2,392 matches
-
2000, 3; Veronica Chinde, Discursul epic la Charles Dickens, ST, 2000, 5-6; Rodica Mureșan, Un analist performant, CL, 2000, 6, 7; Constantin Cubleșan, Eminescu în orizontul criticii, București, 2000, 126-129; Radu Voinescu, Fețele modernismului, LCF, 2001, 1; Cornel Moraru, Stadiul exegezei eminesciene astăzi, VTRA, 2001, 1; Gheorghe Grigurcu, O epură a modernismului, RL, 2001, 35; Geo Vasile, Modernismul în instanță comparatistă, CNT, 2001, 42; Teodor Vârgolici, Studii despre modernismul românesc, ALA, 2001, 557; Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
cu V. Voiculescu, Dumitru Stăniloae, Alexandru Mironescu ș.a.) și întemnițat la Gherla. Se stinge în închisoarea din Aiud. Începe să fie redescoperit după 1990, când i se editează o serie de scrieri în versuri și proză, precum și câteva volume de exegeză teologică, de meditații spirituale și cugetări, fiind recunoscut ca un spirit care a revigorat credința și ca un martir al unei cauze sfinte. Rănit de constatarea că lumea e trecătoare și aleatorie, „făr-de țel, făr-de stăpân”, simțind că „a firii
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
ales esteticii poetului, totuși recunoscut fără ezitare „cel mai modern poet român”, iar Flori de mucigai ca o etapă de clarificare a scrisului său. O abilă punere în pagină este și încercarea revistei de a situa anul 1932 sub semnul exegezei eminesciene, deoarece alături de recenzia răuvoitoare a lui Emil Ungher la Viața lui Eminescu de G. Călinescu - deși apreciată drept „cea dintâi carte care tradusă ar putea prezenta străinilor, în sfârșit, în pagini de înaltă tensiune chipul tragic al marelui genitor
ULISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
contur. Sub ușurătatea pe care eseistul, ca să se distreze, o afișează, se pitește un neașteptat simț al echilibrului și, ciudat pentru un șturlubatic, un gust al rigorii. Așa, în Mic dicționar Caragiale (2001), la origine teza sa de doctorat. O exegeză vie, un eseu surâzător și incitant, nonșalant și ingenios, cu o seamă de replici la lecturile critice mai vechi. Hălăduind în Caragialia, scrupulosul șugubăț pus pe „detectivistică teatrală” descoperă un „land” forfotind de noime, unele încă ascunse, care cer o
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
persistența memoriei (individuale și colective), care va duce în cele din urmă la proiectul unei „geografii literare”. Până atunci însă această intuiție originară se va extinde gradual. Astfel, în Proză și reflexivitate (1977), „aflată la mijlocul drumului între lectura imediată și exegeza plurală”, obiectul investigației îl constituie proza contemporană, cartografiată de critic urmărind consolidarea „vârfurilor” (Marin Preda, Eugen Barbu, D.R. Popescu, Ștefan Bănulescu, Al. Ivasiuc ș.a.) în legătură cu succesiunea structurilor: „romanul frescă” din deceniul al șaselea, „mitologiile” la modă în deceniul al șaptelea
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
mai tensionat și percutant. Se remarcă, așadar, o relativă estompare a „vâlvătăii” stilistice, o asprire a expresiei, de altfel nu mai puțin rafinată decât în trecut, chiar dacă acum e „bici” de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a operat cu termeni precum „infern existențial”, „viziuni infernale”, „scenariu torționar”, „oroare”, „vehemență”, „angoasă” etc. Temele predilecte sunt condiția incertă, precară a omului modern, vulnerat de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
editarea acestui scriitor, în 1998 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru restituirea caietelor conținând Jurnalul lui Gala Galaction (I-II, 1996-1997). Ca istoric literar, V. a abordat în egală măsură studiul de sinteză consacrat unor etape sau aspecte ale fenomenului literar și exegeza monografică asupra unor scriitori reprezentativi din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Interpretările, bazate pe o întinsă și minuțioasă documentare, aduc date noi, completează, nuanțează și rectifică multe cercetări anterioare, explorând zone mai puțin sau deloc frecventate până
