1,387 matches
-
Pentru a-și salva familia, Korngold i-a mutat în Statele Unite și a ales să compună în mod regulat coloane sonore, jurând să nu mai compună lucrări clasice până la căderea de la putere a lui Hitler. Prima sa coloana sonoră în calitate de exilat în Statele Unite, "The Adventures of Robin Hood", i-a adus al doilea premiu Oscar. Până în 1946 Korngold a compus predominant muzică de film, folosindu-și salariul pentru a-și ajuta prietenii care fugeau din Europa pentru a scăpa de tiranie
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
ajunsese să se considere deja succesorul regelui fără urmași Edward Confesorul. Sursele engleze, Cronica Anglo Saxonă nu abordează problema direct dar se referă la nepotul lui Edward (mai precis nepotul de bunic al fratelui acestuia), Edgar Ætheling, fiul lui Edward Exilatul, ca Ætheling, sau prinț moștenitor. Conform lui William de Poitiers William ar fi obținut de la Harold o promisiune de sprijin la tronul Angliei. Pe de altă parte poate fi vorba doar de propagană, normanzii cuceritori vrând sa facă din Harold
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
I al Ungariei, și fiica cea mica Ana de Kiev cu Henric I al Franței. Ana a și fost regentă a Franței pe durata minoratului fiului ei. Altă fiică a lui Iaroslav ar putea fi și Agatha măritată cu Edward Exilatul, moștenitorul tronului Angliei, și care a fost mama regelui Edgar Ætheling și a Sfintei Margareta a Scoției. Iaroslav a avut un fiu din prima sa căsătorie (Ilia pe numele creștin), și 6 fii din a doua căsătorie. Cunoscând foarte bine
Iaroslav I cel Înțelept () [Corola-website/Science/309087_a_310416]
-
serie de participanți la discuții, în special pe Citta Davila, V. V. Tilea, George Răuț și Nicolae Caranfil. În momentul sosirii sale la Paris la 26 ianuarie 1948, Generalul Rădescu a avut intenția să convoace la Paris o adunare generală a exilaților Români. Atât țărăniștii în frunte cu Augustin Popa cât și grupul de diplomați format de Grigore Niculescu-Buzești, Constantin Vișoianu și Alexandru Cretzianu s-au opus acestei idei, în special pentru că atmosfera din capitala Franței le era net defavorabilă. Totuși, părerile
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
publică (politică, intelectuală și administrativă), nu pot fi ținute în marginea unei discuții care apare ca fiind de o importanță capitală pentru lupta noastră de eliberare... Instituirea unui larg organ de expresie - o adunare sau un consiliu național - al comunității exilaților politici, este indispensabilă atât pentru ținuta democratică a mișcării, cât și pentru rolul de arbitru pe ce l-ar putea juca..."<br> "Ceea ce urmărim noi aici, în străinătate este succesul procesului pe care-l pledăm - procesul existenței României - și nicidecum
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
ce pot și trebuie să acționeze. Reprezentanții partidelor au, înainte de toate, datoria de a întări poziția persoanelor amintite, pentru a mări eficacitatea acțiunii lor și nu a o micșora."" Leontin Constantinescu era de asemenea extrem de vehement, militând pentru cooptarea unor exilați români nelegați de partide. ""Profilul politic al țării legale nu se suprapune cu acel al țării reale. Și nu spun acest lucru pentru a minimiza rolul partidelor, pentru că sunt conștient că o democrație nu poate exista fără partide, ci pentru
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
un comitet care să unifice diferitele tendințe din emigrația română, dar în același timp nu era dispus să nu recunoască legitimitatea guvernului comunist de la București . ""Politica Departamentului de Stat a fost în permanență cea de a fi imparțial cu toți exilații români cu care avea relații pozitive. Totuși, ținând seama de continuarea discordiei, Departamentul se consideră obligat să-și exprime punctul de vedere că ar fi recomandabil ca românii să termine cu disensiunile, să se unească pe baza cea mai largă
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
pe baza cea mai largă posibilă și să colaboreze fără a exclude pe nimeni din cauza unor sentimente personale, a apartenenței la anumite facțiuni sau a unor opinii. Având în vedere situația tragică în care se găsește România, Departamentul consideră că exilații români ar trebui să-și orienteze eforturile pentru o activitate mai constructivă decât certurile dintre ei... Departamentul de Stat nu dorește, în acest moment, să facă nicio recomandare legată de formarea sau nu a unui comitet național român. El își
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
