2,009 matches
-
ticăitul inimii/ o bombă cu ceas plasată/ în chiar sacul de piele ce sunt". Chiar atunci când are impresia că întunericul și moartea o cuprind în totalitate, când mai exact granițele între viață și ne-viață, între lumină și întuneric se estompează până la confuzie ("lumina nu germinează/ în patria asta a mea.// vie, nevie nu știu / stau într-un uter oval.// și soarele -soarele,/ nici el nu-i real?"), Mariana Codruț își găsește întotdeauna maniera de repliere, de revenire la o suprafață
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cel de-al doilea volum de poezii al Liviei Iacob, Fragmente din războiul urban (Editura Outopos, Iași, 1999), apare după o necesară clarificare a apelor poietice. Discursul liric s-a maturizat vizibil, stridențele senzoriale și îndrăznelile stilistice s-au mai estompat. Tematica rămâne însă aceeași, semn al unei vizibile conștiințe de sine: poeta și-a explorat lucid nu numai limitele, dar și atu-urile. Or, pentru o sensibilitate rafinată, ce-și trăiește atât viața reală, cât și proiecțiile acesteia într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lacunare cu scriitorii preferați, de la Arthur Rimbaud și Pablo Neruda la Dinescu, Ivănescu sau Baștovoi (Cu demonii supraviețuirii pe umăr, Cu puțin timp înainte de prima cădere nervoasă). Rezultatul este, firește, cel așteptat: în ordinea strict existențială, ipostazele disoluției cuplului se estompează, iar criza provocată de ruptură este depășită. Ceea ce este cât se poate de evident în chiar ultimul text din carte, Erată : "poeme de închiriat,/ poeme de apă minerală,/ de calciu și de magneziu,/ de chitară,/ poeme cu final previzibil,/ populate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fapt: rescrierea înseamnă, în cazul lui Ovidiu Nimigean, asumarea nu atât a unui cod poetic, ci a unui cod ontologic subsumat categorialului negativ. Autorul reciclează, altfel spus, discursuri ale suferinței de sine și de lume, suferință pe care, în loc să o estompeze, rictusul parodic o evidențiază. Cu atât mai mult va fi evidentă neantificarea lentă a mutantului eu liric atunci când el (se) privește în oglinda "părților întunecate ale existenței" (Al. Andriescu), fără să mai apeleze la vălurile poetice anterioare. Autorul poemului Apoi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se raliază, prin motivație și atitudine lirică ori linii tematice preeminente, la poetica generației recunoscute în special prin contribuția unor Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru și Dimitrie Stelaru. A se vedea, bunăoară, refuzul convenției, tendința demitizantă și desolemnizantă, teribilismul juvenil, uneori estompat de un vag fior elegiac, reveria livrescă pliată pe un acut simț al derizoriului. Dintre congeneri, Ana Selejan îl aseamănă mai ales cu poetul Constant Tonegaru ("amândoi fac parte din aceeași familie de spirit modern și își propun, alături de alți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în scrin./ Nu-mi recunosc deloc chipul/ în apele astea. Ce chin!// Dac-ar veni vasul fantomă,/ cu vele mari cât o sete!// Cine jupoaie noaptea de piei?". O asemenea tensiune poetică este, totuși, destul de rară; în general, poetul își estompează fervoarea dicțiunii, în numele unei detașări demne, oarecum orgolioase. În ciuda ecourilor favorabile stârnite de asemenea versuri (să nu uităm că volumul debutantului fusese lăudat, între alții, de G. Călinescu, Al. Piru, Vladimir Streinu, Ovid S. Crohmălniceanu), Mircea Popovici refuză o perioadă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ni du monde, ni de la bourgeoisie, ni du peuple, elle ne peut entrer par une union dans aucune de ces classes de la société" [Maupassant, Yvette, în La parure, p.578]. Paralelă dintre femeia mondenă și cea de purtări ușoare se estompează tot mai mult: "Et tous leș deux continuèrent le parallèle entre Nana et la comtesse" [Zola, Nana, p.91]. Simțind confuzia valorilor, Nana exclama atunci când o întrevede pe contesă Muffat: "Eh bien! Mon cher, elle a beau être comtesse, c
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
din întâmplările și nenorocirile fără de sfârșit ale viețuitoarelor niciun vestigiu nu va dăinui; doar o tăcere goală și o liniște preaînalta.301 Scriitorul surprinde sunetele în momentul stingerii: cântecul păsărilor, mugetul animalelor, freamătul vietăților constituie indicii ale vitalității ce se estompează. În timp ce se instaurează stăpânirea liniștii, spațiul terestru se reduce la trăsături esențiale. Sunetele ce dispar păstrează amintirea unui trecut mitic, anterior vremurilor și pierdut pentru totdeauna. Golul lăsat de ele devine astfel trăsătură comună începutului și sfârșitului profetizat de cocosul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