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
polone. Format ca student la școala lui I.C. Chițimia, V. s-a impus ca unul din poloniștii noștri de seamă, aducând o contribuție importantă la cunoașterea valorilor acestei literaturi atât prin traduceri, cât și prin studii de sinteză, monografii și exegeze comparatiste privind literaturile română și polonă. În prima secțiune, monografia Reymont supune unei analize atente scrierile clasicului polonez, în corelație cu problematica social-umană și curentele estetice ale epocii, insistând asupra tetralogiei Țăranii și relevând filonul ei predominant realist. A doua
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
desculți, Timișoara, 2003; După ani, după noi, Norcross (SUA), 2003; Nopți lungi, zile scurte, München, 2003; Viața și moartea din glas, München, 2003. Traduceri: Antologia poeziei române de limbă germană, Târgu Mureș, 1999; Christian W. Schenk, Vorbe sugrumate-n aer. Exegeza înființării, îngr. Ioan Țepelea, introd. trad., Oradea, 1999; Ingrid Bacher, Să stăpânești umbra păsării, Pitești, 2000; Reiner Kunze, O zi pe acest pământ, Pitești, 2000; Richard Reschika, Apocaliptica în creația lui Paul Celan, postfața trad., Pitești, 2000; Dieter Schlesak, Poeme
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
1966; Călinescu, Eseuri, 122-124; Căprariu, Jurnal, 51-59; Ciopraga, Portrete, 247-259; Oarcăsu, Oglinzi, 27-35; Papu, Luminile, 42-59; Ion Stoica, H. Zalis, Tudor Vianu. Biobibliografie, pref. Mircea Tomescu, București, 1967; Ion Pascadi, Estetica lui Tudor Vianu, București, 1968; Piru, Panorama, 486-490; Șerban, Exegeze, 113-141; Matei Călinescu, Cultură și continuitate, RL, 1970, 22; Marian Vasile, Etic și estetic în gândirea lui Tudor Vianu, RITL, 1970, 3; Șerban Cioculescu, Tudor Vianu corespondent, RL, 1970, 33; Ov. S. Crohmălniceanu, „Ion Barbu”, RL, 1970, 44; Cesereanu, Ipostaze
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Divină este împletită cu cea a Mamei Naturi. În procesul de receptare se includ ideile, valorile, credințele, obiceiurile și obișnuințele, tradițiile, inteligența, gradul de interceptare, elementele memoriei colective, comunicativitatea acestor forme cu diferite alte medii socio-culturale și mai ales spiritualitatea. Exegezele de teoria și sociologia culturii înregistrează dispute aprinse în jurul conceptului de masificare a culturii condensate în ceea ce o penibilă metaforă numea “conserve culturale”. Marea suferință existențială este tratarea individului nediferențiat, includerea să în anormalitate! Sociologi și filosofi precum Marcuse, Fromm
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
Eneidei”, 1962), Doina Filimon (Caracteristici ale comunicării în „Bucolice”, 1985) sau Gabriela Creția (La Triple initiation d’Énée, 1992-1994). Despre Hesiod scriu Adelina Piatkowski (Hesiod și poemele hesiodice în lumina unor cercetări recente, 1964, Concepțiile filosofice ale lui Hesiod și exegeza modernă, 1965) sau Simina Noica (Aspecte ale timpului mitic la Hesiod, 1970), iar despre Sofocle și Euripide - Dimitrie Marmeliuc (1970, 1966), Simina Noica (1967) și Florica Bechet (1995- 1997). O serie de observații referitoare la unele traduceri din Aristofan (1963
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
referitoare la unele traduceri din Aristofan (1963) face Mihai Nasta, iar Simina Noica descifrează un prolog pindaric (1972), Maria Pârlog analizează timpul și spațiul în elegia lui Properțiu (1981), Liviu Franga urmărește itinerariul idealului poetic al lui Horațiu (1991). În exegeze dedicate romanului latin, Florica Bechet studiază motivul prostiei în Satiriconul lui Petroniu (1989) și I. Fischer registrul și intensitatea muzicii în scena banchetului lui Trimalchio din aceeași scriere (1992-1994). Mai mulți interpreți identifică reminiscențe culturale antice în spațiul românesc: Cicerone
