a declarațiilor publice făcute În statele care l-au adoptat este importanța acordată reprezentărilor vizuale ale progresului eroic În direcția unui viitor complet transformat. Alegerea strategică a unui viitor are multiple consecințe. Dacă acesta este cunoscut și realizabil - convingere pe care Încrederea În progres o Încurajează -, avantajele prospective sunt mai puțin discreditate ca fiind nesigure. În practică, efectul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
descrie ridicarea drapelului american pe vârful muntelui Suribachi, la Iwo Jima, În al doilea război mondial. Impresionantă prin ea Însăși, amintind de momentul final al unei victorii obținute cu prețul multor vieți omenești, statuia aceasta este, În mod clar, una eroică. Patriotismul său (simbolizat de steag), referința la izbândă, scara supradimensionată și tema implicită a victoriei datorată unității arată destul de clar ce reacție se așteaptă din partea privitorilor. Având În vederea faptul că, În Statele Unite, lumea a fost (și este), practic, unanim de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
1951), Moșia oamenilor slobozi (1951), Niculai Călărașul (1953), Mitruț al Joldii (I-II, 1953-1954), Vijelie-n sus pe Jii (1954), Zile învolburate (1954), Marșul miresei (1955), Romanțe de dragoste (1957), Măria sa Țara. Din vremea lui Vlad Țepeș (1960), Agurida, „povestire eroică” (1962), Dosarul lui Ion Măruntu (1962), Vântoasa (1964), el probează indiscutabile calități de povestitor. Ciuma lui Caragea, invaziile osmanlâilor, bătăliile grozave, lăsând în urmă mormane de leșuri, viața năpăstuită a iobagilor din Evul Mediu românesc formează substanța unui epic bine
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
când se dezlănțuie „măcelul”, cât și în scenele de răfuială și de pedepsire, unde sabia, ghioaga, ștreangul, țeapa curmă sumedenie de vieți. Urmează represaliile și o încă mai aprigă împilare, pe care firile independente nu o mai suportă, alegând aventura eroică și justițiară a haiduciei. În ceasurile de liniște, oamenii se strâng la un taifas, povestind, cu frazări de contaminație sadoveniană, întâmplări de pomină. Totul, s-ar spune, e urzit pentru a motiva sentimentul de jubilație declanșat la venirea rușilor „dezrobitori
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
încercare dramatică publicată, Stavila (1915), ca și alte lucrări destinate scenei care au fost și tipărite ( Într-un adăpost, 1920, În gheare de lup, 1928, Vă ordon: Treceți Prutul!, 1942, O poveste adevărată, 1944) sunt simple compuneri dialogate, relatând întâmplări eroice la care participă oameni dedicați ideii de patriotism sau personaje ajunse în situații-limită, relevante pentru structura lor psihică. Mai rezistentă la confruntarea cu publicul s-a dovedit comedia în trei acte Mătușica (1932), prezentată în premieră absolută la Teatrul Național
IONESCU-MOREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
printr-o imprevizibilă (și deloc facilă) soluție: apariția unui individ în pieptul căruia nu bate o inimă, ci toate clopotele din București (Biserica de pe maidan). La fel, într-o manieră insolită, este prezentată și revoluția din 1989. Nimic festivist, nimic „eroic”, totul fiind privit din perspectiva unui biet om năuc, victimă inocentă a unui coșmar, despre care crede că înseamnă revenirea la adevărata viață. În Doctorul de pe comoară, pe lângă microromanul care dă titlul volumului (unde sunt narate întâmplările zguduitoare prin care
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
Unele capitole sunt mai puțin convingătoare, ca acela despre barocul cărților populare inculcat prin lectură auditoriului țărănesc, în timp ce altele propun interpretări plauzibile, cum ar fi aceea referitoare la Țiganiada de I. Budai-Deleanu ca poem epic burlesc, lipsit de o dimensiune eroică sau miraculoasă și învederând o viziune absurdă asupra lumii. În ciuda unor exagerări și imprecizii, lucrarea, contestată în ce privește modelul teoretic avansat și teza generală a unității stilistice a operelor românești din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, se impune
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
