11,327 matches
-
anamorfozele ce ni le oferă, ca și nesecate, au nevoia unei raportări la simplitatea ce constituie startul mișcării cu performantă miză. Scrisul e readus la nivelul zero al uneltelor sale celebrate într-un fel de duioasă gratitudine ce ni-l evocă pe Arghezi. Bunăoară o apologie a creionului purtat prin conexiunile ce le-ar avea cu regnurile animate: "Creionul e, și el, ireversibil, fie și cînd e ascuțit la ambele-i capete, ca o andrea. Doar că, cilindric sau hexagonal, el
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
se confesează poetul, mergea la farmacie "nu ca să cumpăr alifii sau hapuri, dar pentru că mă fermecau nenumăratele-i sertare de palisandru sau de mahon, cu litere negre în chenar oval, tot negru, scrise pe plăci de alb email, - ce-mi evocau inscripțiile funebre și, mai ales, heliogravurile în sepia ale chipeșilor decedați" ("Amintire cu miros de farmacie curată"). Magazinul de leacuri îi amintea nu altceva decît "un columbariu, noțiune, pe atunci, străină mie, cel intrigat mai mult de alinierea, perfectă, a
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
genul ochiul stăpânului care îngrașă vita. [...] Praful - cuvânt-cheie. În sens citadin, ține de igienă, în sens rural, ține de ornamentică, aș zice. Praful la țară are un fel de funcție artistică. La oraș el se șterge, e antipatic. La țară evocă nostalgic, face parte din peisaj. E un strat printre altele, un fel de giulgiu provizoriu." (pag. 42) Și cam așa transcrierea ei, în fragmentul privilegiat cu temei de prefațatorul Antonio Patraș: "Eugenia Ionescu avea la data aceea vreo 25 de
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
stele, în care, din nou, percepem cu anticipație un ecou eminescian, ca și în catrenul următor: Și mie lin luceafărul/ Din ceri va să-mi străluce,/ Cînd dulce-a fi d-o patimă/ Aminte a-și aduce". Sau: "La Patrie evocă moștenirea civilizatorie a clasicității latine și toată acea așa de asachiană mitologie națională (Dochia, Orfeu, Tracia) care va trece apoi în viziunile din Eminescu din Memento mori". Cu toate că - oare de ce? - "marele poet nu-l va reține (...) pe Asachi în Epigonii
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
un loc comun al criticii. Niciodată pomenit (spre deosebire de alți scriitori, numiți explicit în text, precum poeții greci, Machiavelli, Lavater ori Alexandre Dumas), Balzac își impune, difuz, prezența. în epoca lui Filimon, Balzac reprezenta prototipul romancierului contemporan de mare valoare. îl evocau și îl imitau, între alții, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, D. Bolintineanu, dar și N. Orășanu sau alți autori obscuri. Dacă Balzac ajunsese referință obligatorie, pînă la Filimon nu avem nici un roman românesc de substanță balzaciană adevărată (nu știm cum ar
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
rața/ broasca/ capra la barieră ("te uiți ca rața la barieră" (daewooclub.ro); "expresia corectă este "precum capra la barieră" (ib.), "se uita la tine ca broasca la barieră" (nwradu.blogspot.com). Cîte un cititor încearcă să explice asemenea formulări evocînd o poveste care le-ar fi stat la origine; se știe însă că în cazul expresiilor explicațiile narative sînt aproape întotdeauna ulterioare și fanteziste. Adevărata explicație stă în tensiunea dintre un scenariu prototipic (obstacol fizic sau intelectual) și actualizarea sa
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
Portugaliei au avut loc concertele grupului vocal-instrumental Iza, cunoscut deja aici datorită participării la festivalul internațional de teatru de anul trecut. Membrii formației sunt artiști-țărani, intim legați de spațiul lor natal - Maramureșul. Sonoritățile și ritmurile cântecelor și dansurilor acelei zone evocă o ancestralitate preromană, lăsând să se întrevada înrudiri cu manifestări similare de sorginte celtică. Trăsături ce nu puteau trece neobservate într-o țară precum Portugalia, ale cărei provincii septentrionale conservă puternice tradiții celto-iberice. Iza ne-a oferit, și de această
Evenimente muzicale românești la Lisabona și Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9171_a_10496]
-
același roman stufos, în care îmi place să mă pierd și să mă rătăcesc, ca prima dată. E o lume a începutului de secol XX, case de avocați și profesori universitari aflate în legătură apropiată cu lumea politică, o lume evocată în toată complexitatea ei psihologică, intelectuală, materială și morală. Se reconstituie o mentalitate burgheză, aflată pe cale de dispariție în anii �60, când pare că se situează prezentul declanșator al narațiunii. Pretextul sau poarta de intrare în această lume, în ceea ce
