4,693 matches
-
Craiova, 1937; Versuri, Craiova, 1937; Pământ blagoslovit, Craiova, 1938; Sărutul însingurărilor, Craiova, 1940; Melancolii sub arcade florale, Focșani, 1942; Elanuri răstignite, I, Craiova, 1943; Poezii. Articole, pref. Mihail Cruceanu, București, 1964; Gravuri și rezonanțe, București, 1967; Vibrații republicane, Craiova, 1973; Evocări, postfață Darie Novăceanu, Craiova, 1980. Repere bibliografice: Pericle Martinescu, „Condicar de lume nouă”, „Reporter”, 1935, 75-77; Paul I. Papadopol, „Condicar de lume nouă”, U, 1936, 47; Alexandru Firescu, Un poet al revoltei: Eugen Constant, în Rezonanțe culturale oltene, Craiova, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
București, 1961; Carte despre vremuri multe, București, 1963; Întâmplări cu Bălcescu, București, 1963; Carte despre drumuri lungi, București, 1965; Povestiri vechi și noi, București, 1966; Prezente, introd. Teodor Vârgolici, București, 1968; Scrieri, I-VII, București, 1970-1974; Aducere aminte, București, 1972; Evocări, București, 1973; Istorioare alese, București, f. a. Antologii: Războiul, pref. Henri Barbusse, București, [1923]. Traduceri: Jules Verne, Comoara din Ostrov. Minunatele aventuri ale lui Antifer, I-II, București, 1913, Ocolul pământului în optzeci de zile, București, 1922, Mathias Sandorf, I-II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
însingurarea, neliniștea și dorul de echilibru, căci peisajul se naște din proiecția unor stări de spirit. O poezie tradițională, nu lipsită de delicatețe scrie S. și în Imperiul unei singurătăți (1985), carte în care sentimentalismul este dublat de umor, iar evocarea nostalgică se împletește cu livrescul. Orientarea, cu ecouri din G. Coșbuc, I. Pillat sau V. Voiculescu, revine în Scrisori din Isihia (1987), unde reperele rămân natura, erosul, satul copilăriei, eroii martiri ai Transilvaniei. În ipostaza de prozator, S. confirmă înclinația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
cules de vipere (1978) se mișcă o lume ruptă brusc și brutal de toate tradițiile ei, de toate cutumele de clasă și de familie. O lume automatizată și bolnavă, victimă a unui morb ce macină dintotdeauna omenirea: acapararea și răzbunarea. Evocările sunt precise, stilul nervos, verva de povestitor e dublată de viziunea unui dramaturg. Personajele sunt un amestec de grotesc, ridicol și tragic, la limita dintre patetic și absurd. Vin americanii... destin amânat (1998) interferează realități și destine din cea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
Mirela Roznoveanu, Maya Belciu, „Moartea centaurului”, TMS, 1970, 11; Sultana Craia, Epicul dispersat, LCF, 1979, 16; Cornelia Ștefănescu, Spectacol și adevăr interior, VR, 1979, 6; Ungureanu, Imediata, I, 212-217; Georgeta Drăghici, Destin amânat, RL, 1999, 15; Barbu Cioculescu, Putere de evocare, L,1999, 16; Cornelia Ștefănescu, Maya Belciu, „Vin americanii”, „Anotimpuri literare”, 2000, 17; Ada D. Cruceanu, Întâmplări cu Zâna Mirării, „Reflex” (Reșița), 2002, 4-5-6; Gabriel Dimisianu, Maya Belciu, „Blana de focă”, RL, 2003, 6. C.Ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
Veniamin, Haralambie, O amintire), Ion Agârbiceanu (Fefeleaga), D. C. Lambrino, D. D. Patrașcanu, D. Furtună, Ion I. Mironescu. Alte texte incluse în sumar aparțin lui G. Ranetti, I. U. Soricu, Volbură-Poiană Năsturaș, Al. Lascarov-Moldovanu, Pan Halippa. Numărul 16/1928 conține evocarea Ion Creangă - din amintirile unui fost școlar de-al său de N. A. Bogdan, iar numărul 10-11/1927 un articol comemorativ despre B. P. Hasdeu. Predominantă este publicistica, ilustrată de numeroase articole de popularizare a fenomenului cultural din Moldova și Basarabia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289780_a_291109]
-
fertilizatoare ce ajută semințele să crească și, prin urmare, favorizează recoltele. Numai că în societățile moderne, îndepărtate de natură, ploaia reprezintă mai ales melancolia și tristețea. Pentru că se opune strălucirii binevoitoare a soarelui, ea ilustrează eșecul și depresia. Este o evocare a lacrimilor. Prin violența sa - apă matricială (lichid amniotic) și apă fertilizatoare (ploaia) -, potopul semnifică distrugerea ce permite o a doua naștere. Prin potop, umanitatea este spălată de păcate. Imaginea cufundării, a inundării și a valului seismic are o semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
subiectului și îi recomandă să își dezvolte anima, să abordeze situațiile cu blândețe și finețe. Pântec Pântecul este în mod simbolic comparat cu un laborator. Este locul transformărilor: de la concepția la formarea fetusului, de la încorporarea la asimilarea hranei. Prin urmare, evocarea sa în vis pune în discuție transformarea internă a subiectului. Reprezentând o doua naștere, ritualurile inițiatice comportă uneori petrecerea unei perioade în pântecul simbolic (peșteră, scorbura unui copac) sau real (pântecul unui animal sacrificat sau al unei balene, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
