1,410 matches
-
de jalnice oh-uri, și îndelungă mucenicie și salturi între chin și leșin. Eseistul citează spre exemplificare, des ridiculizatele versuri: Cînd nu te văz am chinuri/ Și cînd te văz, leșinuri". Aflăm la Alecu și anumite exigențe stîngaci filosofice asupra erosului, ca în Foarte multă văz plăcere: " Cînd voi zice frumusețe,/ Voi și suflet cu blîndețe,/ Cu simțiri, cu isteciune,/ Depărtat de-nșelăciune.// Și un nu știu ce prea dulce/ Ce simbadie aduce!/ Și să-nnoadă cu strînsoare/ Unde va fi dat prinsoare
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un postmodern avant la lettre, prin maniera în care preia, se inspiră, din mari opere și prin tot ce creează pregătește terenul afirmării romantismului autohton. Universul său este unul al adorației obiectului liric: "Ceea ce spune într-un loc privitor la eros ("objectul adorabil ardorilor materne") se poate extinde asupra întregii sale estetici. Adorația, care află forma ei supremă în viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - într-o mare scîrbă, într-un imens dezgust (o adorație întoarsă) față de lucruri
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pasiunii devoratoare). Este mitul cuplului biblic, simbolul unei mîndre singurătăți în doi" (E.S.). Sînt subliniate în Dimineața poeților cîteva priorități la autorul Anatolidei, prima: e cel dintîi la noi care scrie poema leagănului și a neliniștii paterne în fața pruncului bolnav. Erosul este aici copleșit de simțul datoriei morale. Și a doua: Zburătorul, capodopera poetului, leagă pentru prima oară de Heliade (și în poezia română) nașterea iubirii de prezența unei "ființe aeriene". Originea bolii necunoscute e, deci, cerească. Agentul ei este un
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a doua: Zburătorul, capodopera poetului, leagă pentru prima oară de Heliade (și în poezia română) nașterea iubirii de prezența unei "ființe aeriene". Originea bolii necunoscute e, deci, cerească. Agentul ei este un zburător și forma de manifestare este "picoteala", visarea. Erosul se manifestă prin declanșarea unei energii cu efect contradictoriu. Eugen Simion ne propune și o sintetică așezare în istoria literară a celui care a scris Suvenire și impresii ale unui proscris: Ion Heliade Rădulescu pune totdeauna într-un poem mai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pentru ca plăcerea mai mare și (detaliu nemărturisit!) efectul lor mai puternic, stihuitorul întocmește (compilează) o retorică pe care o ilustrează cu versuri proprii. Stihurile au fost scrise ca să zugrăvească patimile sufletului, retorica a fost învățată (furată)! de la ochii preacinstitei doamne. Erosul provoacă, așadar, nu numai poezia, dar și prozodia". Pentru Conachi și comilitonii săi erosul este cauza și temeiul poeziei. În fapt, cel care a scris Visul amoriului, "slujind iubirea, înțelegea să slujească poezia" (E.S.). Sînt rezumate de către Eugen Simion regulele
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o retorică pe care o ilustrează cu versuri proprii. Stihurile au fost scrise ca să zugrăvească patimile sufletului, retorica a fost învățată (furată)! de la ochii preacinstitei doamne. Erosul provoacă, așadar, nu numai poezia, dar și prozodia". Pentru Conachi și comilitonii săi erosul este cauza și temeiul poeziei. În fapt, cel care a scris Visul amoriului, "slujind iubirea, înțelegea să slujească poezia" (E.S.). Sînt rezumate de către Eugen Simion regulele stihurghiriei și noima prozodiei propuse de Conachi: "Retorica poeziei se confundă, la 1820, cu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cauza și temeiul poeziei. În fapt, cel care a scris Visul amoriului, "slujind iubirea, înțelegea să slujească poezia" (E.S.). Sînt rezumate de către Eugen Simion regulele stihurghiriei și noima prozodiei propuse de Conachi: "Retorica poeziei se confundă, la 1820, cu retorica erosului. Figurile erosului exprimă disponibilitățile și formele sensibilității omului. Gîndirea, reveria, fantezia lui trec prin acest teritoriu unde bucuria e fructul durerii. Un spațiu pe care Anton Pann îl asemuiește cu un spital: Spitalul Amorului. Iubirea este, într-adevăr, înțeleasă ca
