1,424 matches
-
helveți decât de lichelismul românesc ambiant? Observi că am utilizat cu grație pluralul. În fine, schimb subiectul. M-ai întrebat la telefon ce cred despre piesa de teatru „Evangheliștii“? Adevărul gol-goluț este că nu îmi pasă de piesa de teatru „Evangheliștii“ a Alinei Mungiu și de scandalul pe care fragila piață culturală românească simte instinctiv nevoia să-l provoace. Nu am văzut-o și nici nu simt dorința de a o privi. Ortodoxia reprezintă încă „ceva tradiție“ în ochii francezului care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
o cruce cu felinar, un copac lăcuit, o masă lungă și plină cu de toate. În biserică te întâmpină sfinți cunoscuți și dragi. E o biserică de țară cu pereți simpli, cu pictură și icoane din vechime. Icoanele celor patru evangheliști sunt executate în stil neobizantin de un pictor bun, catapeteasma este din lemn de stejar și tei, aflu că este sculptată în 1955 în atelierele Institutului Biblic al Bisericii Ortodoxe Române din București, ca și pictura. Printre obiectele de valoare
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
lui pășea un tânăr care, de aproape, părea Anglada văzut de departe; chelia, ochii, mustața, aspectul robust și costumul În carouri se repetau, dar În format redus. Cititorul perspicace va fi ghicit de-acum că tânărul era José Formento, apostolul, evanghelistul lui Anglada. Nu făcea o treabă plicticoasă. Versatilitatea lui Anglada, modern un Fregoli al spiritului, i-ar fi năucit pe alți discipoli, mai puțin neobosiți și devotați decât autorul scrierilor Pișu-leagăn (1929), Însemnările unui achizitor de păsări și ouă (1932
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Lumina" sau ale postului de televiziune "Trinitas". Și, în numele aceleiași angajări curajoase, condamnă ferm pseudo-modernitatea unor autori care, de dragul succesului ieftin și al modei desacralizante, atacă subiecte tabu, la limita blasfemiei. Până la urmă, ignorarea de către public a unei piese ca Evangheliștii, premiată de către UNITER, sper că tot din spirit de frondă al juriului și nu din reziduale mentalități secularizante, reechilibrează balanța. Bună cunoscătoare a literaturii patristice și a istoriei religiilor, autoarea își reazemă argumentația pe citate și exemple bine alese, fie
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
de la clerici, cât și de la laicat, de cei care, într-un fel sau altul, se simt lezați în credința sau demnitatea lăuntrică a crezului lor. Mi-a atras atenția, în această direcție, piesa de teatru a Alinei Mungiu Pippidi, intitulată Evangheliștii. Este unul dintre cele mai elocvente moduri de dezorientare și manipulare printr-un produs artistic, care poate ajunge cu multă ușurință la blasfemie și la lezarea demnității creștine. Iată de ce am simțit nevoia să fac publică indignarea mea, în paginile
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
scripturistic dorind a obține efecte cvasi-artistice tocmai prin falsa demonstrație "literară" că Pavel ar fi artizanul "plăsmuirilor evanghelice" despre Hristos. "Realitatea" pusă în scenă de Pippidi ar fi aceasta: Iisus Hristos n-ar avea legătură cu nimic din ceea ce relatează evangheliștii. El ar fi fost un profet-povestitor șters, care ar fi inspirat pe Pavel să născocească tot ceea ce a ajuns până la noi ca adevăr religios. Hristos nu ar fi avut absolut nici un atribut care să îl consacre drept Fiu al lui
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
unei reacții mai generale și mai radicale pare, într-o anume privință, un semn bun; însă a ignora sau a uita pur și simplu că d-na Alina Mungiu-Pippidi, indiferent de fotoliul din care se produce, este, între altele, autoarea Evangheliștilor, ba a mai și preface-o, după toate, într-un fel de martiră a democrației și a "drepturilor omului", reprezintă, credem, cel puțin o imprudență și o dezertare morală...132. Am preferat să aduc în discuție acest caz și nu
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
omului", reprezintă, credem, cel puțin o imprudență și o dezertare morală...132. Am preferat să aduc în discuție acest caz și nu altele, cum ar fi producția Codul lui Da Vinci sau Patimile lui Mell Gibson, întrucât, producție autohtonă fiind, Evangheliștii Alinei Mungiu-Pippidi133 arată modul în care libertatea religioasă în România a fost nu doar asumată, ci și depășită. Adică nu doar că s-a ajuns la o libertate a manifestărilor religioase și de exprimare a valorilor morale, ci și la
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