semnificație spirituală și înalță dorințele și scopurile celui ce visează, dar are și o simbolistică de sacrificiu și de calvar. Probabil că subiectul trebuie să facă față unor responsabilități dure sau unei situații dureroase. Crucea este în acest caz o evocare a supliciului la care a fost supus Iisus, cu siguranță simbol al suferinței, dar al unei suferințe «necesareă, conform ideii redate de expresia «a-și purta cruceaă care, pe lângă dificultatea experienței, exprimă noțiunea de utilitate sau de obligație. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
realitate și cărora le dă curs doar în vis. Degradarea clădirilor este o alegorie a deziluziilor, a eșecurilor personale, a depresiei. Buldozerul, cutremurul de pământ sau explozia unei bombe, care distrug tot ce se află pe suprafața pământului, este o evocare violentă a necesității de a porni de la zero, de a distruge totul (adică de a repune totul în discuție) cu scopul de a putea reconstrui pe baze mai sănătoase. Diavol, demon În inconștientul colectiv, diavolul este reprezentarea cea mai redutabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
semnifică o pulsiune distructivă. Cel ce visează consideră periculoasă sau interzisă natura dorinței sale. Îi este frică să nu se lase pradă instinctelor, să nu devină dependent de o sursă de plăcere sau de o persoană. Drogul este și o evocare a iluziei, a paradisurilor artificiale și a modificării stărilor de conștiință. Consumarea lor în vis poate avea o funcție compensatorie, semnificând nevoia de a fugi de cruda realitate. Apă Apa, ce figurează împreună cu pământul, aerul și focul în rândul celor
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
și în realitate, de obstacole, celelalte elemente onirice pot să îi permită să înțeleagă fie cauzele eșecului, fie mijloacele de a-l depăși și de a se îndrepta spre reușită. Școală Școala este locul deșteptării intelectuale și sociale. În vis, evocarea ei indică faptul că subiectul are ceva de învățat sau de înțeles. Ea îl invită să studieze minuțios situația actuală. Nevoia de un timp de reflecție este resimșită de cel ce visează. În plus, reîntorcându-se pe băncile școlii, el
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
supus atenției publice de Arghezi, este sinuciderea adolescenților) vorbește infinit de mult despre sufletul poetului: "Copilul e un erou de fiecare ceas și un geniu creator de fiecare clipă"123. De la Părintele Anania, fin psiholog și smerit cărturar, avem o evocare impresionantă despre "un Arghezi lăuntric pe care nu mulți îl vor fi cunoscut". Ca prieten de suflet, părintele și-a încrucișat destinul cu al poetului și l-a surprins în momente de maximă sensibilitate: "În ființa lui intimă, poetul era
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și fără vanitate le explic". Așadar discursul vine ca replică implicit polemică la puseele critice surescitate sau eronate, postevenimențiale. Apoi, cel mai potrivit exemplu este, fără îndoială, Dintr-un foișor, un discurs amplu și complex alcătuit din secvențe narative, fabulă, evocare, parabolă, dialog imaginar, monolog interior, mărturisire care semnifică un bilanț generos atât prin conținut, cât și prin formă. Departe de a-și fi epuizat resursele creatoare, Arghezi se găsește totuși la o vârstă când "trecutul și amintirile trebuiesc mutate din
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dar fiecare dintre ele demonstrează că excesul de ospitalitate, un zel excesiv sunt prejudiciabile. Nu e inocent faptul că poetul își începe povestirea în mijlocul aventurilor lui Ulise, ceea ce permite nu numai retrospectiva cronologică și o construcție narativă abilă, dar și evocarea șederii nefericite a eroului la nimfa Calipso. În timp ce ceilalți eroi ai Iliadei erau deja întorși la casele lor, "el singur se topea de dorul casei și al nevestei, căci îl oprise într-o peșteră adâncă zeieasca nimfă Calipso" (1.13-14
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cuceririlor sexuale. Limbajul devine aici forma ospitalieră a dorinței, alături de conversație, dialog, schimb epistolar, pentru a masca dorința trupurilor și a-i întârzia efectele. Principala atracție a acestor situații rezidă în discurs și punerea lor în formă verbală, în reprezentările, evocările și fantasmatizările prețioase, mai mult decât faptul în sine. Limbajul teatral pe care Crébillon îl cunoaște foarte bine, înscrie scena în perspectiva reprezentării. Mandiargues descrie pe larg arhitectura casei urmând o ordine geometrică care îi este obișnuită și care servește
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și legende ale Antichității, dar și o lucrare de Maury, Halucinații hipnagpgice sau teroarea simțurilor în starea intermediară între veghe și somn (1845) care a putut să-l inspire sub aspectul oniric al poveștii. A putut să găsească la Maury evocarea "cerbilor cu capete omenești și cu barbă" interferența dintre vânătoare și sfințenie ("Sfinții vor fi fost transformați în vânători, precum Sfântul Eustație și Sfântul Hubert și cerbul misterios va fi devenit Domnul care le-a apărut sub această formă")352
