1,567 matches
-
în practici corupte, iar situația a devenit cel puțin imprevizibilă, dacă nu chiar haotică (Hutchcroft 1998: 13; Heymans și Lipietz 1999: 29-30). În 2001, împrejurările în care a avut loc căderea președintelui Joseph ,,Erap" Estrada, un fost actor de cinema excentric și libertin, popular în rândul cetățenilor, dar calificat de revista engleză Asiaweek drept ,,cel mai bun motiv de a pune la îndoială democrația", a demonstrat că corupția a continuat să ungă roțile mașinii politice din Manila, dar și din celelalte
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cuvinte. Țin minte doar că m-a întrebat dacă nu pot să-l ajut. Să-i fac o compunere din cuvintele alea șase. Spusese așa, ca și când era pregătit să experimenteze. Ia să vedem ce iese! Să încerce și o variantă excentrică. Io mă conversam cu tipa aia de care vă spuneam că eram îndrăgostit până peste cap. Sigur că a fost greu să-mi întrerup o activitate așa plăcută. Rar apucam să stau de vorbă cu ea. Avea un prieten mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ani acolo. Și una face: m-am certat cu mama! Îți dai seama asta, parcă era dintr-o scenă de familie clasică. N-o lasă asta să meargă la cofetărie. Sau să-și ia nu mai știu ce fustă mai excentrică. Dar tipa continuă. M-am certat că de ce m-am futut cu Abdul. Păi, dacă Abdul mă iubește pe mine, de ce să nu mă fut? Odată eram la Abdul și avea o curvă la el. Pe mine m-a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Din cauza șocului, n-aveau puterea să se depărteze de tramvai. Dacă domnul Aron ar fi întors capul, s-ar fi repezit toți spre vagon. O mână de necăjiți, buimăciți de sumele pe care le auzeau, și un negustor de vapoare excentric, ce se îndrepta vorbind răstit cu un funcționar de-al său spre una dintre căsuțele acoperite cu carton asfaltat de la marginea cartierului. Un dialog de afaceri cu atât mai interesant, cu cât era purtat de un nabab, care nu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a arătat un cățel care Își făcuse nevoile pe covorul din hol și acum rodea piciorul scaunului. CÎinele probabil că ne urmărise, atras de aspectul nostru de vagabonzi, iar portarul și-a Închipuit că e un accesoriu al ținutei noastre excentrice. Oricum, sărmanul animal, privat de legătura cu noi, a primit un mare șut În fund și a fost aruncat afară chelălăind. Era, totuși, Încurajator să știm că binele unei ființe depindea de protecția noastră. Ne hotărîserăm deja că, dacă am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Cioran lui Constantin Noica: "Mă uit în jurul meu în metrou și îmi dau seama că sunt singurul francez din vagon". [...] Parisul este o imensă salată geografică, sociologică, antropologică: Africa, Extremul Orient, Orientul Apropiat, Estul european, elite glamoroase și declasați putrezi, excentrici aroganți și funcționari fără chip, inerții tradiționale și experimente acute. Tot mai greu de găsit în acest iureș al diversității este Parisul însuși, nu-l identifici decât dacă te plimbi prin spațiul propriilor tale amintiri și referințe ". Andrei Pleșu, Micul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
retrag oricând în colțul meu și să fiu singur cu mine însumi. Purtam în mine lumea mea individuală și nu aveam nevoie de altceva. A.R. Deci, singur în satul global? A.O. Dacă vrei. Eu nu sunt un om excentric. Nu simt nevoia să mă îmbrac într-un anumit fel pentru a arăta lumii că sunt un artist. Îmi place mult munca fizică. În kibbutz am efectuat cu mare plăcere și mult timp munca de chelner într-un restaurant. A
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
libertăți pe care le conferă democrația, confundând-o cu anarhia. Urmările? Interesul pentru învățătură a scăzut îngrijorător de mult. Disciplina, condiție fundamentală pentru buna funcționare a unei instituții de educație, s-a deteriorat dramatic; ținuta vestimentară a elevilor a devenit excentrică și total nepotrivită, sfidând normele etice și bunul simț. Moda buricului și coapselor dezgolite, a împodobirii cu un număr cât mai mare de bijuterii, a decorării urechilor, sprâncenelor, buzelor, nasului, buricului și chiar limbii cu fel de fel de zorzoane
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
