12,743 matches
-
la întîlnirea cu tine însuți". Eseurile acestea ale lui George Banu mi se par mai dramatice, mai intransigente cumva, ca niște verdicte. Mi se par mai punctual aparținînd unei ființe pentru care teatrul și scrisul, "văzutul și scrisul" sînt coordonatele eului. Sînt axele inițerii către rațional și irațional, către "celălalt" și către tine, către exterior și interior. Acolo este diurnul și nocturnul. Acolo este viața însăși. Cu imaginile ei, ale teatrului, cu obsesii, cu chinul și sublimul ce îl alcătuiesc pe
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
iluzie, le putem zări dincolo de porțile visului care se deschid în spatele scenei. De fapt, amintirile de acolo se strecoară și se apropie, într-un șir și comic, și trist, de protagonist. Sursa misterului se află în ce este dincolo, în eul profund, deteriorat de angoase fel de fel. Amintirile chinuie? Nu cînd este vorba despre Brook. Sau despre Kantor. Sau despre Cehov. Dar măștile? Masca de teatru, măștile pe care ni le așezăm, mereu, pe chip, suprapuse, dintr-un reflex al
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
de conștiință și expresie a căruia ne aflăm încă atît de solid situați). în poezia sa constatăm o perpetuă comunicare între subiect și obiect (ambianța), care capătă o înfățișare de circularitate astfel încît ne-ar fi greu a preciza dacă eul imprimă lumii criza sa ori lumea modernă își răsfrînge într-însul absurda-i alcătuire. Cert e că ia naștere o substanță lirică omogenă, în egală măsură elocventă în raport cu ceea ce presupunem aci a fi intenție auctorială și cu contextul în care
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
totuși o astfel de demonstrație, nu altminteri decît recurgînd la cuvintele lui Gheorghe Crăciun însuși, care cu onestitate își exprimă dubiile cu privire la propriile d-sale teze: Putem noi spune cu toată convingerea unde sfîrșește poezia limbajului și unde începe poezia eului, a existenței? Simpla manifestare a conștiinței că un poem e făcut din cuvinte sau din forme literare preexistente și că el dobîndește substanță pe măsură ce este scris, prin valorificarea acestora, se poate constitui într-un argument suficient al lipsei sale de
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
cu greutate la propriu și la figurat, rezistent la rugina timpului, la chemările de sirenă ale dispariției, conștient încă de sine, glăsuitor, suitor și coborâtor de scări fără ajutoare. Se excludeau, prin urmare, cauza patologică, uzura, ultragiul anilor, ravagiile unui eu neiubit și neîndestulat, microbii, virusul, filosofii ale desperării sau neantului. Vreo subită dorință de a afla cum se înfățișează tărâmul cellalt. Apetituri suicidare... Și iată că, într-o noapte când, după ingurgitarea de hapuri naturaliste, se putea afirma că dorm
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
privește, observă, triază, înregistrează cu nesaț. Ponderea existenței nu se află pentru acest gen de creatori în forul intim, ci în exterior. Chiar n-ar fi dispus a contrasemna dramatica sentință, "le moi est haissable", scriitorul-pictor manifestă o pudoare față de eul personal pe care-l lasă în subtext ori de care are grijă a se distanța prin autoironie. Autoironia e o formă de lirism contorsionat, refrigerat, id est maxima concesie pe care norma extrovertirii o poate face introvertirii. Iată o mostră
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
dezvoltat ideea că absurdul a existat în toate literaturile, chiar și în literatura suedeză a existat un poet, la Lund, care a fost marginalizat, frustrat social, sexual și spiritual, poet care a sfârșit ca și Urmuz, societatea mic-burgheză neîngăduind purificarea eului în interiorul ei. Gabriella Hakansson a vorbit subtil despre jocurile absurde în care se antrenau mai ales bărbații, femeile fiind excluse - cu toate că au existat și în literatură și în pictură talente feminine avangardiste. Ea a mai spus că absurdul se potrivește
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
a treia singular (cînd ni se vorbește de Nell, un alter ego al scriitoarei, pe care o putem observa în diferite etape ale vieții sale petrecute alături de Tig, inițial amantul, apoi soțul ei) alternează cu vocea mai implicată a unui "eu" în care continuăm să o recunoaștem pe autoare, nu doar după felul de a reacționa dar și după anumite detalii ale epicului care în esență rămîne unul omogen în pofida cronologiei fluctuante. În The Bad News, povestirea de început a volumului
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