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
acolo se tipărește volumul Le Pèlerin du coeur (1984; varianta românească iese în volum în 1998), care cuprinde texte istratiene inedite sau păstrate în publicațiile epocii, prea puțin sau deloc cunoscute până la acea dată. De asemenea, istoricul literar a îmbogățit exegeza domeniului cu o amplă reconstituire a primei perioade din viața și opera lui Panait Istrati, beneficiind și de mărturiile scriitorului - Cum am devenit scriitor (I-II, 1998). Astfel, cum remarca Z. Ornea, T. „se dovedește a fi un editor excelent
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
Catina și Al. Sihleanu. În reveria în stil bachelardian Eminescu. Poezia elementelor, interpretarea, îndeosebi a postumelor de tinerețe, demontează simbolurile și redefinește elementele primordiale din care s-au înălțat marile edificii imagistice eminesciene, indicând precumpănirea htonicului. Considerațiile de aici rotunjesc exegezele anterioare asupra romantismului proiectat în universal. Același rezultat integrator îl vor avea și cele trei volume ale cercetării de anvergură Romantismul românesc, „un studiu al arhetipurilor”, cum precizează subtitlul, în care spațiul literaturii române moderne este văzut ca o „lume
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
zidită o femeie în temelii, sacrificarea celei mai bune dintre soțiile zidarilor, schelet pe care fiecare popor l-a adaptat propriei sensibilități, orizontului său cultural. Contribuția lui T. este de mare importanță, cartea sa fiind un punct de referință pentru exegezele ce vor fi dedicate Meșterului Manole. Volumul al doilea, Corpusul variantelor românești (1997), constituie un instrument de lucru indispensabil. Altă lucrare, Gândirea magico-religioasă la români. Dicționar (2001) este o sinteză excelent gândită, reliefând calitățile de cercetător ale lui T. ca
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
și doctrinele filosofilor, traducere de C. Balmuș, Editura Academiei, București, 1963; Polirom, Iași, 1998; Quintilian, Ars oratoria (trad. rom.: Arta oratoriei, Minerva, București, 1974); informații malițioase și ironii la Aristofan (Cavalerii, Viespile, Pacea) și, bineînțeles, la Platon (Protagoras, Gorgias ș.a.). Exegeze: W. Nestle, „Die Horen des Prodikos”, Hermes, 71/1936, p. 162, Vom Mythos zum Logos..., ed. cit., „Spuren der Sophistik bei Isokrates”, Philologus, 70/1911 (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2); H. Gomperz, Sophistik und Rhetorik, Leipzig, 1912; I. Untersteiner, I
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
H. Gomperz, Sophistik und Rhetorik, Leipzig, 1912; I. Untersteiner, I Sophisti, Milano, 1967. c) Despre Kritias din Atena (462-400? î.Hr.) - deși nu a fost sofist practician, ci mai curând om politic, a rămas în memoria contemporanilor datorită dialogului platonic Critias. Exegeze: A. Levy, „Sulla sofistica. Studi introducttivi”, Sophia, mai multe numere din 1937; H. Pater, Der Tyrann Kritiasa und die Sophistik, Fastshr, Gundert, 1976 (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2; Guthrie, op. cit.; Untersteiner, op. cit.; Jäger, op. cit.). d) Despre Antiphon Sofistul (secolul al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Gundert, 1976 (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2; Guthrie, op. cit.; Untersteiner, op. cit.; Jäger, op. cit.). d) Despre Antiphon Sofistul (secolul al IV-lea î.Hr.), texte din Diels-Kranz, op. cit.; lexiconul Suda; Aristotel, Fizica, A, 2; Atenaios, Ospățul înțelepților, Minerva, București, 1978. Studii și exegeze: F. Blass, Die Attische Beredsamkeit, Stuttgart, 1912; E. Bignone, Antifonte oratore e Antifonte sofista, Argalìa, Urbino, 1974; Guthrie, op. cit.; Th. Gomperz, Les penseurs de la Grèce (trad.), Payot, Paris, 1928; F. d’Agostini, „Il pensiero giuridico nella sofistica”, RIFD, 52, 1975