moartea sa din 1947. Pe tronul Greciei s-a urcat ultimul său frate, regele Paul, care a domnit din 1947 până la moartea sa din 1964. Fiul lui, Constantin al II-lea a domnit până când a fost alungat de la putere și exilat în decembrie 1967 de junta militară. Junta a organizat și a supervizat cu mare atanție plebiscitul din 1973, care a dus la abolirea monarhiei. Georgios Papadopoulos a devenit noul președinte al Greciei pe 1 iunie 1973. Regimul dictatorial militar s-
Regatul Greciei () [Corola-website/Science/309776_a_311105]
-
În ultima parte a vieții a dorit să-și revadă fratele mai mic, Theodor, scriitorul, aflat în exil la Paris. Autoritățile comuniste au acceptat să-i acorde pașaportul numai cu condiția de a nu se vedea la Paris cu nici un exilat român. În aceste condiții, a renunțat la pașaport și la călătorie. Căsătorit cu actrița Irina Năjejde, fiica jurnalistului și cronicarului dramatic Iosif Nădejde, a avut un fiu, compozitorul si muzicologul Costin Cazaban. Jules Cazaban este înmormântat la Cimitirul Bellu din
Jules Cazaban () [Corola-website/Science/309451_a_310780]
-
de regicid, eșuată: regele este doar rănit ușor, însă pedeapsa va fi aplicată cu toată rigoarea: „écartellement”, teribila pedeapsă medievală este din nou aplicată asupra atentatorului, Robert François Damiens. Mai mult decât atât, tatăl atentatorului, soția și fiica sa sunt exilați, frații și surorile acestuia sunt obligate să-și schimbe numele iar casa familiei este dărâmată. Domnia lui Ludovic al XV-lea abundă în procese celebre: afacerea Calas (1761-1764) - un tată acuzat de a-și fi omorât propriul fiu și condamnat
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
ca urmare a unei scrisori trimise de Ion Stănescu (președintele Consiliului Securității de Stat al RSR) lui Iuri Andropov (președintele Comitetului Securității de Stat al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S.), Usatiuc a fost condamnat 12 ani de închisoare și exilat în Siberia . În anul 1972, Comitetul raional Lenin din Chișinău al Partidului Comunist al Moldovei decide excluderea lui Druc din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) cu următoarea justificare ""pentru tolerarea opiniilor naționaliste, a eșecului de a le opri și
Mircea Druc () [Corola-website/Science/305055_a_306384]
-
a găsit pe Negri la Paris, unde s-a înscris ca voluntar în gărzile revoluționare și a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc. În martie 1848 i s-a interzis să se întoarcă în Moldova, dar împreună cu un grup de exilați moldoveni a reușit să ajungă la Brașov. Acolo a luat parte la întocmirea declarației de principii din mai 1848 și a proclamației de demitere a domnitorului Mihail Sturdza. După aceea a trecut în Bucovina, unde a coordonat munca și propaganda
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
politice majore și în Moldova. Datorită unei epidemii de holeră, și a opoziției în creștere din partea autorităților habsburgice, întregul grup de revoluționari, între care și Negri, au fost obligați să părăsească Bucovina și să se întoarcă în Franța. Alături de alți exilați români, în 1849 Costache Negri și-a dedicat eforturile cauzei unioniste, dar în curând a avut posibilitatea să se întoarcă în Moldova, unde fusese ales un nou domnitor, Grigore Alexandru Ghica, care l-a numit în diverse funcții judecătorești și
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
a amenințat excomunicarea pentru cei care au susținut un astfel de efort. De teama că Garibaldi va ataca la Roma, catolicii au trimis în toată lumea bani și voluntari pentru Armata papală, care a fost comandată de generalul Louis Lamoricière, un exilat francez. Napoleon, cu toate acestea, poate ar fi aranjat cu Cavour de a părăsi regatul liber italian și să ia în stăpânire Napoli, Umbria și alte provincii, cu condiția ca Roma să rămână intacte. Trupele papale au avansat împotriva lui
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
facțiuni s-au împăcat. Unii dintre sprijinitorii guvernului în exil s-au reîtors în țară, așa cum a făcut primul ministru Hugon Hanke în 1955 și Stanisław Mackiewicz în 1956. Guvernul polonez comunist a militat activ pentru reîntoarcerea în țară a exilaților, promițând repatriaților slujbe decente și demne și amnistierea oricăror încălcări ale legilor comuniste. În ciuda unor asemenea evoluții, guvernul în exil a continuat să existe. Când dominația comunistă s-a încheiat în Polonia în 1989, mai existau încă un președinte și
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
din 21 aprilie 1906, când a fost consfințit prin decret de către întâiul președinte al Cubei, Tomás Estrada Palma. Originile steagului Cubei datează din 1849, când diferite mișcări de liberare ale Cubei față de stăpânirea spaniolă au prins consistență, mai ales printre exilații cubanezi din Statele Unite. Exilații cubanezi ai mișcării antispaniole, sub conducerea lui Narciso López, au adoptat un steag al cărui design fusese sugerat de poetul Miguel Teurbe Tolón. Desenul acestuia conținea trei benzii albastre orizontale simbolizând marea ce înconjoară insula, reprezentate