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
temeiul poeziei. În fapt, cel care a scris Visul amoriului, "slujind iubirea, înțelegea să slujească poezia" (E.S.). Sînt rezumate de către Eugen Simion regulele stihurghiriei și noima prozodiei propuse de Conachi: "Retorica poeziei se confundă, la 1820, cu retorica erosului. Figurile erosului exprimă disponibilitățile și formele sensibilității omului. Gîndirea, reveria, fantezia lui trec prin acest teritoriu unde bucuria e fructul durerii. Un spațiu pe care Anton Pann îl asemuiește cu un spital: Spitalul Amorului. Iubirea este, într-adevăr, înțeleasă ca o boală
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
părea că poetul Jalobei instaurează, în opinia lui Eugen Simion, "tirania ochilor în poezia română". Trei din componentele pasiunii erotice, după cum observă criticul, din sîn izvorăsc și anume: nurii, blîndețea și dulceața. Eugen Simion cercetează la primii noștri poeți figurile erosului bolnav, humusul din care se corporatizează conștiința lirică. Primii noștri stihuitori sînt într-o permanentă ardere, supuși focului mistuitor al iubirii, plini de oh-uri și suspine. Pentru a-și cuceri aleasa inimii întregul univers este erotizat. Dorind să impresioneze
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
revistă și alte numeroase figuri poetice la care apelează poetul în războiul său de cucerire a inimii ibovnicei slăvite, care iscodesc și luminează frumuseți adesea nebănuite sau de nebănuit la primii noștri stihuitori. Anton Pann este cel care practică critica erosului, adică, subliniază Eugen Simion, morala erosului - pe această linie se înscrie între întemeietori. Cel care a scris Povestea vorbei este un iscusit mînuitor al ironiei, un poet, cum spune eseistul, integral ironist, primul la noi de asemenea proporție. Pentru Pann
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la care apelează poetul în războiul său de cucerire a inimii ibovnicei slăvite, care iscodesc și luminează frumuseți adesea nebănuite sau de nebănuit la primii noștri stihuitori. Anton Pann este cel care practică critica erosului, adică, subliniază Eugen Simion, morala erosului - pe această linie se înscrie între întemeietori. Cel care a scris Povestea vorbei este un iscusit mînuitor al ironiei, un poet, cum spune eseistul, integral ironist, primul la noi de asemenea proporție. Pentru Pann poezia erotică poate fi stricăcioasă în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
acest Principiu se manifestă întotdeauna printr-o înălțare a sufletului, independentă de pasiunea, care amețește Inima, sau de adevărul, care satisface Rațiunea. În legătură cu pasiunea, vai! tendința ei este să coboare, nu să înalte Sufletul. Iubirea, dimpotrivă - Iubirea - adevărată, divină Iubire - erosul Uranian deosebit de cel Venusian [s.n.] - este fără îndoială cea mai pură și mai poetica dintre teme [s.n.]81. Poezia pură, vizionara ("știință [cunoaștere] comunicată"), comentează Barbu în secvență următoare din "Veghea lui Roderick Usher", condiționează felul în care lumea ni