caracterului ei ferm și temperamentului aprig - pe care le-a demonstrat o dată în plus, în ciuda bătrâneții, în zilele grele ale exproprierii „rămășițelor moșierești“ din 1949 -, trăsături care au fost moștenite de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. Tatăl, Gheorghe Bălăcioiu, era un boier cult, excentric și lipsit de simț practic, atras de ideile socialismului utopic. Se pare că și-a împărțit din proprie inițiativă o mare parte din moșie țăranilor, ceea ce l-a scutit de orice problemă la răscoala din 1907, însă i-a lăsat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în ea care mă deranjează la recitire, începînd cu tendința (caracteristică scrisului meu din vremea aceea) de a autodramatiza. Nu e o confesiune sută la sută onestă : vrînd prea tare să-i fiu simpatic cititorului, fac din mine un personaj excentric (B. Elvin mi-a și atras atenția că există ceva complezent în tentativa mea de ton autoironic) și pe undeva rănit (într-un mod nespecificat) ; nevrînd să dau impresia că sînt pompos, că iau prea în serios o vocație cum
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
amuzante, ca și situațiile clasice de farsă (momentul în care marele șef o găsește pe nevastă-sa la el în birou, unde se aștepta să-și găsească amanta), dar, în cea mai mare parte a timpului, filmul e mai curînd excentric. Deci nu e nici foarte comic, nici foarte adevărat. Nu cred că von Trier iubește comedia și n-am crezut niciodată că-l interesează să spună adevărul despre natura umană. Ce-l interesează pe el este să-și facă reclamă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de pildă botezurile reciproce) nu degajă atît un aer de schematism alegoric, cît unul de formalism bizar (foarte diferit de polifonia umanistă a marilor filme precedente ale lui Anderson, Boogie Nights și Magnolia) : o combinație de distanțare riguroasă și flamboaianță excentrică, de inspirație teatrală, care face ca, în uluitoarele secvențe finale, Daniel, a cărui competitivitate a devenit patologică, autodistructivă, să arate ca unul dintre monștrii lui Eisenstein din Ivan cel Groaznic refilmat de Stanley Kubrick. Va curge sînge e, probabil, un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
De acord, sînt pline de viață (în sensul de personaje pitorești, detalii fistichii și întorsături narative amețitoare), numai că viața din ele e o reconstrucție academică a vieții din alte filme. Nu au un aer de muzeu (conțin multe tușe excentrice și, de obicei, sînt la zi în ceea ce privește reprezentarea violenței și a sexualității), dar atmosfera lor are ceva din atmosfera de sub un clopot de sticlă. Vechile noir-uri, ca și vechile comedii sofisticate sînt produsele unui anumit climat sociocultural, ale unui anumit
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cele mai clasice în aparență) sînt pline de rupturi de ritm și de inconsecvențe stilistice ; după standardele clasice, nu sînt destul de omogene și de corect proporționate sînt bizare. Nu cred că Eastwood e un neoclasic, ci un artist mult mai excentric și mai jucăuș decît consideră admiratorii, ca să nu mai vorbim de detractorii lui. Cred că filmele lui trebuie puse în legătură cu solida sa cultură jazzistică. Ca să vă distrați la ce face aici, trebuie să-l vedeți ca pe un jazzman care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ăștia literar dramaturgici (nu-i exclus să fie lipsit de discernămînt literar-dramaturgic), ci în termeni muzicali în combinații intuitive, uneori discordante, de motive mai mult sau mai puțin clasice, de note corecte (Jolie și numărul ei de martiră) și note excentrice (Malkovich în rol de popă virtuos). în ultimele 20 de minute, ne ține în așteptarea unei note finale, emoționante, pe care ne-o tot refuză. Se joacă. Dilema Veche, ianuarie 2009 Hollywoodizare Frost/Nixon (SUA, 2008), de Ron Howard Frost
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mâna lui. „Aplecă lumina prea aproape, încât, tremurând, atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte : o crispație vio- lentă a degetelor se produse urmată de un vaiet surd... La vederea acestui fenomen, Zibal tresări... prin ochii lui scă- părase o inspirație excentrică. Începu să râză cu un hohot care zgudui bolta gangului și intră repede în dughiană.” Termenii în care este pusă în scenă tortura sunt cei ai unui experiment științific care centrează câmpul de obser- vație. Caracterul științific, experimental al acțiunii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al personajelor caragialești. Caragiale este chiar zgârcit cu amănuntele fizice cu privire la personajele sale, îl descoperim uneori atent la îmbrăcăminte, dar aten- ția ține de evidențierea ulterioară a unei body language. Nici moravurile societății în care trăiesc personajele sale nu sunt excentrice, însă discursul acestor personaje le redimensionează. Discursul este umbra pe care micul burghez, încă neincriminat serios pentru această micime, o aruncă în jurul său, iar umbra, cum prea bine știm, este sensibilă la deformare. Prin urmare, vom utiliza această analogie teratologică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
