2,623 matches
-
Ea mizează uriaș pe ideea unei diferențieri fundamentale și ocazional belicoase între bărbat și femeie. Omul etern își are, nu-i așa, propriile „probleme de familie”, nu mai puțin eterne! Or, această presupoziție tinde să ignore, în fapt, numeroase evidențe etnografice și chiar arheologice contrarii. Ea restrânge nefiresc, printre altele, impactul social al femeilor și copiilor, inclusiv în domeniul economic, ignorând cu atât mai mult măsura uriașă în care existența și acțiunea lor o definește pe cea a ansamblului comunității din
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
și conservând aceste repere grosiere, așa cum ne propunem în continuare, ne pare evident că, date fiind specificitățile fiecărei subdiviziuni, evoluția socială paleolitică trebuie să fi cunoscut un ritm variabil, care amenință nu doar realitatea „omului etern”, ci și utilitatea modelului etnografic. Imaginea de carnivor, a omului paleolitic, și extensia sa inevitabilă, ideea unor societăți paleolitice predominant vânătorești, se bazează pe premisa - poate reală în contextul tehnologic contemporan -, a speciei umane ca vârf al piramidei trofice (cf. Hart & Sussman 2009), ca și
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
arheologilor, în ciuda repetatelor critici ale bazei empirice pe care s-a edificat această supoziție (vezi, pentru o trecere în revistă cuprinzătoare, Gowlett 1996). La urma urmelor, arheologia nu poate măsura decât succesul vânătorii, nu și eșecurile, adică tocmai regula relevată etnografic, iar regimul de acumulare a documentației arheologice și filtrul tafonomic ridică dificultăți uriașe pentru măsurarea ponderii efective a resurselor obținute prin vânătoare. Fiziologia actuală a lui Homo sapiens sapiens nu oferă indicii univoce cu privire la ponderea alimentației carnate, dar cu siguranță
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ultimului milion de ani, populația umană pare să se fi rezumat, în medie, la cifre infime, de câteva zeci de mii de indivizi. În aceste condiții, pare inevitabilă ipoteza unei creșteri demografice foarte lente, realizată, după tiparul vânătorilor culegătorilor cunoscuți etnografic, prin escaladarea graduală a raportului de echilibru instaurat între dimensiunea populației și capacitatea productivă a mediului. Din nefericire, chiar și acest scenariu contrariază net așteptările etnografice! Dacă acceptăm, pentru paleolitic, un regim de creștere demografică anuală normal pentru comunitățile de
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
pare inevitabilă ipoteza unei creșteri demografice foarte lente, realizată, după tiparul vânătorilor culegătorilor cunoscuți etnografic, prin escaladarea graduală a raportului de echilibru instaurat între dimensiunea populației și capacitatea productivă a mediului. Din nefericire, chiar și acest scenariu contrariază net așteptările etnografice! Dacă acceptăm, pentru paleolitic, un regim de creștere demografică anuală normal pentru comunitățile de vânători culegători actuali, cum este de exemplu, cel al boșimanilor !Kung, cel de 0.007 %, o populație inițială de 10.000 de persoane, poate conduce la
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
considerăm „normale”, un spor demografic atât de timid? O primă explicație ar putea consta în ineficacitatea rețelelor de reproducție stabilite între diversele populații umane izolate, ceea ce ar fi putut genera un spor demografic cu o medie mult sub cele înregistrate etnografic, mai ales dacă energia reproductivă a grupurilor era și ea foarte restrânsă. O astfel de interpretare se poate, însă, susține cu greu, cel puțin pe durata paleoliticului superior, în care abundă dovezile privind existența unor rețele de contact între populații
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