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
sticlă și metal, veșminte. Multe dintre exponate sunt scoase din contextul lor obișnuit, care le-ar fi făcut cu atât mai relevante... A vedea o piesă de mobilier din Casa Batllo este doar o palidă consolare pentru imposibilitatea de a evoca arhitectura lui Gaudí, esențială pentru înțelegerea artei catalane de la începutul secolului al XX-lea... Este altceva să vezi uriașul covor egiptean din secolul al XVI-lea alături de frescele lui Tintoretto la Scuola Grande di San Rocco... "Veneția și lumea islamică
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
zdrențuit în războaie,/ pe care apoi am purtat-o/ cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiuť". în cîteva piese din ciclul Pelerinaj, Constanța Buzea se arată "fascinată" de cuvîntul cruzime, termen moral pe temeiul căruia se încheagă o penetrantă imagine, evocînd finalul romanului Procesul al lui Kafka, în care eroul principal e condus spre execuție de doi torționari: "Poeta se arată pe ea însăși înaintînd astfel, între un Ťstrăinť care o ține de braț și un Ťînger bătrînť de care se
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
crini/ Cu armura în spinare,/ Aduce tihna amurgului.// Alunecă lin, suveran/ Lasă împăcare în urmă. La fel mă strecor/ Blînd prin lume,/ Săgeți de apărare înalț/ Numai cînd momentul e orb/ Și veninul fierbe în preajmă" (Cine?). Firește, această pace evocată cu o nostalgie naivă, "cu umilință dar și cu o nețărmurită încredere", după cum observa N. Balotă, posedă și o valență polemică. Ea reprezintă un contrast în raport cu postura actuală a poetului care locuiește într-o metropolă, simțindu-se - cum altminteri? - dezmoștenit
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
care l-au cunoscut mai mult sau mai puțin, în special în anii din urmă, nefericiți, ai existenței lui, sau care glosează pe marginea succintelor, dramaticelor însemnări de jurnal publicate postum. Păcat că nici unul dintre prietenii vechi nu l-a evocat pe tînărul Virgil Mazilescu - cel entuziast, jovial, jucăuș, bucuros, răsfățat și altruist, cel din perioada cînd locuia într-o vilă frumoasă din Cotroceni sau apoi într-un subsol de prin Dorobanți, sau pe Virgil al vacanțelor la 2 Mai de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
dicționarele românești? Se pare că definiția unui asemenea cuvînt trebuia să fie convenabilă istoric, să se potrivească imaginii standard despre întemeierea țărilor române, numai prin impus interior și din sinceră dorință de unitate și armonie. Nu era cazul să se evoce ideea de ocupare cu forța a unui teritoriu, pentru că aceasta ar fi dat apă la moară inamicilor. Așadar, excluzînd sensul prim - "a se da jos de pe cal" - ceea ce oferă dicționarele noastre este destul de limitat și monoton: în DEX, a descăleca
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
al partidului comunist, deși - trebuie să o recunoaștem pentru a nu-i exagera meritele - George Macovescu nu a fost altceva decât un comunist luminat și onest, a cărui luciditate amară a fost trezită de propriile înfrângeri și umilințe. George Macovescu evocă în 21 iulie 1982 vorbele lui Valter Roman, ce ar fi putut deveni celebre în epocă: la început, militanții clamau "Oameni, fiți comuniști!"; îndemnul trebuia schimbat în anii celei mai negre dictaturi într-o altă exigență: "Comuniști, fiți oameni!" (p.
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
amestec de teatralitate, revelație și emoție) și mi-a spus: "Matei, scrie teatru, scrie teatru, pentru că în teatru totul mai e încă de făcut..." Momentul acesta este încă atît de viu și esențial pentru mine încît nu pot să-l evoc prea mult. D.P.: N-am știut că ai peregrinat atît de mult! În orice caz, istorisești cu mult farmec. Și-ți mulțumesc pentru aceste rememorări cu Mihai Șora și, mai ales, cu Nichita Stănescu. Sînt la fel de prețioase și emoționante și
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
Jusup, prăbușit pe scaun picior peste picior, cu haina-i ponosită căzînd în falduri grele, ni se înfățișează ca o structură masivă și monumentală. Portretele moșneagului, cu privirea lui profund umană pierdută în zare sau întoarsă îngîndurată spre noi, îi evocă, prin forță și prin adîncimea sensibilității, pe cerșetorii-patriarhi ai lui Rembrandt.