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Poe a fost de a ajunge la această coincidență ritmica a pulsațiilor conștiinței singulare și a universului, înaintea morții [s.n.], de a nu utiliza forță morții asupra cunoașterii [...]"32. În schimb, la Ion Barbu, feminitatea are doar dimensiune cosmică, iar erosul este văzut numai din perspectiva "ticluirii și aventurii ființei"33. Eroinele poești - Madeleine, Lenore, Ulalume - aparțin, în primul rând, experienței imediate ("naturii invaginate", întoarse spre sine), trăite, conform unui sensus communis prevalent și artificial ("Tiparelor"), pe care "lirismul absolut" îl
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
se desprinde din înlănțuirea naturală a familiei și începe a-i nega funcționalitatea, cutumele, principiile. Devine liber să trăiască fără Dumnezeu. Nevoia de sacru la care renunță omul modern occidental n-o mai conștientizează, se împlinește cumva ascuns, prin surogate. Erosul, progresul tehnic, cariera confiscă locul rezervat odinioară sacrului. Nu-i de mirare că toate vizitele pe care le face Andrew în America îl descumpănesc. Un om religios rareori va întâmpina progresul cu entuziasm, ori aprobativ. Lumea creată de om este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
locotenentului de roșiori care trece călare spre casă, în amurg, frumos ca un luceafăr, este o metaforă simbolică; personajul apare ca un "un substitut sinonimic al cavalerului unei regalități sacre, un cavaler spiritual, eroul în spirit (Maha-vira) inițiat în soteriologia erosului, un trubadur căutător al Gralului, exaltând în arcanele unei religiozități cosmice, misterul mântuirii prin împărtășirea din tăcerea mistică a femeii"356. Numele celui care istorisește povestirea locotenentului, Onofrei, reproduce, prin intermediar slav, grecescul Onoúphrios, corespondentul latinescului Onufrius. Etimologii au apelat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Sânziene, deși are în vedere demonstrațiile filologice care stabilesc etimonul sanctus dies Johannis, stabilește etimologia în legătură cu lat. Diana (>zâna), zeiță a fertilității, deoarece sensul cuvântului românesc este necreștin, iar Sânzienele sunt zâne al căror rol este strâns legat de mitologia erosului (p. 107); despre acest nume, ca "ipostază degradată, camuflată în profan a numelui mitic românesc Ileana", Lăcrămioara Berechet, op. cit., p.138; Sabina Fânaru, op. cit., p. 237, pune în relație numele personajului feminin din În curte la Dionis cu Iana-Sânziana sau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
gândit în opera lui Eliade"): "Lena, ființa desfrâului și a materiei (asemenea Sophiei din complexul gnostic, descoperită de omul de lumină într-un bordel din Tyr) se "descompune" în iubirea pentru Barbu Hasnaș, pentru a "renaște" hieratic și "luminos" în erosul resimțit pentru Mavrodin" (op. cit., p. 65.). 39 Mircea Eliade, Nuntă în cer, Chișinău, Editura "Eus", 1995, p. 124. 40 Ibidem, p. 8. 41 Ibidem, pp. 7-8. 42 Ștefan Borbély, op. cit., p. 162. 43 Mircea Eliade, Memorii (1907-1960), Editura Humanitas, București
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Jean-Luc Marion, "prezentul se realizează nu ca o permanență dăinuitoare, ci ca un prezent dat, pe scurt ca un prezent primit, nu ca o prezență care subzistă în sine", iar "prezentul dat realizează clipa prezentă tocmai pentru că debordează prezența" (Fenomenul erosului, Editura Deisis, Sibiu, 2004, p. 65). 3 Așa cum lucrurile se retrag în preexistența lor, în adâncul nevăzut al departelui, punându-se astfel în siajul începutului: "Sunt, nesortite, lucruri de care/ Când te apropii, încet,/ La fel de încet se retrag/ Ca să cadă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