studiile lui N. Iorga), li se asociază legenda (sursa e în Petre Ispirescu, S.T. Kirileanu), de unde episoade de tipul Visul lui Petru Aron, Pe Câmpia Direptății, Dumbrava Roșie. Mostrele inițiale, în hexametri și alexandrini, sunt abandonate în avantajul octosilabului, caracteristic „eroicului romancero spaniol”, zice poetul. Lipsă de tact. Scene grave, bătălii saltă în versuri jucăușe, în contratimp. Dar și în alte poeme vigoarea se află în suferință. Torturat de dubii, voievodul citește în pâlpâirea candelei prevestiri negre. Peste vechile curți în
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
crai nou”, e un „sol al morții” (Boierii). Chervane duc la țară „mari averi domnești”, haiduci în figurație tipică dialoghează cu „copacii-n codru”. Un text antologic reține atenția: cavalcada celor „trei fârtați” din Doina (în fapt, baladă) devine replică eroică a Mioriței, joc de umbre și muzică, într-o atmosferă de mister montan. Fragmentul a fost integrat în Icoane din Carpați. Ceață romantică de legendă, tălăngi sunând din „negre văi”, un toponim enigmatic - „Vadul Rău”, astfel se încheagă o atmosferă
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
epuiz)rii și sl)biciunii. Faptul c) necesit)țile sunt clare sporește șansele că ele s) fie satisf)cute, ins) nu ofer) nici o garanție. Pericolele din afara granițelor pot s) unifice un stat, și s)-i îndemne poporul c)tre acțiuni eroice. Sau, așa cum s-a întâmplat în cazul în care Franța a înfruntat Germania lui Hitler, presiunile externe pot împ)rți liderii, s) pun) în încurc)tur) publicul, și s) le sporeasc) dorința de a ceda. Se poate, de asemenea, întâmplă
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
tot soiul de „aberații psihologice și îndrăzneli amorale”), oricât ar fi fost ele de dibaci articulate. A tradus, fiind inclusă în repertoriul Teatrului Național din București (stagiunea 1909-1910), piesa Fracul verde de Émile Augier și Alfred de Musset. O „antologie eroică”, însoțită de comentarii avântate, este Glasul vitejiei (1915), în care L. se include și pe sine cu niște versuri jucăușe. O „încercare critică”, oscilând între judecata de bun-simț și exagerări diletante, prefațează „colecția de hohote și zâmbete” intitulată Umorul românesc
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
mai mult, pentru cunoașterea și difuzarea în lume a limbii și culturii române. Ținta lui permanentă a fost să situeze limba și cultura română la același nivel de interes istoric și științific cu celelalte culturi romanice occidentale, dată fiind persistența eroică a acestei romanități orientale în condiții istorice de mare dificultate. SCRIERI: La Prononciation du roumain, Uppsala, 1935; Le Verbe roumain, I-II, Lund, 1954-1955; La Langue roumaine, Paris, 1974; Dictionnaire morphologique de la langue roumaine (în colaborare cu Const. Gâdei), București
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
și subtilitate. Situația caracteristică, revenind obsesiv de la o carte la alta, este războiul, interval de criză existențială, când personalitatea oamenilor, puși cu brutalitate în fața morții, se dezvăluie într-o lumină netă, eliberată de orice ipocrizie sau ispită de autoînșelare. Ciclul Eroica, din care au apărut două volume, Oameni fără glorie (1956) și Steaua Bunei Speranțe (1963), conceput atât ca flux de idei, cât și ca întindere în linia propagandistică a romanelor de război sovietice din anii ’50, are în centru întîmplări
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
e directă, febrilă, fără podoabe; incisivă, „furioasă”, ea atacă mereu teme mari și întrebări fundamentale. Nu o dată impresia e că, întors din infern, autorul vrea să dea memorialul acestei căderi. CORNEL UNGUREANU SCRIERI: Straniul paradis, București, 1942; ed. București, 1975; Eroica, vol. I: Oameni fără glorie, București, 1956, vol. II: Steaua Bunei Speranțe, București, 1963; Concertul pentru două viori, București, 1964; Alexandra și infernul, București, 1966; Doamna străină, București, 1968; Moartea lui Orfeu, București, 1970; Sinteza, București, 1971; Fascinația, București, 1977
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]