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
totuși prea mare, ca în cazul verbului ciniti "a aranja"). V. Bogrea presupunea (într-un studiu din 1920-21) existența unui verb a cini, al cărui imperativ urmat de pronume ar fi cinel. A. Candrea (în Dicționarul enciclopedic "Cartea românească", 1931) evoca interogația sud-slavă cemu sau cumu "de ce?". Au fost propuse, în cursul timpului, multe alte explicații prea puțin convingătoare: de exemplu, reducerea unei interogații cu pronume relativ "cine-l (ghicește)?". Al. Ciorănescu, în Dicționarul său etimologic, alege ca formă de bază
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
Mi se pare posibilă și o altă explicație - care nu constituie, evident, decît o simplă ipoteză. Nu am observat (dar nici nu am verificat toate contribuțiile etimologice publicate în ultimii ani prin reviste și volume de specialitate) să fi fost evocată o eventuală sursă țigănească a interjecției. Mă gîndesc la verbul geanau "știu" (folosesc transcrierea românizată, nu pe aceea cu caractere specifice, propusă pentru standardizarea internațională a limbii romani). Verbul cu sensul principal "a ști" a pătruns în argoul românesc cu
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
ne apucă ploaia! (Barbu 1974: 330). Aceasta a fost explicată de Al. Graur din țigănescul kere "acasă", dar se leagă și de verbul românesc popular "a (se) căra", de la care poate fi o simplă formație glumeață. De fapt, terminația -el evocă diminutivarea (poate fi sufixul diminutival, aplicat în glumă chiar unei forme verbale, așa cum sufixul augmentativ și onomastic -oi(u) apare în devierea glumeață am terminoiu), dar poate fi percepută și ca element tipic țigănesc (fiind o terminație verbală foarte frecventă
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
din limba romani în româna populară. În descîntece, ghicitori, jocuri de copii nu se constată doar conservarea elementelor arhaice, ci și interferențele cît se poate de firești cu alte limbi, inclusiv cu limba țiganilor din România. De altfel, Vasile Bogrea evoca, în articolul citat, o serie întreagă de turcisme, grecisme și țigănisme folosite în ghicitori. Dincolo de aceste argumente, cele de mai sus rămîn o simplă ipoteză. Poate că e și drept ca semnalul de începere al unei ghicitori să ascundă o
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
la acuzații extreme ("încălcarea Constituției") și la sentințe care cad în afara chestiunii ("în România limba oficială este româna punct", forum Gândul). Stereotipul pe care îl activează sintagma "limbă străină" e, pare-se, negativ: nu atît prin pericolul pe care îl evocă în genere străinătatea, cît pentru că, prin definiție, limba străină e văzută ca o materie neglijată, știută prost. E vizibilă, apoi, preferința multora pentru rezolvarea dificultăților prin decrete și prin coerciție: "în România, limba română trebuie să fie obligatorie" (CR, loc.
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
malentendu-uri, ajunge să fie luat drept un membru al familiei defunctului, să țină un discurs la căpătâiul mortului și chiar să care sicriul pe umeri. Transformat într-o vedetă a ceremoniei este instantaneu adoptat de familia îndoliată, care ajunge să evoce la modul absurd relația celui căzut din lună cu răposatul:" - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, că tare deștept a mai ieșit băiatul ăsta... Tare te mai iubea, să știi, măi... măi..., pocnește din degete
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
familie, a scrupulelor și timidității lui Sole au în contrapondere exuberanța Raimundei care explodează în scena în care aceasta cîntă pentru fiica ei un cîntec vechi, Volver ( Întoarce-te) în acorduri de flamenco. Învățat de la mama ei, pe care o evocă în acest fel, cîntecul îi descoperă fiicei sale puterea, energia, seva din care se alimentează bucuria de a trăi, de a reveni, de a-ți reaminti sau de a uita. Nu cunosc o scenă mai potrivită prin care mama transmite
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
cu adevărat importante, despre valoarea tradiției, despre una din temele spaniole favorite, moartea, temă în care se amestecă cruzimea cu tandrețea, anxietatea cu hilarul și care nu a încetat niciodată să-l obsedeze. Regizorul trăiește cu această tradiție, filmele sale evocă tensiunea insuportabilă a celor care confruntă dorința nebună de a trăi, pasiunea cu ceea ce este autodistructiv și violent-instinctual, cu criza identității, cu limbul devianților. De la Matador (1986), unul dintre primele sale filme sau de la Carne Tremula (Sînge fierbinte, 1997) la
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
cu voluptate". O etapă "catifelată și înmiresmată de dragoste", cu rock-ul vital și vitalizant, cu deschiderea societății către Vest, cu ceaiurile adolescentine și primele cuceriri. Sunt cele mai frumoase pagini ale jurnalului. Pofta "dezordonată" de viață e cuceritoare; și, evocând acei ani ai exceselor erotice, înțelepțitul autor nu-și poate reprima un surâs îngăduitor. Din liceu încă, protagonistul descoperă deliciile sexului opus. Amorul lui nu e platonic și singular, unic și indivizibil prin contopirea cu perechea sortită. Până la completarea sferei
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]