1,682 matches
-
motiv sau altul, am luat cu noi În pod un geamantan plin cu mâncare și am stat acolo trei zile, urmărind pe micul televizor alb-negru al bunicilor mei cum arde orașul. În haine de casă și sandale, Desdemona Își ținea evantaiul de carton la piept, ferindu-se de spectacolul vieții care se repeta. ― O, Doamne! E ca-n Smirna! Uită-te la mavros! Dau foc la tot, ca turcii! Comparația era greu de respins. În Smirna oamenii Își căraseră mobila pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Urbanus se urcase pe un scaun. Rebecca era din Carolina de Sud. Avea strămoși care fuseseră stăpâni de sclavi și făcuse canto. Când dansa cu băieții din tabăra vecină, Își flutura o mână prin fața chipului, de parcă ar fi ținut un evantai. De ce stătea cocoțată pe scaun? Făceam un concurs de aptitudini. Rebecca Urbanus probabil avea să cânte sau să recite poezii de Walter de la Mare. Soarele era Încă sus pe cer și pantalonii ei scurți erau albi. Și apoi, dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o Înconjurau. Dintr-un buzunar elastic de pe marginea unui braț ieșeau o pompă aspiratoare și două sau trei sticluțe cu medicamente. Desdemona era Îmbrăcată cu o cămașă de noapte albă, cu pătura trasă până la brâu, iar În poală avea un evantai cu atrocitățile turcilor. Nimic din toate astea nu era surprinzător. Ce făcuse Desdemona cu părul ei a fost lucrul care m-a șocat. Când auzise de moartea lui Milton, Își scosese plasa de păr, trăgându-se de claia care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Elisav își regăsi sărita (și, putem spune, tactul pedagogic), își continuă, calm, discursul prin care cele două camarade erau, de la un timp încoace, inițiate în studiul palindromologic, supranumit eigologie (termen ce este tot un palindrom!): Un palindrom e ca un evantai: el este, inițial, o simplă teacă, din care ies, pe urmă, zeci de săbii, arcuite precum cauda pavonis, care e simbolul inițiatic al lumii în manifestare. Un palindrom este asemenea unei armonici, care, mai întâi, e un étui, unidimensional aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
sau invers în funcție de locul unde ia punct fix, 3. mușchi expirator. MUȘCHIUL CREMASTER Originea este pe mușchiul oblic intern, pe mușchiul transver și pe tubercului pubian. După ce au luat naștere fibrele învelesc funiculul spermatic. Inserția terminală este sub forma unui evantai la nivelul testiculului unde formează tunica musculară a scrotului. MUȘCHIUL TRANSVERS ABDOMINAL Inserția de origine Inserția terminală Raporturi Inervație - pe ultimele VI cartilaje costale prin digitații care se interpătrund cu cele ale diafragmului, - pe procesele costiforme ale vertebrelor lombare, - buza
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
osoasă cuprinsă între liniile gluteale anterioară și posterioară de la nivelul aripii iliace. Pe fata anterioara a marele trohanter femural. Acoperit de mușchiul mare fesier. Acoperă mușchii profunzi ai bazinului. Plexul sacral Acțiunea Cei doi mușchi gluteali au o dispoziție în evantai ceea ce face posibilă acțiune diferită: * fasciculele posterioare produc extensia și rotația în afară a coapsei, * fasciculele mijlocii acționează ca abductoare ale coapsei, * fasciculele anterioare au efect de rotație internă și de flexie a coapsei față de trunchi, * împiedică balansarea bazinului în
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
Mașinăria păroasă, cu căngi și pârghii ascuțite, se repezise fulgerător, balansîndu-se pe fire, către un fluture minuscul, o molie albă, catifelată, care-și lipise o aripioară de vălătucul de pânză de păianjen din jurul crăpăturii, pe când cu cealaltă flutura ca un evantai, aruncând puf sidefiu în aer. Nu-mi puteam lua ochii de la lupta oribilă. Păianjenul nu se grăbea. Cu câteva fire și-a priponit bine victima de plasă, a anihilat zbaterea aripii libere, iar apoi, lucrând gheboșat, tîrîndu-și burta moale pe deasupra
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tolănită alene pe pernele de satin albastru, era o tânără becață, purtând pe cap o pălăriuță roz și îmbrăcată într-o rochie de tafta așa de largă, încât se revărsa peste cele două roți. Într-o gheară cucoana ținea un evantai, în cealaltă o sticluță și o batistă, brodată cu monograma ei și împodobită cu dantelă lată. Lângă ea, pe jumătate îngropat în valurile de tafta, era un huhurez, cu aerul plictisit, cu ochii stinși, cu capul golaș și așa de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