sociale în medii submarginale (Stein Mandryk 1993). Chiar și așa, pentru tipurile paleantropice, un spațiu mai mare între nașteri, un stres fizic crescut și o mortalitate importantă(Trinkaus 1995) ar putea explica o creștere demografică foarte lentă, aflată în afara parametrilor etnografici actuali. Însă cea mai convingătoare explicație - care nu exclude, în fapt, nici una dintre observațiile de mai sus -, este și cea mai parcimonioasă. Dat fiind punctul final al evoluției demografice, care indică o creștere infimă de populație în decursul paleoliticului, responsabilitatea
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
implicate de procesul nașterii (placentă praevia, hemoragie, septicemie) ar fi putut presupune un grad relativ ridicat de mortalitate infantilă, sau de moarte a mamei împreună cu fătul (O’Donnell 2004). Violența intra-specifică, niciodată absentă (Gat 1999), atinge, în unele contexte etnografice, cote alarmante (Hill et al. 2007) și, cu rezerva unei densități demografice generale mai scăzute, capabilă să relaxeze tensiunile intra și inter-grupuri, nu există rațiuni pentru a-i nega efectele potențiale de-a lungul epocii paleolitice, dimpotrivă: ea poate să
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
neglijentă a modelelor sociale proprii acestuia, pentru simplul fapt că acestea din urmă sunt în întregime mediate simbolic. Dar, chiar și contextele climatice și de biotop paleolitice erau suficient de inedite pentru a putea stimula sau perpetua aranjamente sociale nedocumentate etnografic. Tehnologia paleolitică a cunoscut, la rândul ei, un ritm de inovație propriu, un nivel tehnologic comparabil celui atestat la vânătorii-culegătorii actuali nefiind documentat înainte de a doua jumătate a Pleistocenul superior. Toate aceste variabile solicită fie și o minimă detaliere în
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
antropologice și capacitatea cerebrală documentată a primelor hominide lămuresc ușor preferința majorității paleoantropologilor către analogii extrase din primatologie, pentru imaginarea primelor societăți umane (Clark 1997; Foley & Lee 1996). Semnificativ, această opțiune amenință să sustragă din raza de acțiune a modelului etnografic un uriaș interval de timp, în fapt, în cea mai conservatoare accepțiune, aproximativ de 90% din intervalul dintre 2,5 milioane de ani și Holocen! Majoritatea modelelor propuse iau în calcul biologia reproducerii ca esențială pentru caracterizarea socialității primelor hominide
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
socială in nuce „egalitară” (Marlowe 2005). Fie și din rațiuni de succes reproductiv, chiar și fără certitudinea paternității, sexul masculin preluase responsabilitatea suplimentării aportului de hrană al femeilor și copiilor (Gowlett 2008). Diviziunea activității pe sexe, cel puțin în raport cu exemplele etnografice, trebuie să fi rămas, însă, moderată, atât de maturizarea mai rapidă a copiilor, cât și de nișele ecologice preferate, care ofereau femeilor o autonomie nutrițională rezonabilă. Fără un suport tehnologic adecvat, primele hominide aveau cu necesitate nevoie de mediul stabil
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ori, reacții de exasperare: “The simple answer is that I don’t understand the Mousterian patterning!” (Binford 1982: 27). În fapt, dacă există o caracteristică a modului de viață musterian, aceasta este cu precizie tenacitatea cu care el sfidează așteptările etnografice. Uriașul consum energetic cotidian, solicitat de morfologia Neanderthalienilor - 4.000-5000 kcal pentru un adult, comparabil cu adulții din zonele arctice actuale și cu cel puțin 10% mai mare decât cel solicitat oamenilor din paleoliticul superior (Macdonald et al. 2009) -, caracterul
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
amazoane”. În altă opinie (Kuhn & Stiner 2006, Stiner & Kuhn 2009), grupurile de Neanderthalieni ar fi numărat indivizi de ambe sexe, implicați ca grup în activitățile de subzistență. Ipoteza participării active a femeilor și copiilor la gama de activități ce revin, etnografic, bărbaților, așadar la vânătoare, pare credibilă, cu atât mai mult cu cât tehnicile de abataj nu se bazau, pentru aproape întreaga perioadă, pe utilizarea armelor de vânătoare de la distanță, ci pe ambuscadă (Churchill & Rhodes 2009; Shea 2009). Din nefericire, ea