1999, pp. 236, 238, 243). Altfel spus, fidelitatea trecătorului față de netrecătorul în care se pierde, se uită pentru a se regăsi veșnic în trecerea reîncepută. Căci "fidelitatea caută nimic mai puțin decât veșnicia", o "fidelitate pentru eternitate" (Jean-Luc Marion, Fenomenul erosului, ed. cit., pp. 248, 249). Este și motivul pentru care fidelitatea are tot timpul pentru că uită de timp, durează la nesfârșit creând mereu disponibilitatea în câmpul posibilului. Iar aceasta întrucât, spune Kierkegaard în Ori - ori, partea I (Sfera esteticii), "iubirea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ci printr-un proces dialectic fără sfârșit, printr-o luptă de ridicare la înălțime și autocizelare. Odată cu arma, el primește posibilitatea luptei cu sine însuși, care constituie ascendentul inconfundabil al umanului asupra animalului. − Așadar, prin puterea ei de a stârni erosul, femeia dăruiește șansa civilizatoare, capabilă să ridice dobitocul de la lupta pentru supraviețuire la duelul nobil după reguli și exigențe. Și simbolul duelului ar fi estoca, dacă înțeleg bine. − Întocmai. Pentru supraviețuit, Minotaurul are deja coarne, dar sabia e-o armă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mersul, căci trupul nu minte. Se vede ce-ți pot mâinile după cât ți-ai învățat femeia să zboare", mai scăpa el câteodată către cei apropiați, făcându-le hâtru cu ochiul. Nu punea mare preț pe distincția dintre cioplitul pietrei și eros, ci vedea în ambele probe de rafinament tactil: ghicea priceperea bărbatului după tonul pe care femeia lui vorbea de el, sau, încă și mai grăitor, după felul cum prefera să se cufunde în tăcere spre a-și înăbuși zvâcnelile tâmplelor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Imposibil/ Toți cei care vorbesc,/ Chiar dacă se izbesc/ De munte/ Să existe, să/ Plece, să vină/ Să fie!” (,,Să fie”). Regăsindu-se Într-o poezie erotică foarte specială, care aduce gestul, sentimentul, starea, tăcerea, lumina ochilor, apropierea trupurilor În cuvânt: erosul Începe și sfârșește În Lexicon: ,,A venit să-i primesc/ Sufletul/ În arborii mei de iarnă/ I-am povestit despre/ Poezie și șansa/ Tăcere sub fruntea amurgului/ Mi-a Întins mâna către/ Cu Întrebări și vestigii/ Din manuscrisele trecutului/ S-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
portret liric, a străbătut mai multe etape. După criticul Eugen Simion, a pornit prin a crea "o poezie în stil delicat-tradiționalist", a trecut, apoi, la o "poezie neosimbolistă, suavă și ceremonioasă", a revenit, de mai multe ori, la tema privilegiată erosul, purtând cu "orgoliu insignele retoricii tradiționaliste". N-a ocolit nici "stilul trubaduresc" cu trimiteri la truverii francezi ai secolului al XII-lea, pentru ca, în cele din urmă, să se identifice cu "spiritul elegiac al Moldovei". Dar evoluția poetului nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o carte "parcimonioasă". Am strîns-o în cea mai strîmtă piele cu putință. Ar trebui să fie o "vîlvă" pe piață, dar și, deopotrivă, o "vîlvă" a pieței. "Cartea lui Iov cel tînăr" este o carte a suferinței existențiale din/după eros, un eros visceral, dar nu primar. Este mai mult un Iov care suferă din dragoste de filosofare. Primum vivere, deinde filosofare, dar, mai întîi, iubește și apoi filozofează. Sînt foarte curios și nerăbdător să văd cum va fi primită pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
parcimonioasă". Am strîns-o în cea mai strîmtă piele cu putință. Ar trebui să fie o "vîlvă" pe piață, dar și, deopotrivă, o "vîlvă" a pieței. "Cartea lui Iov cel tînăr" este o carte a suferinței existențiale din/după eros, un eros visceral, dar nu primar. Este mai mult un Iov care suferă din dragoste de filosofare. Primum vivere, deinde filosofare, dar, mai întîi, iubește și apoi filozofează. Sînt foarte curios și nerăbdător să văd cum va fi primită pe piață. Apariția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]