3,103 matches
-
sale se simt lumile combinându-se pentru a elabora Poesia. În mine-n această noapte un trandafir Visează peste-un Munte singuratic pe când O lume trece, iar mie îmi apare Imaginea perfectă, strălucitorul Gând. Și de-ar putea hrăni nețărmurirea Extazului ivit dintr-o prezență De tâlc divin, oricât de firav și resfirat Ar fi-n esență...1116. Misticism și poesie. Iată o temă care nu numai că nu se îndepărtează de sursele religiei dar le cuprinde. Creștinătatea, adesea sursă de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se pot deschide dialoguri cu orice morfisme, cu condiția să fi fost illuminat în prealabil și să cunoști codurile ontice ale fieccărui limbaj ancestral, taină pentru care un poet este chiar mediul artei poetice, fundamentând de fapt trecerea către limbajele extazului, acele graiuri care depășsc natura graiului omenesc, mai ales după fenomenul încurcării limbilor din turnul Babel faimoasa heteroglosia -, care induc prin prezențe angelice-paradisiace. Sus în lumină plutiți Prin line meleaguri, fericite Spirite! Dumnezeiești adieri Ușor vă ating Ca mâinile harfistei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la illuminare prin câștigarea suferinței și atingerea înțelepciunii. Cheia interpretării tragice, anagnorisis, este parte din recunoașterea și asimilarea alegoriei propriei vulnerabilități în fața morții. Aceste tensiuni între contrarii, subliniate încă de la Aristotel conduc la sublima durere estetică, combinație dintre teamă și extaz. În Nașterea Tragediei a lui Nietzsche, el însuși își descrie suferința 1152 raportând-o la arta elenă. Miturile și comunicările simbolice dintre zei și oamenii obișnuiți permutează destinul în contrariile vieții și morții, ale clipei și eternității. Înțelesul alegoriilor străvechi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un loc și un timp deosebit parcursului vieții, niciuna nu transmite aceleași senzații precum propria experiență a privitorului sau cititorului. Așa încât a spune că poesia e un semn de misticism ancorat în viața reală (care transmite experiența poetului dintr-un extaz spiritual menit să-i împlinească neliniștea) reprezintă marea dezvăluire a unui adevăr incontestabil. "Și Cronos slujește la altarul din Templul Luminii și nici chiar eu nu-i pot ieși din Cuvânt"1168. Sensul uniunii cu cosmicul este regenerarea sinelui cu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne strecurăm dorința de a realiza întoarcerea la viață. Orfeu a sperat cu o nedisimulată bucurie împlinirea viselor, străbătând spațiile ascinse înțelegerii profanilor, de unde și misterele orfice pentru inițierea celor ce nu-i înțelegeau tainele, suferința îmbrăcată în clipe de extaz și bucurie. Am petrecut acele 40 de zile biblice, alături de Ilie, Ioan, Moise, Isus ori de Sindartha [....]. Nu era nici infernul dar nici raiul, nu era un teritoriu de trecere, un purgatoriu, era o lume nouă, plină de pildele Tatălui
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
41, 2007. 399 Victor Hugo 400 Liviu Pendefunda, Rondeluri și ovoide, Editura Junimea, Iași, 2005. 401 Liviu Pendefunda, Contact internațional, 2, 6-7, 1992. 402 Christian Jacq, Mozart Fiul lumini, Editura RAO, București, 2007. 403 "Taoiștii chinezi considerau somnul, hibernarea și extazul ca experiențe originare în care viața nu se risipește, nu se destramă, nu se proiectează în afară. În poezia lui Lucian Blaga somnul este întoarcerea la unitatea organică primordială, la starea paradisiacă a creației" (Eliade). 404 Liviu Pendefunda, Acta Neurologica