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
d-lui Tăslăoanu, Revista generală: Pentru d-l Stere de la Iași). Poeți ai noii etape, alături de un grup numeros preluat din anii anteriori, sunt C. Teodorescu, Oreste, C. Vlădescu-Albești, C. Manolache ș.a. Numărul 24/1909, dedicat lui Eminescu, conține o evocare a lui Slavici, Eminescu - omul, alături de un poem preluat din scrierile Veronicăi Micle. Alte sumare învederează din nou o vie preocupare pentru traduceri: Selma Lagerlöf, Alphonse Daudet, A. P. Cehov, Maxim Gorki. Afirmând că ține „deschise paginile revistei pe seama tinerelor talente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
zilei și ale anului. Evadarea din teluric și social, rezonarea cu ritmurile naturii îl fac pe acest poet ingenuu să declare că e invadat de un „senin potop de fericire”. Al doilea ciclu al volumului, Icoane străbune, conține încercări de evocare a unor scene din trecutul istoric. Dar, în general, o imaginație stereotipă, monotonia tematică și stilistică, lipsa virtuților plastice într-o poezie preponderent descriptivă și narativă, limbajul poetic inexpresiv conduc la o anume inconsistență, în pofida fluenței prozodice. O poveste de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
Nicăieri nu mănânci o varză cu carne / Mai gustoasă ca-n cimitir / De ziua morților, când se face pomană". În alte situații, se manifestă interlocutori răstiți ori concesivi, o lume frământată cu miturile și filozofia ei practică motive de minuțioasă evocare veristă. Până și clipele de duioșie par aspre. Față de taciturnii sadovenieni, jeluitori și misterioși, ruralii lui Sorescu, volubili, de o mobilitate fără tihnă, se agită neîmpăcați ca Moromeții lui Marin Preda. "Nouă, muntenilor observa prozatorul -, ne place să stăm de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
oda pindarică), imnul este "înveșnicirea sărbătorii, încercarea de a păstra sărbătoarea în cuvânt ca vuietul mării în cochilia măruntă..." (Spre poezia bizantină). La originea imnelor sale stă consecvent o inepuizabilă iubire. Menținându-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare, meditație, formă de cunoaștere, reverie, frescă ori portret; pluralul imne (în loc de imnuri) exprimă opțiunea cititorului de carte veche mișcat de invarianta arhaică, înduioșat de rostirea aurorală. Uvertura la Imnele bucuriei cu suava Lumină lină (titlu de cântare sacră, de găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pentru ea, Îi toarnă vin, ulei i-aduc și-n aur capu-i încunună. O, cît ți-e chipul de frumos și cît ne-nveselești cînd vii!. Este un cîntec „de revedere”, la fel de entuziast și de exploziv ca o cunoscută evocare a Primăverii din lirica folclorică românească: Primăvară, mama noastră, Ia zăpada de pe coastă... Dar textul românesc se arată mai puțin spectacular din următoarele motive: în primul rînd, pentru că nu aparține mitologiei, ci liricii de natură, specie poetică structurată pe mici
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
desfășurării înmormîntării simulate. În Miorița, ritualul căutărilor și al bocetului este, cum am văzut, asemănător pînă la identitate cu acela din Caloian, ca scenariu și ca intensitate dramatică. Bocetul se și repetă, în cuprinsul întregului text, însă numai în planul evocării, al discursului verbalizat, nu și al discursului gestic. Tonul îl dă mai întîi bătrîna disperată de dispariția fiului. În imaginația păstorului, mamei i se asociază oile care, crede el, îl vor plînge și ele la aflarea tristului adevăr, tot „cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ei. Legenda îl reține ca fiu al Oiagros, întruchipare a unui rîu fabulos din Rodope, iar pe Euridice ca pe o nimfă acvatică. Ovidiu îi consacră un cînt întreg în Metamorfoze, al X-lea, de 735 de versuri. Totul este evocare și descriere. Se începe cu episodul coborîrii zeului în infern, pentru a o redobîndi pe Euridice. Pasajul cuprinde doar 63 de versuri, totuși mult întinse pe portative lirice. Textul în întregime dă impresia că este destinat să arate efectele miraculoase
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
aduc pietricele să arunce, precum ar semăna în ziua de Crăciun; sau apă de stropit, asemenea paparudelor; blestemul sună și de data asta a urare: rîndunelele să se înmulțească pînă la nouă, cifră simbolică, apoi să se întoarcă perechi roditoare. Evocarea eroului hitit (Telepinus) în context carpatic o punem pe seama conviețuirii mitului, a corespondențelor de gesturi simbolice, a migrațiilor posibile pe planul imaginarului. Acestea se pun în relație și cu privire la Miorița, sub două aspecte: a). migrația de semne și de imagini
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]