nu-i ascundă Fața Sa (Psalmului 26, 12) a văzut, de departe, chipul Lui și a scris atunci: "Împodobit ești cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor și har se revarsă de pe buzele tale" (Psalmi, 44,3)". Iar în Noul Testament evanghelistul Matei consemnează: " Și a strălucit fața Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina" (Matei 17,2); iar Luca: "Și când Se ruga, chipul feții Lui s-a făcut altul, iar îmbrăcămintea Lui s-a făcut
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
adevăr el cunoștea extazul de care vorbea... Un extaz perpetuu era oare posibil? mă întrebam. Însuși Cristos s-a înfuriat odată și a gonit negustorii din templu cu frânghia și îndoiala i-a vizitat sufletul pe cruce. Desele referiri; ale evangheliștilor că "fiul omului" știuse de totdeauna că va fi răstignit erau în acest strigăt al lui infirmate. Nu știuse, nu avea de unde, trădarea lui Iuda, judecata, calvarul, totul fusese o surpriză care îi pricinuise o imensă suferință. Astfel, noi înșine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
p. 240). Nu întâmplător numele popular al plantei este în franceză ivraie (de la ivresse = „ebrietate”), iar în italiană capogirlo („amețeală”). Neghina e o plantă toxico-nar- cotică ce nu se dă în mâncare nici măcar animalelor domestice. Ea trebuie arsă, după cum zice evanghelistul Matei. în spațiul românesc, neghina este asociată cu agitația și cearta : „în leagăn mi-ai pus neghină,/ Să nu am în veci hodină”, se spune într-un cântec din folclorul transilvănean. Zicătoarea populară „a semăna neghină” înseamnă „a provoca discordie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ceea ce ar putea să devină ca mișcare pentru tinerii și tinerele de vârsta voastră. Am văzut de ce apostolii nu sunt toți prezenți și ce înseamnă acest lucru. Să vedem acum cine sunt, deoarece textul ne prezintă numele lor. Nu întotdeauna evangheliștii sunt atât de preocupați în a face referință la numele persoanelor prezente: de această dată este o listă aproape completă. Să ne gândim la ce ar vrea să ne spună. Mai întâi, Simon Petru: Simon este numele de la naștere și
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Geamănul, Natanael din Cana Galileii și fiii lui Zebedeu. Cum se face că la sfârșitul Evangheliei este nevoie de a aminti că Toma e numit Geamănul, că Natanael este din Cana Galileii, că Ioan și Iacob sunt fiii lui Zebedeu? Evanghelistul vrea să ne amintească faptul că fiecare dintre ei are o istorie, un caracter, fiecare e un personaj, este un tip. Există o foarte mare diversitate de temperamente. Simon Petru este cel care a început cu mare entuziasm, dar care
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
mai simple lucruri. Necesitatea discipolilor de a se pune în acțiune contrastează cu cel mai dureros insucces: „Au ieșit și s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic”. Această acțiune programată de discipoli nu reușește. Evanghelistul vrea să ne mai spună că a merge la pescuit e o acțiune normală, dar la acest punct e o acțiune dubioasă. Într-adevăr, au fost trimiși să câștige lumea și, în schimb, se reîntorc la pescuit ca și cum nimic nu
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
miște câte ceva pentru a-i face pe plac preotului, pentru a nu spune nu, dar acțiunile sale sunt încă slabe și nu pornesc din inimă. Trebuie să insistăm în rugăciune: Doamne, arată-mi-Te așa cum Te-ai revelat lui Ioan evanghelistul pe țărm, ca eu să Te cunosc, ca eu să Te recunosc! Îmi amintesc o „povestioară” foarte semnificativă a Părinților din deșert. Aceștia, care trăiau în deșerturile Egiptului în secolele II și III, sunt creștinii care au dat început vieții
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
al lumii, Mântuitorul S-a împiedecat la fiecare pas, nu atât de doctrina mozaică a Legii vechi, cât de prejudecățile și datinile poporului evreu, care suplineau adevărata învățătură, după cum se observă până-n ziua de astăzi la Evrei. Capitolul XXIII din Evanghelistul Matei este elocvent în privința asta: Mântuitorul face Cărturarilor și Fariseilor un aspru rechizitoriu, al cărui sens adânc nu poate scăpa din vedere nici tradiționaliștilor noștri și-n special minorității din cler anticremaționiste, care vede-n cremațiune însăși abrogarea religiei creștine
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mai ales în viața religioasă și sufletească a unui popor, dar nu S-a dat la o parte de a ataca cu vehemență tradiția și datinile rele, când acestea se suprapun legii, dreptății omenești și omenirei, așa după cum citim la Evanghelistul Marcu, Cap. VII. Ceia ce face din creștinism cea mai sublimă și desăvârșită religie este puțina importanță, dusă aproape de desconsiderare, a tot ce este vremelnic și trecător: "Trupul (carnea) nu folosește la nimic zicea Mântuitorul Christos Spiritul este cel ce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