accentuând atenția autorului romantic pentru forma versului și efortul lui de a conferi rafinament expresiei; aceste două elemente și-au găsit ecoul și în tehnică literară quasimodiană, în cuvântul sau reificat. Cu toate ca la începutul anilor treizeci influență acestei publicații se estompase cedând primatul altor reviste care găzduiau, de pe atunci, scrierile autorului ermetic ('Îl Frontespizio', 'Solăria', 'Circoli' și 'Letteratura') opera poetului romantic nu fusese uitată, el fiind celebrat, de exemplu, în numărul aniversar din 1937 al revistei 'Îl Frontespizio', ce îi fusese
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și obiective Prețurilor de piață și calculelor în monedă li se substituie evaluări administrative convenționale. Planurile sau ordinele autorității centrale sunt stabilite pe baza calculului cantităților fizice, cărora li se asigură valori pur contabile. Noțiunea de cost de producție este estompată. 2.2.4. Sistemele "vii" ale lui Janos Kornai În lucrarea Anti-equilibrium, J. Kornai ne oferă o altă abordare sistemică a economicului. Pentru el realitatea econo-mică exprimă în permanență conceptul de sistem. Relațiile dintre elemente, comportamentul mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
parlamentară, în care actorii principali sunt partidele politice, sindicatele și cooperativele. Pe lîngă aceștia, mai regăsim asociații patronale, grupuri de proprietari, cluburi sociale, organizații parohiale etc. După sfîrșitul războiului rece, diferențele dintre sistemele economice ale majorității țărilor lumii s-au estompat foarte mult, răspîndindu-se așa-numitele "democrații de piață". De fapt, însă, și între acestea eterogenitatea e caracteristica de bază. Fiecare țară are un sistem economic ce depinde de istoria sa particulară, de geografia sa, de cultura autohtonă și de instituțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
bun echilibru în sînul societății. Chiar comunismul de tip sovietic sau chinezesc s-a capitalizat tot mai mult, în timp ce capitalismul pur și dur se socializează. Nu mai întîlnim aproape nicăieri nici capitalism pur, nici comunism veritabil. Marile diferențe s-au estompat. 3.5. A TREIA CALE Țin să remarc, ca pe un eveniment editorial deosebit, publicarea traducerii în limba română a lucrării The Third Way. The Revival of Social-Democracy (A treia cale. Renașterea social-democrației), a cunoscutului sociolog, politolog și hermeneut britanic
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de disuasiune nucleară. Rusia nu se modernizează, dar are din nou pretenții de mare putere, șicanîndu-și vecinii și șantajînd practic întreaga Europă. Sub Putin, Rusia a devenit un actor geopolitic periculos. Resentimentele antiamericane și antioccidentale în general s-au mai estompat în societatea rusă, care păstrează însă un soi de invidie amestecată cu suspiciune și chiar dispreț față de valorile occidentale, în vreme ce elitele ruse nu fac decît să întrețină aceste resentimente, simțindu-se izolate și ignorate de politica globală a Statelor Unite, care
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
închide niciodată porțile dinspre trecut sau către viitor. Experiențele personale pot întâlni pagini din alte destine, astfel încât spunem, în termeni sollersieni, că intertextul, traversarea existenței, este viața însăși, în măsura în care ea traversează și este traversată de alte vieți. Pragurile vieții își estompează marginile (dispare conceptul de operă), pretându-se mai curând aprecierii ca existență-fragment, în permanentă confruntare și interacțiune cu viața umanității (marele text kristevian). Intertextualitatea nu și-a găsit în gruparea "Tel Quel" nuanțarea cea mai limpede. (Judecând după alineatul de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ioana Em. Petrescu, Mircea Cărtărescu, Pompiliu Crăciunescu sau Iulian Costache, puțin și pentru Mihai Zamfir, reprezintă un fals impediment în calea cunoașterii poetului. Lumea cărților a obliterat [în sensul etimologic al verbului, însoțit de nuanțările de aspect și durată: a estompat de-a lungul vremii sau a acoperit asemenea unei ștampile care face neinteligibilă iconicitatea timbrului de pe o carte poștală] realitatea nemijlocită. Și noi nu mai ieșim din "Biblioteca lui Babel" (Compagnon: 1998, 112). Semnul devine suveran, indiferent de sistemul semiotic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Nu-Nu ori întîlnirea de gradul trei, pe care supraviețuitorii de pe Jane Guy o au cu ființa exotică albă, la finalul povestirii. În plus, succesiunile inițiatice din roman merg pe ritmuri diferite de derulare evenimențială. Inițial, faptele se succed lent, fiind estompate de lungi teoretizări pe marginea lor, iar, spre sfîrșit, densitatea și desfășurarea lor cresc semnificativ, narațiunea devenind extrem de dinamică. Nivelele inițierii naratorului sînt delimitate exact de începutul/sfîrșitul experiențelor marinărești, pe fiecare dintre cele trei corăbii simbolice ale povestirii. La
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu" plece din clădire, iar personajul-narator, aflat dincolo de limita răbdării, se retrage el însuși, deschi-zîndu-și firma într-o zonă diferită de pe Wall Street. Interesant devine faptul că, după un timp, atunci cînd imaginea patologică a lui Bartleby începe să se estompeze în frămîntările uzuale ale sistemului concurențial, un avocat isterizat se prezintă în fața naratorului, arătînd o stare de agitație greu de conceptualizat. El îi adresează un reproș oarecum previzibil, care se va dovedi totuși foarte complex, un veritabil mesaj-cheie al întregii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
