3,312 matches
-
politice, consemnează compromisuri, trădări, intrigi, descrie în chip foarte subiectiv, dar și - prin aceasta chiar - savuros, o lume colcăind de interese, ambiții, vanitate, rivalități, egoism și pofte, foarte vie și foarte impură, dar fără de care n-ar fi putut trăi. Evadează uneori în lecturi și peisaje, căci are, după cum se vede în notațiile din Egipt, simț poetic și plăcerea fanteziei, dar adevărata lui viață este cea mărunțită într-o agitație politică frenetică, încâlcită, contradictorie. Memoriile, mai mult decât Însemnările, creează (sau
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
Împărăției lor, să desfaci centironul greoi, iar curtenii lui Carol al II-lea, care băuseră din cupele de șampanie ale Franței un elixir de adormit și uitat mohorâtele, prea religioasele obiceiuri ale patriei, trasară tangenta prin care s-a putut evada. Mulți s-au năpustit Într-acolo: „Chiar și discipolii Își Întrecură În curând vechii maeștri și (așa cum a spus-o un scriitor cu o picantă precizie 1) buna lor voie de a fi corupți fu atât de bună, Încât Rochesterii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și mergând până la caleidoscopica, amețitoarea rotire a unor lumi virtuale, fiecare alcătuită după altă lege. Himera lui personală este „omul multiplu”, viețuind în spații nu cu trei, ci cu mai multe dimensiuni, în afara timpului. A te sustrage „dinților lui Cronos” evadând în arhetip reprezintă impulsul originar din care se nasc lumile multiple ale lui C. De aceea, actul magic (nenumit astfel, dar descris în efectele lui) este pivotul în jurul căruia se rotesc conflictele. Magicianul, vrăjitorul, dar mai ales vrăjitoarea (feminismul în
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
poate remarca și mai pregnant în volumele de nuvele Valse hésitation (1970) și Strada infinitului (1974), unde analiza atitudinilor echivoce, tentația pentru ambiguu se resimt cu o maximă acuitate. Povestea banală a unei femei nefericite în căsnicie care încearcă să evadeze din mediul tern și apăsător prin mici aventuri galante stârnește brusc interes prin finalul deschis pe care autorul îl propune: eroina, fugită de acasă, poate fi și victima oribilului asasinat ce a zguduit capitala, dar și noua vedetă de cinema
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
bătrânețe, câteva interviuri, a ocolit sistematic reuniunile intelectuale, televiziunea, mondenitățile. Vorbea numai franțuzește, chiar și cu românii care îl vizitau. Trecerea la altă limbă, va explica el odată, echivalează cu o schimbare de identitate. Pe culmile disperării este scrierea unui „evadat din umanitate”, confesiunea lirică și barocă a unui tânăr moralist sastisit deja de filosofie și, mai ales, de filosofi: „Filosofii sunt prea orgolioși pentru a-și mărturisi frica de moarte [...] este o prefăcută seninătate în considerațiile lor asupra morții.” Cartea
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
toată copilăria am crezut că citind/ îmi vor crește aripi”), poetul închipuindu-și că urcă mereu „o golgotă de vorbe”. Și implicarea în existențial are adesea accente patetice, datorită dozelor de durere administrate ritualic. Sortit spațiului recluzionar, poetul vrea să evadeze în alte teritorii, „spre nefericitul nicăieri”, unde sentimentul să primeze asupra rațiunii. Povestirile despre sine conțin definiții ale poeziei și aforisme metaforice, enunțate cu îngăduința blajină a unui demodat bătrân înțelept: „Ia seama și din dragoste se poate ucide”; Dacă
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
de autoritățile comuniste, este arestat și întemnițat. Suportă tortura închisorii comuniste vreme de patru ani, fără a-și divulga colaboratorii sau planurile de activitate din cele șase luni cât acționase în clandestinitate. Într-o noapte din decembrie 1954 izbutește să evadeze din celula spitalului unde fusese internat în urma deteriorării stării sale fizice. Ascuns timp de doi ani de prieteni „cu riscul propriei lor libertăți”, C. scapă din nou din țară, probabil cu sprijinul serviciilor secrete britanice, ajungând la Londra în februarie
CRACIUNAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
are o culoare, ea are, în literatura română, culoarea și sunetul poemului bacovian. Spre deosebire de Arghezi, care încearcă toate temele și construiește o vastă mitologie lirică în marginea lor, autorul Plumbului trasează în jurul lui un cerc de mici subiecte și nu evadează aproape niciodată din acest spațiu. Tot ceea ce se petrece se petrece aici. La urmă, se observă că la el cercul s-a umplut de fantasme și că poemele ating temele grave ale existenței. Poezia plictisului provincial, poezia târgului blestemat, copii
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Dana Lovinescu, Iași, 1998; Scrisori către Monalisa, tr. autoarei în colaborare cu Dana Lovinescu, Iași, 1999; Dragostea e un Trabant, București, 2003. Repere bibliografice: Ioan Lascu, Povestiri neverosimile cu final verosimil, dar și invers, TMS, 1998, 7-8; Dan C. Mihăilescu, Evadând în ficțiune, „22”, 2000, 4; Daciana Branea, Arca fantastică, O, 2000, 1; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 50-60; Cătălin Constantin, Călătorie cu un Trabant australian, RL, 2003, 16. D.C.M.