individ, oricât de abject, în care să nu licărească un minimum de umanitate, în aparentul anonim și declasat sălășluiește o porțiune de geniu.” Atunci când Versilov renunță la drepturile câștigate prin proces asupra familiei Sokolski, fiul său, Arkadi Dolgoruki folosește cuvintele Evanghelistului Luca: „Mort a fost și a înviat, pierdut a fost și s-a aflat.” Parabola la care se face trimitere - parabola fiului risipitor - anunță posibilitatea mântuirii lui Versilov. Cuvintele rostite aparțin, în textul biblic, tatălui fiului risipitor, care-și întâmpina
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
lui Isus, sugerează că, în faptele sale, acesta se dezice de Rău și este pregătit să-și împlinească destinul. Textul apare în toate evangheliile sinoptice , dar forma cea mai cunoscută - la care se referă și cardinalul Sevilliei - este cea a Evanghelistului Matei. Prima ispită: „«Dacă tu ești Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se prefacă în pâini». El însă îi răspunse: «Scris este: nu numai cu pâine va trăi omul, ci din orice cuvânt rostit de Dumnezeu»” , oferă oamenilor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
glasul stins, desigur ar rosti: «acuma m-am odichnit și am aflat ușurare multă...Doamne! Slavă Ție!». Acum - ușurat de grelele sarcini ale înaltei sale deregătorii, scăpat de suferințele trupești și de sufleteștile zbuciumări - rugăm pe milostivul Dumnezeu cu cuvintele Evanghelistului Luca: «Acuma, Doamne, lasă pe robul Tău să plece în pace» (Lc. 11:29)”. Colectivul de la Facultatea de Teologie, prin vocea profesorului Vasile Loichiță, spunea, puțin după moartea lui,: „Fie această postumă recunoaștere din partea facultății de pe catedra căreia a ostenit
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Maria Magdaleana” (aceasta este forma corectă din punct de vedere istoric), faimosul personaj apare în patru momente-cheie: în preajma lui Isus, la răstignire, la punerea în mormânt, la înviere. Le vom analiza cu atenție, insistând asupra diferențelor pline de tâlc ale evangheliștilor. În Luca 8,1-3 se spune 4: și a fost așa: puțin timp șse subînțelege chronoiț după aceea, el a început să umble prin fiecare oraș și fiecare sat, propovăduind și binevestind împărăția lui Dumnezeu; și cei doisprezece șerauț cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din punct de vedere economic. Atitudinea lui Isus intra în rezonanță cu atitudinea critică a aristocrației galileene față de stăpânii de la Ierusalim, din Iudeea. * Maria Magdalena este apoi amintită la răstignire. Mi se pare interesantă și necesară compararea listelor furnizate de evangheliști. Matei (27,55-56) pomenește următoarele nume: Maria Magdalena, pe primul loc, Maria, mama lui Iacob și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedeu. El precizează că toate l-au însoțit pe Isus tocmai din Galilea, „ca să-l slujească”. Marcu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu este pomenit nominal. Voi reveni în partea a doua asupra chestiunii identificării (imposibile, după mine) a „ucenicului iubit”. Curios și interesant, spuneam, mi se pare faptul că nu există două enumerări, din cele patru, care să coincidă: la fiecare evanghelist apare cel puțin un nume inedit, singurul nume citat de toți fiind al Mariei Magdalena. Cum se explică, pe de o parte, fluctuațiile, iar pe de altă parte, constanța? Evangheliștii se arată selectivi și nesiguri în privința majorității martorilor feminini ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
două enumerări, din cele patru, care să coincidă: la fiecare evanghelist apare cel puțin un nume inedit, singurul nume citat de toți fiind al Mariei Magdalena. Cum se explică, pe de o parte, fluctuațiile, iar pe de altă parte, constanța? Evangheliștii se arată selectivi și nesiguri în privința majorității martorilor feminini ai episodului răstignirii, cu excepția unuia singur: Maria Magdalena. În cazul ei există concordanță unanimă. Această unanimitate merită interpretată, chiar dacă la nivel strict ipotetic: e posibil ca Maria Magdalena să fi fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ei există concordanță unanimă. Această unanimitate merită interpretată, chiar dacă la nivel strict ipotetic: e posibil ca Maria Magdalena să fi fost singurul martor al răstignirii dintre discipoli (așa cum va fi la înviere); pentru a da însă greutate și credibilitate mărturiei, evangheliștii au adăugat câteva nume de femei, mereu altele de la o evanghelie la alta. Aceeași observație este valabilă cu privire la episodul „punerii în mormânt”: Matei (27,39) o citează fără ezitare pe Maria Magdalena, apoi adaugă imprecis „o altă Marie” (alle Marie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]