29, astfel încât "în majoritatea poeziilor, glasul ce străbate din lirica Anei Blandiana este rezultatul confruntării cu diferite experiențe."30 Bucuria de a trăi, specifică tinereții, cunoaște diverse forme, de-a lungul vârstelor, la fel și frenezia simțurilor, care, treptat se estompează, devenind tăcere. Deși, odată cu dobândirea unei anumite maturități scriitoricești, autoarea adoptă o poziție a dezinhibării, interiorul deschizându-se tot mai mult și devenind exterior, discursul inițial se golește de orice formă a expresivității stilistice, transformându-se într-o scriitură a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dedublare cu valențe tragice între a fi și a nu fi, arta fiind instrumentul, nu este decât o fugă pe un drum nebătătorit, cu numeroase bifurcații, cu numeroase poteci, fiecare ducând spre nicăieri. Totuși, în poezia tinereții această căutare este estompată, poeta neavând nevoie să mărturisească "ceea ce reușește să nu trăiască", pentru că, în cadrul idilic al vârstei începuturilor, fericirea este pretutindeni, ea manifestându-se nelimitat în viața omului. De aceea, venind să nege într-un fel faptul că "numai ceea ce nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fascinant drum al reconstrucției interioare, mers înapoi, către origini, reprezintă retragerea în propriul trup, care, în cazul Ilenei Mălăncioiu, nu mai are nimic confortabil, ca la poeta congeneră, ci este unul apăsător, închis. Obsesia aceasta pentru drama propriului trup se estompează vizibil, însă, odată cu avansarea în volume. Astfel încât, "Linia vieții (1982) atenuează duritatea și nuditatea emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine, din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și obiective. Prețurilor de piață și calculelor în monedă li se substituie evaluări administrative convenționale. Planurile sau ordinele autorității centrale sînt stabilite pe baza calculului cantităților fizice, cărora li se asigură valori pur contabile. Noțiunea de cost de producție este estompată. 3.2. CARACTERISTICI ALE SISTEMULUI ECONOMIEI NATURALE La începuturile existenței sale, activitatea economică a luat forma economiei naturale. S-a mai numit și "economie autarhică", "economie casnică închisă"2 sau "non-economie"3. Economia naturală reprezintă acel sistem economic prin care
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
construcție" irațională, emoțională, sălbatică). Toată această situație era asezonată cu o ofertă internă de bunuri și servicii care înregistra deja ritmuri neagtive în 2009 și 2010. Plus că remiterile din exterior ale celor plecați în străinătate la muncă s-au estompat după ani la rînd de creștere necontenită 14. Măsurile anti-criză diferă din punct de vedere geografic, dar și politic și cultural, în funcție de cauzele și mecanismele de propagare ale acesteia. Dacă în Occident se apelează la politici anti-ciclice de sorginte keynesiene
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
întoarce, după ani buni, asupra unei părți din sine învelită în misterul trecutului mereu reinventat și nu putem să nu ne amintim, noi, cei care ne-am trăit tinerețea în acele vremuri, că suferințele și lipsurile exterioare erau mai mereu estompate de bucuriile mult mai adînci și nesupuse timpului pe care sufletul le privilegia în dauna grijilor iubirea, prietenia, cărțile. Dar nici edulcorare sau complezență nu întîlnim la Tudor Alexander, cum adesea se întîmplă cu cei rupți de rădăcini și care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cald, palpitînd în mintea și inima cititorului care, indiferent de vîrsta sau experiența proprie, se simte implicat într-o aventură etern umană, cu numeroase răsturnări de situații și cu toate ingredientele unui roman captivant. Rănile trecutului nu se vindecă, se estompează doar, iar caracterele rezistă sau nu la marile provocări la care le supune marea ruptură a plecării din Bucureștiul anilor '80 pînă în America de azi și înapoi în România postrevoluționară. Tensiunea romanescă e men ținută vie prin alternarea planurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
data aceasta în conceperea dezvoltării științelor, este Thomas Kuhn14): "într-un cuvânt, istoria gândirii, a cunoștințelor, a filosofiei, a literaturii pare a înmulți rupturile și a căuta orice apariție a discontinuității, în vreme ce istoria propriu-zisă, istoria, pur și simplu, pare a estompa eruperea evenimentelor în beneficiul structurilor lipsite de labilitate"15. De asemenea, în cadrul disciplinelor istorice, noțiunea de discontinuitate joacă un rol interesant: dacă pentru istoria clasică ea constituia un soi de "parte blestemată" ce trebuia evitată pentru a nu fragmenta viziunea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]