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
ipostază a personalității sale, aceea de rege autoritar, lucru întărit de hotărârea regelui de a o căsători pe sora să, Chretienne, cu unul din fii ducelui de Savoia. Acesta căsătorie a ofensat-o pe Maria de Medicis, care hotărăște să evadeze din castelul Blois. Episodul evadării a fost descris de către Simone Bertiere, în cartea Leș Reines de France au temps des Bourbons:"Spre orele șase ale dimineții, în februarie, este încă este întuneric. În castelul Blois, toata 82 lumea doarme. Nimeni
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
o armată cu care pornește un atac împotriva fiului, sperând să îl detroneze. Astfel, se declanșează ceea ce istoria va numi"războiul dintre mama și fiu". Privind din exterior, situația este ireala: un fiu își întemnițează propria mamă, aceasta izbutește să evadeze sărind pe fereastră, apoi pornește în fruntea unei armate pentru a-l înlătura de la domnie. În această situație era nevoie urgent de un mediator pentru aplanarea conflictului dintre cei doi, acest lucru fiind realizat de către sfătuitorul regelui, cardinalul Richelieu. Acesta
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
mai degrabă să creeze panică, decât să lovească direct în reprezentanții statului. Andreas Baader, arestat în 1970, în timp ce prelua niște lăzi cu arme, a fost vizitat la închisoarea Tegel în mai 1970 de Ulrike Meinhoff, care l-a ajutat să evadeze. Banda Baader-Meinhoff a organizat apoi atentate cu bombe, atacuri la bănci și furturi de mașini. Poliția germană a reușit să-i aresteze pe Baader și pe prietena sa, Ensslin, în 1972. Ulrike Meinhoff, arestată și ea câțiva ani mai târziu
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Nou, nu găsise nici o referire la monogamie. E drept însă că, în pilda sa către barbarii din primul Templu, Augustin înfierase monogamia ca fiind cea mai rea dintre relele care pot pândi ființa omenească, o închisoare din care nu pot evada copiii nenăscuți. "Un bărbat nu poate avea copii cu o singură femeie, căci pruncii lor nu se vor deosebi defel unul de altul și nu vor servi Lucrării Domnului. Amestecați-vă sângele și numai așa îl veți afla pe Mesia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e la fel de posibil ca violența să-i fi scăpat și lui de sub control. Abația nu e nici pe departe locul tihnit pe care ni-l închipuiam în serile când plănuiam întreprinderea noastră. Deunăzi a trebuit să ucid un nefericit care evadase dintr-un fel de carantină primitivă în care călugării țin o comunitate de vreo mie de oameni. Am temeiuri serioase să cred că e rezervorul lor de clone, dar, desigur, asta nu e decât o presupunere. Abatele a lăudat destoinicia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
altfel, sunt singur acum că Satul de Clone e doar locul în care călugării își desfășoară unul din experimentele lor genetice și că boala care-l înconjoară nu este decât minciuna care le face pe clone să nu dorească să evadeze. ― Am înțeles. Și ce-ai făcut în Sat? ― Am studiat... Am încercat să studiez artefactul pe care ei îl denumesc "Alambicul de Dumnezei". Nu știu deocamdată ce este, dar e clar pentru mine că e foarte important. Sper să am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Pentru a-l pune pe om la încercare. ― Dar șarpele viclean ce rost a avut? ― La fel. ― Interesant... Dar oare de vreme ce tot Dumnezeu îi crease pe acei primi oameni și le rezervase un destin clar, de sub spectrul căruia nu puteau evada, eșecul din Grădina Edenului nu a fost el oare programat? Oare nu știa Dumnezeu încă de la început că omul va cădea în păcat? ― Ba e posibil să fi știut. Nu sunt un teolog prea... ― Și atunci, o întrerupsese Rim, nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu ancheta privind moartea călugărilor din Biserica Alambicului de Dumnezei. ― Te știu. Tu l-ai omorât pe Jeremiah. ― Am omorât destul de mulți oameni în ultima vreme. Cine era Jeremiah? ― Un prieten drag. A încercat, la fel ca și mine, să evadeze... ― Aaa, mi-aduc aminte, zâmbi Rim. A fugit fiindcă îi luasei iubita. ― Xentya nu era iubita lui! strigă Stin făcând un pas spre Rim. Quintul intră instantaneu în modul de luptă și își trase lama de accun. Încă de când îl
