1,801 matches
-
muzicii merg pe același drum. De la stilurile punk (God Save the Queen) pînă la cele mai actuale, recompunerea de forme și conținuturi deja difuzate (mixuri, remixuri) este puternic valorizată. În final, practicile jocului formează fundalul constant, derutant și tulburător al exaltărilor de la cincisprezece/treizeci de ani. Inițierea în comportamentele dependente parcurge și ea, oare, aceeași cale? Este oare vorba tot de comportamente "sec" cum se spune la poker? Adoptarea unui statut de toxicoman nu este scopul de plecare al unui consumator
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
fie apare spontan, fie se lasă așteptată îndelung de către artist, trecând ulterior printr-o succesiune de etape ce culminează cu desăvârșirea exterioară a lucrării. În tot acest timp, creatorul resimte o gamă largă de trăiri, de incertitudine, dorință, curiozitate, mulțumire, exaltare, nesiguranță, frică, disperare sau rușine, putând ajunge chiar și la impulsul cel mai puțin firesc al realizării operei, care este dorința de a distruge, ca punct culminant al nemulțumirii față de reperul ideal visat 165. Acest impuls spiritual referitor la semnificațiile
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
are inserată în codul său genetic tendința naturală de orientare către supranatural, către și dincolo de marginile cunoscute ale lumii, refăcând ritualul ciclic de reîntoarcere la originea sa divină. De aceea, sinceritatea actului creator poate fi asemănată cu un fenomen de exaltare religioasă, această constatare putând deveni un criteriu al operei de artă originale. Perspectiva mitologică asupra creației vizează un act esențial de organizare, ce marchează sfârșitul haosului primordial, a cărui imagine bine conturată poate fi regăsită încă din cele mai vechi
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
remarcând numele unor artiști ai Romantismului, precum Friedrich, Blake, Géricault sau Delacroix, ale căror creații ating pe lângă temele și problematicile obișniuite ale picturii de gen și unele aspecte ale imageriei sacrului. Între tendințele acestui nou curent, preocupat în general de exaltarea frumuseților naturii, a momentelor de seamă ale istoriei, precum și de căutarea sublimului și a misterului, reprezentarea vizuală a sacrului a ocupat un loc secundar, regăsind anumite corespondențe în creațiile unor artiști ai acestei perioade, așa cum este și cazul lui Ingres
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Expresionismul, Cubismul, Arta abstractă sau Suprarealismul. Succesiunea lor extrem de rapidă, precum și schimbarea frecventă a modelelor artistice, filosofice și științifice ale epocii au produs o reconsiderare constantă a terminologiei domeniului religios, față de care artiștii au luat diverse poziții: de la adorare și exaltare, până la ironie sau refuz. Mai mult decât atât, cele două războaie mondiale, care au cutremurat istoria acestui secol, au influențat negativ acele atitudini care dădeau formă necesității interioare de reprezentare a sacrului, fapt pentru care arta de inspirație religioasă a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
se prezintă cel puțin asemănător, succesiunea extrem de rapidă a curentelor și mișcărilor artistice, precum și schimbarea frecventă a concepțiilor filozofice și științifice asupra epocii, produc o reconsiderare constantă a terminologiei domeniului religios, față de care artiștii iau diverse poziții: de la adorare și exaltare, până la ironie și refuz. Nu putem, așadar, să nu facem o paralelă între primele veacuri ("ilicite") ale creștinismului, când frica și lipsa unui limbaj propriu de exprimare vizuală împiedicau recunoașterea fățișă a identității și conotațiilor creștine ale imaginilor, și perioada
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sfărmat cu mânie înzecită, ca pedeapsă i-am poruncit să înceteze șarada. Euridice locuia în apropierea templului jupiterian, când o bacantă îi oferi o cupă de vin otrăvit, convingând-o să bea, asigurând-o că va cunoaște alt destin. În exaltarea ei a băut, dar vai căzu trăznită de prematur sfârșit. După pierderea trupului, i-am căutat cu disperare sufletul. Ea plutea ca un nimb palid, ca o rază de lună. Euridice locuia între două hotare unde-i zbura duhul. Am
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ceresc. Robert un cavaler rătăcitor aștepta pe marmura treptelor catedralei, scrutând intrarea acesteia. Frumos cu trăsături fine, simțea în piept iubirea triumfală. Văzând-o pe Roberta inima-i tresaltă, când liturghia suna-n divină simfonie, în trupul tânăr simțea armonia, exaltarea și triumful fluidului dragostei. Cu stirpea-i din prinți cu blazon, Roberta o prea frumoasă fată, dânsa bogată prințesă, Robert un cavaler cazon. Prăpastia socială dintre ei și statutul bogaților nobili făcea ca dragostea dintre ei să nu fie numai