înviase în mijlocul flăcărilor - apropiindu-se de geamul mic cu ochii holbați de groază. Uneori cădea ca să se ridice brusc, ca și cum ar fi vrut să ceară iertare. Apoi a început că danseze, semănând cu un curcan cu spatele explodat într-un evantai roșu. Când focul a devenit mai puternic, corpul s-a înnegrit de tot, devenind greu și căzând în foc ca o mică planetă consumată. Am început să râd ca o apucată. Mama a vrut să-mi dea o palmă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ridicându-și pălăria în aer și lăsând vederii calota albastră ca un capac pus de cer pe craniul lui. Dar numai când saluta o femeie tânără, numai atunci ridurile dese de pe fața lui muncită de ani se deschideau ca un evantai chinezesc, luminând toată fața într-un surâs adresat chipului privilegiat. Afară era frig chiar primăvara, dar în sinagogă domnea o anumită căldură care venea de la corpurile mișunătoare ale oamenilor. Rudi se simțea înviat și-i servea pe cei întâlniți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
conjugal sau să anime inițiative de a schimba ceva în rulajul cotidian. Se pot găsi și adăuga „n“ motivații, nu neapărat de a face proză, și nici cu gândul de a ne lega musai de vreuna dintre mărimile scorțoase ale evantaiului de granguri actuali. Cel mai important lucru, repetăm, au fost Muzica și Muzicienii, străini și autohtoni care ne-au fost oaspeți. Și noi pe lângă ei, bucurându-ne de Muzică. Poate ar trebui să ne oprim aici și restul ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
o înnebunească. Mi-a dat și mie în cărți, nu-i scapă nimeni. Are niște cărți vechi, austriece, zicea ea, la care ochii tuturor figurilor sânt împunși cu acul, pentru ca prezicerile să fie infailibile. Le întinsese mai întîi în câteva evantaie, apoi în șiruri și tablouri și, tocmai când să arate cu degetul o carte zicând "Asta ești tu", rămăsese încremenită. Eu nu privisem cu mare atenție scamatoriile ei. Am privit cartea, pe care Elisabeta continua să mi-o arate cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce ai visat azi-noapte." Se îndepărtă apoi spre capătul străzii, unde cerul se albăstrea și cometa, păianjen extatic, își răsfira cozile printre stele. Am intrat în casă și-am privit obiectul dat de Egor. Era o scoică în formă de evantai japonez, cu sideful trandafiriu, în mai multe age suprapuse. Fața exterioară era striată și mai închisă la culoare, iar interiorul, neted și alunecos, era alb ca o burtă de pește. Acolo, în interiorul concav, cineva zgâriase cu un vârf ascuțit un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fundă bogată. Pe braț îi zăngăneau brățări cu strasuri și emailuri, iar pe degetele cu unghii sidefii ardeau inele cu boabe verzi ca gușterul, transparente ca apa de mare, ca apa din mările Chinei. Gâfâind în spatele ei, cu turban și evantai, Balena își căra colacii de osânză cu demnitatea unei Mamie. I-am rupt eu însămi Puiei o superbă floare-de-piatră de culoare carmin dintre cele de pe marginea aleii din curtea noastră. Am vrut să i-o prind în piept, dar Balena
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
refuzase cu încăpățînare să se îmbrace în galben. I-ar fi stat și caraghios, ce-i drept, în schimb, își adusese, cine știe de pe unde împrumutate, o umbreluță de dantelă galbenă, cum nu văzusem nici una din noi niciodată, și un evantai rabatabil, cu care-și ascundea jumătatea de jos a feței și își îngusta ochii ca japonezele, cu obrazul lipit de umărul ridicat. Mi-era al naibii de dragă, roșcata! Pe pieptul bluzei albe, scrobite, purta o dalie portocalie. Am așteptat-o iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
priveam acum era mult mai mică, de plastic albăstrui, lustruit, iar pe o plăcuță de metal așezată în stânga scria cu litere negre "Erika". Tânărul scosese capacul albastru mai închis al mașinii, așa că se vedeau acum bine cele două role negre, evantaiul metalic de la mijloc, din care mereu se ridicau litere ca să izbească în hârtia de pe tambur, și panglica bicoloră, roșie și neagră, care sălta rapid, la fiecare lovitură a degetelor în tastele cu litere albe ale claviaturii. Acum câțiva ani s-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care mama ținea lingura cu supă zăcea pe fața de masă. În palma celeilalte mâini, sprijinite în cot, își ținea capul. Buzele ei subțiri urcau strâmb pe un obraz, tăindu-i fața. Din ochii ei căprui, închiși, înconjurați de un evantai de riduri, curgeau lacrimi. Și atât de neajutorat era acest biet cap bătrân, atâta tristețe plină de bunătate, atâta deznădejde din cauza urâtei bătrâneți de care nimeni nu are nevoie erau în aceste lacrimi, încât, tot privind-o pe furiș, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tot corpul îi ardea cuprins de