noi... ș.a.m.d. În orice caz, la 17,00 am ajuns la Otopeni, la 18,30 am fost depistați de ghidă și a început așteptarea lungă, sfârșită, cum am spus, puțin înainte de miezul nopții. Surprinzător: noi credeam că suntem excentrici și nu mulți ca noi se pornesc în ajun de Anul Nou spre alte continente. Nu-i așa! Două avioane - capacitate dublă - au pornit spre Cairo, astfel încât aveai senzația că românii au pornit într-o expediție de cucerire a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la final de an, invitația președintelui Julio Maria Sanguinetti la reședința de vară de la Anchorena. Anchorena era o reședință "cu istorie". Situată pe malul râului San Juan, în mijlocul unui parc de 1370 de hectare, fusese proprietate a unui bogat și excentric om de afaceri argentinian, Aaron de Anchorena, care o donase statului uruguayan. Anchorena a populat parcul cu peste 150 de specii de arbori, arbuști și flori și cu 75 de specii de animale printre care cerbi, mistreți, vulpi, nutrii, lebede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sunete de goarn) purtau astfel de must)ți bogate. (Vafele, din aluat nedospit, cleioase și preș)rate cu zah)r pudr), un penny bucată.) Ne uit)m prin ilustrate, c)utând ceva deosebit. Elias Canetti, excelent romancier și psiholog cam excentric, afirm) undeva c) pasiunea pentru antichit)ți demonstreaz) c) suntem canibali, dac) nu cumva vampiri. Ilustratele au culoarea galben-Închis a strugurilor mușcat, dar În rest nu sugereaz) nimic comestibil. Aleg o ilustrat) tip)riț) Înainte de vremea lui Hitler, reprezentând evrei
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
bunica era favorita mea. Pe ea am avut-o la inimă. Venea des la București de la Galați, unde locuia lângă patru dintre copiii ei, să-și viziteze fetele „ajunse“ În Capitală (pe mama, socotită intelectuala familiei, pe Cleo, considerată cam excentrică, dar și pe frumoasa Olimpia, sora cea mai mică și singura rămasă azi În viață). Erau momente de sărbătoare, pe care le așteptam cu nerăbdare. Mama putea să fie tandră și afectuoasă, dar și ușor influențabilă și nesigură pe ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din dorința de originalitate proprie oricărui adolescent, dar și din curiozitatea de a trăi altceva decât ce trăiam În viața obișnuită. Chiar din perspectiva de acum, nu mi se pare că erau exclusiv acrobații de dragul acrobațiilor. Dedesubtul formei teatrale exagerat excentrice, care amesteca toate stilurile, căutam, cred, spiritul a ceva ce era ascuns, necunoscut mie. Sigur că nu am reușit, dar cred că asta Îmi era intenția. Acest concept al amestecului care duce spre libertate era foarte prezent În Arden-ul În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care așteptau la Aeroportul Băneasa sosirea avionului Panam de la New York. Ieșind din vamă, Ellen a privit scurt mulțimea și s-a Îndreptat cu toată siguranța direct spre mine. Am recunoscut-o ușor, deși nu o văzusem niciodată, căci felul ei excentric de a se Îmbraca o făcea inconfundabilă. Ca toți cei care o Întâlnesc pentru prima dată pe Ellen, am fost imediat captivat de originalitatea care o caracterizează, de la extravaganța pestriță a culorilor pe care le arborează până la accentul creol, umorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de mine În multe privințe. Își petrecea iernile la Varșovia, la tatăl lui, baronul Evghenii Rausch von Traunbenberg, guvernatorul militar al orașului, iar verile și le petrecea la Batovo sau Vira, când nu era dus În străinătate de mama lui, excentrica mea mătușă Nina, În plicticoasele stațiuni balneare din Europa Centrală, unde făcea lungi plimbări solitare, lăsându-l În grija curierilor și a cameristelor. La țară, Iuri se scula târziu și nu-l vedeam până la masa de prânz, când mă Întorceam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mea pentru fluturi, spre stâncile de mai sus, unde mă aștepta specia euxină a fluturelui Hippolyte Grayling. În acea vară a anului 1918, o mică oază amărâtă a tinereții ispitite de miraje, fratele meu și cu mine frecventam prietenoasa și excentrica familie care deținea moșia Oleiz, de pe țărmul mării. Am legat curând o prietenie zeflemitoare cu Lidia T., care era de aceeași vârstă cu mine. În jurul nostru era Întotdeauna mult tineret; tinere frumoase cu membre bronzate și brățări pe mâini, un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]