impresionist. G. Călinescu se disocia în acest fel de modul subiectiv lovinescian de a înțelege critica. O va face uneori explicit, alteori indirect, ca în această afirmație din 1927: "Un critic este raportor al umanității, o monadă cu fereastră a eului universal. Autoritatea lui decurge din obiectivitatea spiritului, din putința de a anticipa adevărul ca sentință a vremii. Altfel frumosul devine ceva relativ la moment și prin aceasta și relativ la individ" (I, 130). Instabilul impresionism lovinescian este substituit de permanența clasicismului. Definiția
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
verificare artistică, de interogare dubitativă asupra propriilor resurse. La această autoare de ani douăzeci și cinci, universul încastrat și încasetat, adus în spațiul virtual și stocat în creier, este explorat cu o dezinvoltură de invidiat. Se observă imediat distanța, bine marcată, între eul profund și spațiile tehnologizate în care subiectul subzistă. Spre deosebire de poeții "milenariști", care își îngroașă identitatea socială și se înfățișează prinși în plasa unei biografii și a unei Istorii radioactive, Gabi Eftimie adoptă postura internautului care, cu un simplu click, poate
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
două registre: unul mai apăsător, în care camerele infraroșu și instrumentele de măsură, monitoarele și laboratoarele supraveghează individul ori experimentează pe el; și unul de reconversie psihologică, în care exact aceleași mașini reci recompun decorul contemporan, urban. Cea care spune "eu" în aceste poeme (și anume gabi, personajul-reflector al autoarei) percepe amenințarea nelămurită din jur; dar reacțiile ei nu sunt niciodată visceral-expresioniste, de oroare a ființei, precum în versurile unui Dan Coman. Aici, fișierele sunt alternate rapid, cursorul pâlpâie și, deși
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
capăt, constituie mai degrabă regula), cartea se citește realmente cu sufletul la gură. Daniela Rațiu sondează abisurile sufletului femeiesc într-o manieră care presupune o solidă expertiză în psihologie sau, poate o vastă, dar de neinvidiat, expriență de viață. Misteriosul eu feminin nu are pentru ea nici un fel de secrete, iar franchețea etalării sale publice are toate șansele să șocheze. Mia, Gisela și Camelia sunt, la prima vedere, trei vecine de bloc, de vârste apropiate, fără prea multe lucruri în comun
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
gol vibrant", o paloare a melancoliei, o elegiacă tandrețe sînt însemnele zonei d-sale sentimentale, ceea ce nu înseamnă o vlăguire, o compromitere a intensității, ci dimpotrivă. Cu cît tonul pare mai rezervat, mai resignat, cu atît stăpînirea de sine a eului confesiv se accentuează, cu atît sporește forța lăuntrică a discursului ce se supune la probe sieși impuse: "ispitită/ trecând cu tine/ prin golul vibrant/ pradă aceluiași ritm/ grație căruia de-atâtea ori/ te-am părăsit// cu bucuria că nu te
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
cvasi-mecanică. Să fac și eu - în paralel cu autorul - o recapitulare, un bilanț critic. În sinusoida versurilor sale, pragul cel mai înalt, ca și cel mai de jos, erau atinse într-un același elan contestatar, al poeziei cu mesaj social. Eul devenea un receptacol al suferinței colective, iar indiferența factorilor de putere îl urca pe revoltatul poet pe un piedestal al geniului neînțeles și batjocorit. Abia posteritatea urma să-i facă dreptate. Deocamdată, adevărul umbla cu capul spart, iar artistul își
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
este sinteza unui fenomen politic pe care, deși se dezvoltă sub ochii noștri, nu-l putem vedea de paraziți. Metamorfozarea puterii obținute în mod democratic, pe merit, în autocrație, în sfidare față de opinia plebei, în desprinderea de realitate, în punerea EULUI fățiș înaintea interesului general. Traian Băsescu este un personaj politic cu o forță excepțională, capabil de performanțe inaccesibile altora. și totuși, conștient de propria-i forță, își dă dovada limitelor personale. Rămâne un căpitan de vas care nu acceptă ca
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
se plânge, i-o răspuns: „Nu-i nici una, nu-i nici alta. In morga spitalului îi un strigoi care vrea să iasă afară. Ferească-mă Dumnezeu!” „Ce strigoi? Ce ferească Dumnezeu? Ai cheia de la morgă? Ai un ciomag? Ii dau eu lui de cheltuială de n-o să poată duce. Auzi, domnule! Strigoi în spital...în morgă! Dă ciomagul încoace, că îl altoiesc eu de o să mă pomenească!” Cei din crâșmă priveau cu ochii dilatați la Pâcu, care, cu o mutră marțială
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