febră, în timp ce sute de muște se ospătau din rănile deschise de pe tălpi, și îl cuprinse neplăcuta senzație că foarte curând nefericitul acela avea să ardă în focurile gheenei. Alex Fawcett așeză în formă de evantai cele patru pagini ale documentului de pe masă și spuse: — Foarte interesant! Cu adevărat încurajator. Din cele scrise aici, oricine ar ajunge la concluzia că nu sunt un simplu șef de securitate al unei organizații sportive, ci mai curând un nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Școala lui Ismael Adolfo Cerceda, cu începuturi în Buenos Aires, Argentina. În ceea ce occidentalul consideră a fi un meșteșug, extrem-orientalul recunoaște o artă. Din hârtie pătrată, dreptunghiulară, hexagonală, circulară, semicirculară sau eliptică, meșteșugarul poate crea umbrele, paravane glisante, mături, lămpi, cutii, evantaie, coperți, broșe, ornamente pentru prinderea părului, cești, farfurii, sfori, curele, poșeteși alte lucruri diverse. Maestrul, însă, îmbină culorile, le armonizează, conferă o aură de hârtie vie fiecărui obiect în parte. Unele sunt perisabile și, deci, neștiute, pe când altele rezistă timpului
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
interese, valori, preferințe) și despre lumea externă ( lumea muncii și a profesiilor); - stabilirea unei ierarhii a propriilor valori; - formularea deciziei/opțiunii pentru o filieră școlară și profesională. 2. Dinamica profesiilor se referă atât la modificările de ansamblu ce intervin în evantaiul profesiilor cât și la modificările pe care le înregistrează aceeași profesiune în existența ei. În procesul de orientare școlară și profesională este evident că nu e corect și eficient să se încurajeze alegerea de către elevi a unor profesii care în
Pa?i c?tre succes ?n orientarea ?colar? ?i profesional? by Crina Boule, Liana Nedeianu, Aurelia St?nuic? , Florica Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84353_a_85678]
-
o întreb pe Angela. Urcam cu ea și cu nepoții pe Tâmpa. S-a oprit, s-a uitat gâfâind spre oraș. Angela este o doamnă. Cam corpolentă, dar încă trădează farmece de fugărit capre pe coclauri. Se răcorește cu un evantai deasupra decolteului în acest august care nu se mai sfârșește odată... «Dicetu venea tot așa, singur, la țară, în fiecare primăvară. Tăia via, săpa ca prostu’, punea legume în straturi, semăna, prășea, alții lua... Stătea cu lampă de gaz, că
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
se simte mai bine. - Na, afurisită carte, exclamă Stănică, trântind o figurăoarecare, e tot ce am. Așa mi se-ntîmplă când joc cu Olimpia. Nevasta e piază-rea. Vasiliad, foarte atent, mușcând cu dinții dintr-un țigaret de os, ședea înfundat în evantaiul lui de cărți și arunca hoțește numai privirile la ceilalți. - Lucrezi muțește, hoțomanule, îl mustră Stănică, amical,ești vulpe bătrână, las' că te știu eu. Câștigi mereu, de un ceas. Ai luat banii lui moș Costache degeaba, și acum ne
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-ți răspund, domnișoară, la vârsta mea nu mai amastfel de preocupări. - Așa spui dumneata, dar eu știu bine că vii aici mai ales pentru cineva, știi dumneata pentru cine, doar pentru mine nu. Pascalopol se afundă și mai tare în evantaiul de cărți. - Dacă iubești pe Otilia, continuă implacabilă Aurica, dece să n-o iei de nevastă? Ar fi o ingrată să nu primească, după câte ai făcut pentru ea. G. Călinescu Moșierul se încruntă, apoi zise serios: - De ce nu ești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care orice mișcare importantă întrupează chiar importanța pe care însăși viața o capătă prin această mișcare. Mișcările sunt nenumărate, ca viteză și putere de arcuire în spațiu; o vedem mai ales la animale, unde mișcările vieții se desfășoară cu tot evantaiul lor, de la ritmul lent al deplasării greoaie la cel elastic și încordat al animalelor la pândă. Nimeni în afara grecilor, a celor patru autori de teatru, n-a știut să decupeze sculptural modul scenic prin care teatrul pune stăpânire și face
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
am atins o bogăție a sensurilor abstracte care ne face să putem spune un „anumit“ lucru în foarte multe feluri, pentru că termenii abstracți care ne stau la îndemână pot înlocui orice situație a exprimării: când pronunț cuvântul „viață“, am un evantai de cuvinte care-i pot ține locul, care pot „indica“ viața, încât nu mai trebuie, ca să spunem așa, să „pipăim“ sensul, plasticitatea de conținut a cuvântului respectiv, el se prezintă în stare „virtuală“, ca sens dobândit, atât de explicit încât
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]