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
de activitate la care erau aparent supuși copiii, ca și omogenitatea generală a inventarului tehnologic fortificând, la prima vedere, ambele propuneri de mai sus. Din acest punct de vedere, diviziunea pe sexe a activităților apare neașteptat de redusă în raport cu exemplele etnografice din medii similare. Supraviețuirea formulei sociale Neaderthaliene oferă, însă, dovada peremptorie că această diviziune trebuie să fi existat, ca și împărțirea regulată a hranei (contra Mithen 1996; Pettitt 2000). În acest context, ni se pare limpede că este vizibilitatea arheologică
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
etno-stilistice a grupurilor (Vanhaeren & D’Errico 2006) și apariția manifestă a unor forme de inegalitate socială (Vanhaeren & D’Errico 2005, Zilhao 2005, Harrold 1980). Toate aceste elemente par a gira, la prima vedere cel puțin, o aplicabilitate lărgită a modelelor etnografice pentru paleoliticul superior (Graves-Brown 1996, Owens & Hayden 1997, Vanhaeren & D’Errico 2005). Lucrurile par să fie, însă, ceva mai complicate. După unii autori, o clară specializare și o diviziune netă a activităților între sexe a muncii apare abia după ultimul
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
1993); mobilitate logistică și areale de exploatare extinse pe sute de kilometri; situri de agregare temporară (Gamble 1999); o diviziune marcată a muncii pe sexe, vizibilă în apariția unui inventar domestic specializat și, în general, a unei game de activități etnografic asociate unor roluri economice complementare între bărbați și femei (prelucrarea fibrelor vegetale, Kvavadze et al. 2009; Soffer 2009), sau chiar apariției unor elite (prelucrarea elaborată a pieilor, Owens & Hayden 1997). Creație a vânătorilor de ierbivore gregare din jumătatea septentrională a
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
funcționarea unor extinse alianțe de schimb, implicând prezumtiv circulația exogamică a tinerilor. Că principalul obiect al acestora îl reprezentau tinerele femei ține de elaborarea și specializarea tehnicilor de vânătoare: acestea solicitau o educație prelungită a tinerilor, probabil mult peste media etnografică; un astfel de capital de experiență, achiziționat, previzibil, în urma unei practici prelungite, însoțită de ritualuri masculine de inițiere, indică un cadru social virilocal, deși, așa cum vom vedea, nu cu necesitate și patriliniar. În fapt, simpla concentrare a subzistenței asupra vânătorii
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
dacă se poate emite o generalizare privind statutul acestor societăți din paleoliticul superior mijlociu, cel transegalitar ne vine primul în minte: dacă explozia creativă a paleoliticului superior poate fi asociată cu apariția unui sistem de organizare socială asemănător imperfectului egalitarism etnografic, instituționalizarea inovației, atât de vizibilă în decursul acestei epoci, rămâne de neimaginat în absența unei structuri sociale cel puțin în parte inegalitare. A presupune, însă, că această escaladare accelerată a complexității a condus la un „model mediu” al societăților din
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
model mediu” al societăților din paleoliticul superior este hazardat și, în orice caz, lipsit de o bază empirică. Asocierea sistematică dintre societățile trans-egalitare, teritorialitate, (semi)sedentarism și predictibilitatea și abundența sezonieră resurselor alimentare (ierbivore mari, pește etc.) este masiv documentată etnografic. Este greu de presupus că aceste condiții erau îndeplinite în toate contextele ecologice și pe întreaga durată a epocii. La urma urmelor, omul de anatomie modernă a colonizat deopotrivă areale caracterizate de o sezonalitate mult atenuată (Africa, Australia, Sud Estul