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Grèce, Paris, 1921. e) Despre Gorgias din Leontinoi (484-375 î.Hr.) sursa esențială rămâne dialogul platonic cu același nume. Există însă referințe la Philostratus, Diodor, Aristofan, Pausanias, Quintilian, Aristotel și Pseudo-Aristotel. Fragmente din operă, în culegerea Diel-Kranz, op. cit., și Banu-Piatkowski, op. cit. Exegeze importante: G. Rensi, Figure di filosofi: Ardigò e Gorgia, Guida, Napoli, 1938; K. Joel, Geschichte der antiken Philosophie, Tübingen, 1921; A. Koyré, Études d’histoire de la pensée philosophique, Gallimard, Paris, 1971; L. Robin, La pensée greque et les origines de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cea din învățământul primar. Chiar și titulatura dascălilor se schimba. Grammatistes (grammatisthvs = „institutorul” din școala primară) era înlocuit cu grammatikos (grammatikós = „literatul”), așadar cu un profesor de literatură, superior gramaticului; el preda elevilor pe Homer și făcea filologie înaltă prin exegeze și analize literare rafinate ale operelor clasice: poezia lui Hesiod și Pindar, tragediile lui Sophocle și Euripide, textele mitografilor și istoricilor. Retorica era predată de rhetor (r(hvtwr), iar dialectica - de sophist (sofisthvs). Acești „profesori de specialitate” își împărțeau de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
gramatică” în care a stabilit „metoda gramaticului” = de analiză literară a autorilor. Cele patru operații ale „metodei gramaticale” stabilite de Dionysios Thrax mai sunt folosite și astăzi în analiza filologică: diorthoza (diórqwsi" = „critica textelor”), anagnoza (avnavgwsi" = „lectura atentă a textului”), exegeza (evxhghsi" = „explicarea, interpretarea”) și judecata de valoare (krísi"). Exista ceva profund care unifica eforturile acestor dascăli - indiferent dacă erau erudiți sau specialiști: sensul comun, scopul unic urmărit. Acesta era moralitatea. Studiul gramatical căuta întotdeauna să degajeze valoarea morală a fiecărui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aliquot diebus legendi gratia in monasterio tuo demorareo („Pe când zăboveam cu tine câteva zile, în mănăstirea ta, ca să citesc”) - cf. Riché, op. cit., p. 455. 10. Alcuin, „Versus”, în Poetae latini aevi Carolini, I, 1433-1545. Despre acest poem pedagogic medieval, o exegeză completă a realizat M.L. Hargrove, Alcuin’s Poem on York, în Cornell University, Abstracts of theses, 1937-1938, pp. 20-23. De asemenea, există încercarea lui M. Roger de a reconstitui curriculumul școlii din York pornind de la poemul lui Alcuin: L’Enseignement
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sale ș...ț1. Cititorul ce n-a uitat înțelepciunea lui Comenius știe că textul mai sus citat nu este decât preambulul unui proiect curricular grandios pe care l-a descris, cu minuție hiperrațională, până la ultimele detalii: Pampaedia. Nu vom supune exegezei aici o operă atât de vestită și nu vom pleda pentru utilizarea ei sub formă de „curriculum al viitorului”. Susținem doar că în Pampaedia - și, mai larg, în De rerum humanarum emendatione consultatio catholica - se pot afla atât paradigma elaborării
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omul educat (pepaideumenos) - deasupra celui necultivat (apaideutikos). Rămâne atunci să vedem cu ce intenții i-a aplicat Homer lui Ulise epitetul polytropos: om cu multe fețe. Un scoliarh târziu ar fi lămurit chestiunea pe marginea unui manuscris homeric, redând o exegeză a lui Antistene 5. Epitetul polytropos ar fi o aporie. Homer n-a vrut nici să-l laude, nici să-l blameze pe Ulise - crede Antistene. Dar scoliarhul era de altă părere, și anume că în Odiseea nu există polytropoi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]