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
uitat, îmi aminteam de promisiunea făcută cititorului la sfârșitul volumului meu de debut, că acei eroi din ultima nuvelă vor fi urmăriți într-un conflict mai larg. Și acum stăteam în odaia mea din Sinaia și după primele ore de exaltare, care ne stăpânesc totdeauna când suntem într-un oraș necunoscut și nimerim și într-o odaie mare și frumoasă, ceva am simțit că se micșorează și cade în starea mea de spirit: nimic nu mai zbura, iluziile se retrăgeau.... M-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe care chiar domnul Delafras să mi-l și publice... De ce nu? N-am predat scrisoarea imediat, m-am plimbat multă vreme de la un capăt la altul al străzii. Părăsirea gândului de a mai învăța mă arunca în prada unei exaltări neașteptate. Aveam senzația bizară că am câștigat, printr-un simplu act de voință, opt ani de viață, care îmi apăreau liberi, fără obstacole, ai mei singuri... Da, crezusem că sunt liber, dar abia atunci mă simțeam cu adevărat liber... Am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spus: - Patronul e în birou și e singur, dacă vreți îl anunț și vă poate primi, ce nevoie aveți de scrisoare? - Nu, am răspuns, am să viu mâine... A dat din cap cu neîncredere: - Bine, zice, veniți și mîine! După exaltarea din ajun a doua zi eram liniștit, chiar puțin mohorât, vizitat de îndoieli... Și dacă... O să vedem... Fapt e că am viața înainte... istoria asta care părea așa de simplă, cu examenele în particular, în realitate mă încătușa... Domnul Georgescu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cămila devine leu și cum în fine leul devine copil... Și filosoful continua luând în derâdere idolii, preoții, miloșii, virtuoșii, canaliile, înțelepții iluștri, oamenii sublimi, savanții, poeții. O poezie abia frânată, o poezie a gândirii însă, dar și a unei exaltări lucide, curgea ca un torent peste pagini. Era greu să spui că însăși gândirea era și ea aruncată în aer, fiindcă gîdirea exista, dar una abia coerentă. Ce făcea el în caverna lui din munți? Urmăream pagină după pagină să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
impuse cetățenilor în ceea ce privea vorbirea liberă. După spusele savantului, aceasta se întâmplase în ziua în care reușise să transfere impulsurile nervoase ale unui pui de găină în sistemul nervos al unui câine, ceea ce îl adusese într-o stare de exaltare neobișnuită. La proces, Trask încercase să justifice afirmațiile sale condamnabile datorită unei surescitări nervoase extreme, dar explicația nu fusese luată în seamă. Medellin se adresă din nou secretarului: \ MARELE JUDECĂTOR A VĂZUT ACESTE DOCUMENTE ALE PROCESULUI? MARIN SIMȚI UN FIOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
în urma lui. În dreapta lui, o lumină difuză emana din vestibul, în rest fiind întuneric. Nu se auzea nici un sunet în acea clipă simți o fericire, o euforie sălbatică, o emoție prea năvalnică, prea mare pentru a nu fi primejdioasă. Era exaltarea jucătorului care a mizat pe propria viață și a câștigat. Nu era prima dată când se afla într-o situație dificilă, dar niciodată nu riscase totul ca acum; viața, numele, funcția, puterea. Iar emoția era dublată de faptul că începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DIFICIL AL VIEȚII LUI, ERA ENTUZIASMAT DE CIUDĂȚENIILE ȘTIINȚIFICE ALE MINȚII SALE INVENTIVE. LUCRUL ACESTA ÎL FĂCU MAI UMAN, IAR MARIN SIMȚI CUM DEVINE CEVA MAI PRIETENOS. \ Trask, întrebă el cu blândețe, unde ai dus instrumentul? Am nevoie de el. EXALTAREA CE STRĂLUCEA ÎN OCHII CELUILALT SE STINSE. FIZICIANUL ÎL PRIVI MOHORÂT. \ DAVID, ACUM SUNTEM PARTENERI, FIE CĂ ÎȚI PLACE, FIE CĂ NU. NU ÎȚI DAI SEAMA DE ASTA? \ Îmi dau seama doar că tu ai să faci ce îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SENSUL CUVINTELOR CELUILALT ÎL UIMI. OARE SE PUTEA FOLOSI ÎN VREUN FEL DE ACEȘTI OAMENI? POȚI AMINTI? ÎNTREBĂ DIN CURIOZITATE. \ Am amintiri complete, inclusiv despre începuturile segregației. Vă interesează? Era adevărat oare? se întrebă Marin. Cu un sentiment puternic de exaltare, își dădu seama că datorită invenției lui Trask se putea transforma în Pripp și astfel să afle răspunsul. La ce urma să îi folosească informația era altă problemă. Dar era posibil: iată esențialul! în cele din urmă omul putea porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SITUAȚIEI PERSONALE PRECARE, SE SURPRINSE MEDITÂND LA ASPECTELE PUR MILITARE ALE EXPLOZIEI. TELEECRANUL IMENS DIN FAȚA LUI ÎI OFEREA O PRIVELIȘTE DE COȘMAR. ÎȘI DĂDU SEAMA CU INTERES CĂ PENTRU EXPERȚI SOSISE ZIUA DE GLORIE, GÂND CARE ÎI TREZI O OARECARE EXALTARE. ÎN SFÂRȘIT, LUMEA ÎȘI VA DA SEAMA DE EFICACITATEA ACESTOR FAIMOASE SCUARURI ANTIATOMICE! ORICÂT DE DEVASTAT ERA LOCUL EXPLOZIEI, SE VEDEA CĂ SCUARUL REZISTASE ONORABIL. EVIDENT, UNDA DE ȘOC SE REFLECTASE PE SECȚIUNILE CURBATE ALE BARIEREI PĂTRATE DE ZIDĂRIE INGENIOS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