recuperare sau de sprijin, voi acorda susținerea mea autoarei acestei cărți și celor care Îmi vor cere ajutorul. Luca Ceccotti Master Life Coach, Italia Pentru că eu sunt cea dintâi și cea din urmă Eu sunt cea venerată și cea disprețuită Eu sunt prostituata și sfânta Eu sunt soția și fecioara Eu sunt brațele mamei mele Eu sunt cea stearpă și numeroși sunt copiii mei Eu sunt cea căsătorită și fata bătrână Eu sunt cea care aduce pe lume și cea care
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
a mea timp al meu, prin care înot la mare adâncime cât mă poate ține respirația antrenată la circ numai cu tine, luo na numai pentru tine, pentru noi, pentru copilul nostru. sosirea acasă vezi ce simplu era? mă întreabă eul meu pe mine cel care are ochii aproape verzi se hârjonește cu pui de leoparzi și circulă pe aerobiciclete. viața, pentru prima oară nu e în altă parte. nouă în primul loc: e timpul să începi noua ta familie, de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la Ispas. Gospodărie de om cuprins. Dănilă vine, bate în poartă cu un băț. Se aud câini lătrând.) DĂNILĂ: Iaca jigodiile dracului, latră ca la urs! (Strigă) Acasă-s gospodarii? ANISIA (din casă): Da' care-i acolo? DĂNILĂ: Apoi iaca eu, cumnată Anisie. Gata masa, gata? Că vă sosesc oaspeți aleși! ANISIA (scoate capul pe fereastră): Dumneata erai, cumnate Dănilă? Bine-mi pare care nu se mai află, văzându-te! Că, ce-i drept, de mult nu ne-am întâlnit... (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
atâtea alte locuri, prozatorul toarnă și aici, într-un mixaj sui generis, o mulțime de lucruri, punând laolaltă observația de interes larg antropologic, mentalitar, cu reflecția morală, impresia strict personală, de jurnal intim, cu egografia cultivată terapeutic (ca lepădare de eul narcisiac, înlocuit invariabil de ruda sa mai sărmană din limbajul oral, „io“), descrierea analitică a unor reflexe comportamentale de interes preponderent sociologic cu reveria memorialistică ș.a.m.d. Din nou, interesul se concentrează aproape programatic pe atitudinea față de eveniment (dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ales calea renunțării dintr-un motiv ciudat, dar cât se poate de simplu: rușinea de a exista și, consecință firească, de a vorbi despre sine. Jurnalul devine, astfel, un fel de confesiune à contre coeur, un instrument de anihilare a eului, nevoit să se exprime parcimonios și să se ascundă în falduri victoriene. Scrisul se transformă, prin urmare, într-un dificil exercițiu spiritual, vizând doar consemnarea evenimentului exterior, indiferent de relevanța sa, și înăbușirea completă a vocii interioare, care încetează, treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
păcate, însă, o face pe seama unor țări care nu au nici o vină, afară de faptul că sunt mici și neprotejate de nimeni - a precizat agronomul. Voi, dragii mei, mai aveți nădejdea că veți apuca să vedeți ce se va întâmpla, dar eu?... a oftat a părere de rău învățătorul. Oare se vor adeveri cele scrise în Gromovnic? a întrebat gânditor Costăchel. Lumea-i lume și în ea sunt și buni și răi. Nimeni nu poate prevedea ce se poate întâmpla până mâine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
substantiv comun la genitiv sau un adjectiv, acordat în gen și număr cu cuvântul „editură” Ø limba engleză Primul cuvânt al titlului, chiar dacă este articol se scrie cu majusculă, excepție făcând situația când acesta începe cu trei puncte. Pronumele „I” (eu) se scrie cu majusculă întotdeauna. În vedeta de titlu, primul cuvânt care urmează după articol se scrie cu majusculă. Denumirile zilelor săptămânii și ale lunilor se scriu cu majuscule. Derivatele din nume proprii se scriu cu majusculă, indiferent dacă sunt
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
de neoprit. Cu fiecare zi, acesta începea să dovedească, prin ceea ce scria, un talent deosebit, aproape înrudit cu geniul. Lucrul cu adevărat extraordinar este că și el își vedea înzestrarea literară ca fiindu-i de acum o parte constantă a eului său. „Am să scriu o carte și am s-o dedic anonimului din mine!, își spunea acesta. Numai așa, aș putea eu mulțumi talentului meu lăuntric, ce-mi conduce adesea condeiul cu atâta siguranță și avânt!” Iar aceasta fu adeziunea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cei care știu a săpa În adânc ... pot aduce la lumină esența gândului. “Flacăra cunoașterii bântuie conștiința poetului - neîmpăcat cu senzația „de vid metafizic” acesta Încercându-și aripile și zborul În „necunoscut”... În imaterial și ilimitat. Purtând amprenta fragilității lucrurilor, eul lăuntric pornește În căutarea certitudinii propriei identități, identitate „risipită Într-o lume a aparențelor”. Poetul simte nevoia permanentă de a-și Îmbogăți limbajul, de a găsi noi mijloace de expresie, și astfel - Cuvântul scris - purtător de semnificații și sonorități fine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]