Drapelul Cubei () [Corola-website/Science/305661_a_306990]
-
de Literatură M. Gorki din Moscova (1969). După absolvire, fost redactor la publicațiile "Chipăruș" și "Moldova socialistă". A fost director al Biroului de propagare a literaturii al USM. A fost eliberat din postul ce-l deținea la revista Chipăruș și exilat la Telenești, în calitate de colaborator la ziarele de tiraj de la sate, pentru a i se face “reeducare ideologică”. Prin 1954 a început să publice versuri lirice și satirice dar, deoarece regimul sovietic nu încuraja satira și umorul, debutul editorial al scriitorului
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
revoluției din 1848 a fost unul din liderii curentului radical al revoluționarilor; a fost secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliție (agă) la București și redactor al ziarului "Pruncul român". După înfrângerea guvernului revoluționar, face parte din primul lot de exilați, urcați de turci cu două plute în susul Dunării, până la granița cu Austria. De aici pleacă spre Franța prin Ungaria, Croația și Austria. Ajunge la Paris în decembrie 1848 . În anii exilului (1848-1857) a contribuit la editarea revistei "România viitoare" și
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
de curtea imperială. Faptul că un patriarh apelează din nou la Scaunul Apostolic al Romei și Papa Inocențiu I va încearca să unească un Conciliu la Salonic, însă violențele și intrigile se opuseră reușitei acestui proiect, au făcut doar ca exilatul Sf. Ioan Crysostomul și se consoleze de aceste eforturi ale Papei scriindu-i, într-o nouă scrisoare, din 406, și fâcându-l pe Papa să îl separe de Teofil ca de un intrus pe scaunul Constantinopolului și persecutor ai credincioșilor rămași
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
din calendar, 36 de sărbători, până atunci de poruncă, limitând, în acest fel, orice abuz. Împărăteasa de la Viena, Maria Terezia îl numea "înțeleptul, prin excelență". I-a fost protector și episcopului român Inocențiu Micu-Klein, care a fost obligat să stea exilat la Roma, din cauza dușmanilor națiunii române. A fost stimat de toată lumea. Chiar și la Londra, i-a fost ridicat un monument, care purta epitaful: ""Monarhului fără favoriți și fără curtezani, Papă fără nepotism; doctor fără orgoliu; cenzor fără neplăceri"". O
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
fiul și succesorul său final, Constanțiu al II-lea, care era creștin arianist. Deși era hotărât să păstreze ceea ce biserica a definit la Niceea, Constantin dorea de asemenea pacificarea situației și a devenit ulterior mai tolerant cu cei condamnați și exilați de conciliu. Mai întâi i-a permis lui Eusebiu de Nicomedia, care era protejatul sorei împăratului și lui Theognis să se întoarcă după ce au semnat mărturisiri de credință ambigue. Cei doi prieteni ai lui Arius, plus alți prieteni ai săi
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
admite că etrusci ar fi originari din zonele Lidiei). Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 538). Coaliția dintre Licurg și Megacle îl obligă să părăsească orașul, dar revine chemat de Megacle, fiind din nou exilat îi sunt confiscate și averile. În 546, cu sprijin străin (din Naxos și Argos), Pisistrate debarcă în Attica și înfrânge forțele ateniene care i se opun la Pallene intrând fără nici o opoziție în Atena. Deși a dus o guvernare remarcabilă
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
faza tribală) sau de câștigătorul probei individuale. În ediția 16, Micronesia, o persoană din fiecare trib a fost trimisă pe Insula Exilului. Persoana care decide cine urmează să meargă pe Insula Exilului se poate "exila" și pe sine. Odată ales, Exilatul este trimis imediat pe insulă. Pe insulă sunt doar căteva obiecte necesare supraviețuirii și , eventual dar nu obligatoriu, un mic adăpost. Principalele dezavantaje ale Exilului sunt lipsa de hrană și apă, ceea ce poate slăbi fizic jucătorul, dezavantajându-l în urmptoarele
Survivor () [Corola-website/Science/314707_a_316036]
-
Histoire de France" („Filozofia Istoriei Franței”). Deoarece între Franța și Belgia se semnase o convenție de extrădare, la 1 noiembrie 1858 soții Quinet se stabilesc la Veytaux, în Cantonul Vaud din Elveția. Republică federală promovând principii liberale, Elveția putea oferi exilatului acea libertate de mișcare și de exprimare indispensabile spiritului său. În acei ani de exil, pentru Edgar Quinet era esențial ca prin scrieri sale și prin fermitatea atitudinii sale să lupte împotriva puterilor care înăbușiseră în Europa mișcarea democratică de la
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]