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
bazau ele: reculul parțial adus de ultimul Maxim Glaciar și, ulterior, de mezolitic (cf. Spikins 2008), sunt grăitoare. Este, însă, greu de contestat afinitatea dintre unele societăți ale paleoliticului superior european și structurile reinventate la o dată mai târzie și relevate etnografic în zonele septentrionale ale lumii. Ele ne permit câteva ipoteze cu privire la statutul femeilor și copiilor din partea finală a epocii paleolitice. Baza tehnologică mai complexă, îmbunătățirea relativă a securității alimentare prin strategii logistice și rețele de „evitare a riscului”, dar și
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
altfel popular, al reducerii lor la ipostaza domestică de „mamă”. Tratamentul funerar (Harrold 1980) și prezența în contexte ceremoniale a ambelor sexe trimite către o formulă mult mai echilibrată, în care cristalizarea ierarhiei le privește pe amândouă, chiar dacă, în conformitate cu indiciile etnografice, „ambițioșii” (agrandizzers) sunt, de obicei, bărbați. Aceasta pentru că ascensiunea lor se bazează întotdeauna pe devierea volumului de muncă al familiei corporatiste sau al clanului, unități pe care le reprezintă, în numele cărora, formal, acționează și a căror contribuție rareori poate fi
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
asupra „societății paleolitice” riscă să limiteze imaginația exploratorie a arheologiei, camuflând variabilitatea culturală efectiv prezentă în documentație și încurajând interpretările unilaterale. De exemplu, promptitudinea cu care sunt încadrate drept „vârfuri” sau „proiectile”, anumite piese bifaciale amerindiene, în raport cu funcția lor, documentată etnografic, cea pur domestică (Beck Kehoe 1999), este grăitoare. În fapt, legătura constantă dintre sintagma „vârf” și paradigma subzistenței vânătorești este mai răspândită decât ne place să credem, consecințele pentru imaginea de ansamblu a societăților studiate fiind evidente. Ne putem întreba
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
perforatoare domestice. Nici măcar asocierile aparent naturale, cum sunt cele dintre piesele de dimensiuni mari și bărbați, respectiv dintre inventarul microlitic și femei sau copii, nu sunt garantate: multe din cuțitele masive (pentru a alege un exemplu paleolitic, lamele aurignaciene) sunt, etnografic, atribuibile uzului domestic și procesării resurselor, deci, într-o bună măsură, femeilor, în timp ce producția de lamele (de exemplu, tot cea aurignaciană) aparține inventarului mobil al bărbaților. În general, observațiile sumare de mai sus ne permit a estima o slabă divizare
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
cele dominate de echipament vânătoresc și cele de masacrare pot fi cu destulă siguranță atribuite acestora din urmă. Sunt cu precizie primele, de altfel și cele mai vizibil arheologic, contextele în care prezența copiilor este cea mai probabilă (Shea 2006). Etnografic, siturile de transformare (procesare primară) a resurselor vânătorii sunt mai mari și mai importante decât siturile de masacrare, iar activitatea femeilor în cuprinsul lor, esențială (Jarvenpa & Brumbach 2006). În general, campamentele de mai lungă durată, consacrate unui spectru larg de
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
cele două sexe. Observațiile de mai sus, fie ele și ancorate într-o perspectivă deliberat materialistă, și, ca atare, unilaterale, au fost, sperăm, suficiente pentru a pune sub semnul întrebării o parte din aceste prejudecăți eternaliste, inclusiv pe cele motivate etnografic, cu privire la epoca paleolitică: nici preponderența vânătorii, nici egalitarismul, nici asocierile monogame, nici măcar diviziunea convențională a activităților pe sexe, nu reprezintă atribute ale vânătorului-culegătorului „etern”. Ele au cunoscut, fiecare, o evoluție proprie. Este cert că reconstituirea socialității paleoliticului inferior și mijlociu
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]