fi propria sa reacție atunci când se va apropia miezul nopții fatale a celei de a șaptea zi. În timpul escalei din Tabăra A, acceptă o întrevedere cu David Burnley și fu surprins să-l găsească pe tânăr într-o stare de exaltare sufletească: \ Admirabil, tată! exclamă el cu căldură. Te-ai descurcat excelent și ai salvat mii de vieți, exact așa cum trebuia. Nu regret decât că nu am jucat și eu un rol mai important. MARIN ÎI SPUSE DESPRE CEI OPTSPREZECE OAMENI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
au o memorie ereditară. Își amintesc, în mod conștient, evenimente petrecute anterior". Avu o senzație intensă de emoție, pe măsură ce îl învăluia întunericul. Brusc, totul se lumină din nou; strălucirea era atât de puternică încât devenea supărătoare. Își dădu seama că exaltarea lui era cauzată chiar de lumină. Timpul trecuse și se întunecă. Surescitarea lui scăzu, transformându-se într-o pulsație vagă. Trecură câteva clipe și strălucirea reapăru \ și, o dată cu ea, acum știa ce era, sentimentul că trăia cu adevărat. Ciclul luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Era singurul lucru important. "Sunt din nou eu însumi", se gândi el emoționat. Într-un fel sau altul, Creierul declanșase prin acțiunile lui un mecanism neuronal vital. Adevărul îi apăru în toată măreția lui, dându-i o stare bruscă de exaltare imensă: "Mi-am regăsit propriul trup!" SCUDDER I SE ADRESĂ DIN NOU: \ ACUM CÂTEVA MINUTE AM AFLAT CĂ WADE TRASK A FOST ARESTAT. NU ARE ROST SĂ VĂ MAI REȚINEM. ȘI ASTA EXPLICA MULTE LUCRURI. CONDUCĂTORUL PRIPP AȘTEPTASE LOIAL ÎNTOARCEREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
scară, încremenit în locul în care-l lăsaseră, se uită după ei cum coboară spre oraș. Janine mergea fără să vadă nimic, apăsată dintr-o dată de o nesfârșită oboseală, târându-și trupul a cărui povară i se părea acum de neîndurat. Exaltarea o părăsise. Se simțea prea mare, prea greoaie, prea albă pentru împărăția în care pătrunsese. Un copil, o fată tânără, bărbatul cu trup uscățiv, șacalul cu mers furișat erau singurele ființe în stare să umble cu pași ușori pe acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
începea să vibreze asemenea aerului. Când porniră din nou la drum, pământul răsuna sub pașii lor. Din când în când, în față, o pasăre spinteca văzduhul, cu un țipăt de bucurie. Daru sorbea, răsuflând adânc, lumina proaspătă. Un fel de exaltare creștea în el în fața întinderilor nesfârșite, acum aproape cu desăvârșire galbene sub bolta albastră a cerului. Mai merseră încă o oră, coborând înspre sud. Ajunseră la un fel de ridicătură turtită, alcătuită din stânci sfărâmicioase. Din acel loc, podișul începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apuce iar să picteze, mai bine ca înainte. Zbuciumul era lăuntric, și steaua nu va întârzia să se înalțe, din nou curată, scânteietoare, din mijlocul acelor neguri întunecate. Nu mai ieșea din cafenele. Descoperise că alcoolul îi dă starea de exaltare pe care o avea în zilele când lucra până la istovire, pe vremea când se gândea la tabloul pe care-l picta cu acea dragoste și căldură pe care nu o mai simțise decât față de copiii lui. La al doilea pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Bologa. Protopopul și d-na Bologa credeau cu tărie că bunul Dumnezeu, printr-o grație deosebită, a arătat astfel calea pe care trebuie să meargă băiatul în viață; avocatul, dimpotrivă, căuta să le documenteze că toată "minunea" e numai rezultatul exaltării religioase a copilului... În cele din urmă, neizbutind a-i convinge, Bologa se supără, le impută că vor să-i îmbolnăvească feciorul, umplîndu-i mintea fragedă cu fantasmagorii popești și, fiindcă el, ca tată, e răspunzător de sănătatea sufletească a lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
verzi țintiți în tavanul cu grinzi. Obrajii lui erau uscați, cu pielea lucioasă, întinsă pe oase, și atât de albă, că barba cafenie, resfirată peste învelitoarea sură, părea neagră. În ochi îi ardea o lumină cu pâlpâiri de suferință și exaltare și umilință, ca niște tainice respirații sufletești. Bologa se opri la vreo trei pași de pat, dar bolnavul nu întoarse privirea spre dânsul, parcă n-ar fi auzit nimic din ce se petrece pe lumea aceasta. De-abia când îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]