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să primească augustina și toată tristețea lui. Dacă aș fi fost o femeie normală, și eu aș fi făcut orice ca să te am. ― Te-am văzut în seara aceea în care Abatele și Aloim au venit să salveze clona care evadase. De ce-i însoțeai? întrebă brusc Rim. Femeia gândi puțin, blestemîndu-și sora pentru actul acela necugetat. Vorbea cu Abatele când Aloim se năpustise în camera lor spunîndu-le că nu știe unde se găsesc nici Rim, și nici Stin. Nu era nevoie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu durere că nu-i venise încă nici o idee așa încît, disperat, se aruncă pur și simplu, cu gesturi stângace, încercînd să-i care pumni călugărului nedumerit. Minutul în care îl imobilizară trebuie să-i fi ajuns lui Mas ca să evadeze. Spre marea supărare a lui Kasser, călugării îi comunicară că urmează să meargă pe jos până la Abație. Șapte zile... 37. Ca mai toți tovarășii lui din Satul de Clone, Stin nu prea era obișnuit cu diminețile călduroase. Ziua aceea era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ei și dacă am înțelege... ― Ce să înțelegem? Tu va trebuie să înțelegi că dacă nu mă asculți s-ar putea să nu mai fie nici un Univers care să aibă nevoie de zeții tăi. Unul dintre soldații cu care a evadat tatăl meu s-a predat garnizoanei noastre de pe Vechea Terra numai ca să-mi poată trimite o scrisoare. Ceea ce scrie acolo tatăl meu e de-a dreptul înfricoșător. El crede că Abatele are posibilitatea de a redeștepta pe toate Lumile Agricole
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Corot, ținuta unui tablou este mai ales o chestiune de valori. Dar în contextul acestei tradiții, niște coloriști, din când în când, aduc o înseninare: aceștia sunt venețienii și Rubens, senzualiștii veacului al XVIII-lea și Delacroix. După impresionismul care evadează din umbră, în profitul unor reflexe strălucitoare implicând mai puțin folosirea "tonurilor primare" cât bogăția amestecurilor optice, apar fovismul în Franța și expresionismul în Germania. Amândouă impun aplatul de culoare saturată. Arta secolului al XX-lea se va âmpărți în
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
oferit de lumea Ideilor, lumea II-a. Când gândirea lui Platon se poticnește într-una dintre numeroasele piedici care îi apar în față pe drumul atât de întortocheat al cunoașterii, pentru a nu se bloca și rămâne pe loc, ea evadează elaborând un mit. Producția mitică este cea care salvează gândirea dintr-un impas ce pare fără ieșire printr-un expedient care, în fond, este o poveste, o fabulă, care invită, mai mult, chiar obligă, să extragem din ea o învățătură
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care suntem legați prin lanțurile simțurilor noastre; 2) prizonierii suntem noi înșine, oamenii, iar 3) lanțurile sunt chiar simțurile noastre care ne țin legați în cadrul lumii sensibile. Desigur, sfărâmarea acestor lanțuri este prima condiție care duce la posibilitatea de a evada din peștera lumii sensibile. Ce înțeles are aceasta vom vedea în continuare. 4) Umbrele care cad proiectate pe peretele din spate al peșterii, spre care este îndreptată și privirea prizonierilor, desemnează, de fapt, lucrurile și fenomenele din lumea sensibilă înconjurătoare
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
singure, conferă tuturor lucrurilor și relațiilor măsura ce le este proprie și care, singure, dau regula organizării și ordonărilor.” Legat prin lanțurile simțurilor sale în închisoarea lumii sensibile a aparențelor înșelătoare, omul se comportă ca un prizonier care nu poate evada spre adevărata realitate, pe care o constituie lumea I-a inteligibilă, ce se întinde dincolo de lumea II-a sensibilă. Ca prizonier, de fapt al propriilor sale simțuri, omul se hrănește cu iluzia păgubitoare că lumea aparențelor în care trăiește este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
modernizare, Însă eugeniștii nu condamnau Întregul proces ca fiind o amenințare pentru sănătatea națiunii. Mai degrabă, ei Își selectaseră inamici specifici. Țapul ispășitor favorit al eugeniștilor erau feministele și, În general, femeile care folosiseră oportunitățile create de modernizare pentru a evada din responsabilitățile lor eugenice, materne și domestice 43. De vină Însă, În opinia eugeniștilor, nu erau doar industrializarea, nesiguranța economică și piața de muncă foarte ieftină, care le obliga pe femei să intre pe piața forței de muncă, ci și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]