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o venera ca pe un model-comedia antică (teatrul lui Euripide). Drama lui nu reprezintă decât un „fenomen rece și aprins totodată, la fel de apt să înghețe sau să ia foc”, ce aduce în prim-plan contemplarea apolinică, idei paradoxale și reci; extazul dionisiac tinde spre patos și nu spre acțiune. Așadar, primul pas spre depărtarea de originea divină a omului reprezintă, analizând ideile lui Nietzsche, substituirea adevăratei origini a artei neplastice adică moartea tragediei. Apropierea de natura umană a însemnat revoluția dogmatică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sau a ignoranței) prin puterea cântecului său, susținătorii ipotezei referindu-se și la celebrarea în timpul nopții a Misterelor Orfice. Unii cercetători între care J. E. Harrison consideră că Orfeu ar fi fost un reformator religios cretan care a introdus doctrina extazului fără intoxicarea cu stupefiante practicată de traci. Cercetătorii pragmatici l-au privit ca erou civilizator, care i-a învățat pe oameni secretele agriculturii, ale vieții sedentare, pașnice și civilizate, ale medicinei, muzicii și poeziei, restructurându-le sufletul, iar de filosofii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
marcând „somnambulismul adâncurilor”. Divergentă, de astă dată, față de analiza bachelardiană și marcată de triada aur argint aramă, inexistentă în studiul francez, poetica eminesciană operează sinestezia radicală, transformându-le pe acestea din nuclee ale durității rezistente în vibrații luminoase, purtătoare ale extazului transcendental. Așezat mai degrabă sub semnul gândirii lui Bőhme, care văzuse în „metalul degajat din mineralul grosolan spiritul eliberat din substanța spre a deveni vizibil”, metalismul eminescian proiecteaza în cele trei elemente forțe cosmice și spirituale, numenale. În acest din
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
versul magic din Mortua est conjugă cele două elemente, argint și apă, congenere în imaginația alchimiștilor dar și a lui Eminescu. Episodul oniric al Greciei, ca și acela dacic din Memento mori inundă cu argint topit albia râurilor într-un extaz al transmutației elementelor. Dacă „în nopțile-argintie a fi râu e-o fericire”, iar undele au glăscioare de argint, mitologia dacică încorporează și mai amplu metalul bivalent, un metal-apa. Metalul lunar al elementelor primordiale, argintul, poate smulge morții imaginea istoriei antice
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
stil inflamat, participativ, artist, mai rar întâlnit în critica anilor ’80, unde dominau rigorile, tirania verdictului și teoriile scientiste, în dauna esteticii calofil-emoționale. Ce e drept, însăși poezia lui Emil Botta era o suculentă invitație la baroc, la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a sărbătorescului se contrapun cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
remarcată în epocă (ecouri favorabile apar în „Vremea”, „Cuget clar”, „Luceafărul”), poemele din Dezacord și Întoarceri în biografia mea - în genere, peisaje interiorizate/stilizate, notații confesive, invocații, incantații - transcriu lapidar mutațiile eului, neliniștea existențială, „slova altui timp”, chiar spațiul originar, extazul, mirarea, sentimentul dezrădăcinării. Viziunile sunt dominant retrospective, configurând, în notații abrupte, o atmosferă de legendă și hieratism. Spațiul montan al Țării de Sus, pădurea, fantasmele medievale, copilăria circumscriu un filon autohton prezent și în scrisul altor poeți tineri (bucovineni și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
mărturisească că pe vremea când era copil, gin de a ca un copil : Îmi amintesc că... îl consideram pe inimitabilul Spenser un poet mediocru in comparație cu traducerile psalmilor lui Du Bartas date In iveală de Sylvester și cădeam în extaz când citeam aceste versuri : Now when the winter's keen breath began To chrystallize the Baltic ocean, To glaze the lakes, to bridle up the Floods, And periwig with snow the baldpate woods. * 35 * Când se pornește-al iernii vânt
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
al poetului : astfel, în Songs and Sonnets (Cântece și sonete), unde sânt reunite poemele de iubire profană ale lui Donne, limbajul metaforic este luat în permanență din lumea catolică a iubirii sacre ; iubirii trupești el îi aplică noțiunile catolice de extaz, canonizare, martiriu, relicvă, în timp ce în unele dintre ale sale Holy Sonnets (Sonete sacre) el i se adresează lui Dumnezeu în imagini erotice violente: Yet dearly I love you, and would be loved fain But am betrothed unto your enemy. Divorce
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Versuri alese, București, 1958; Rafael Alberti, Între garoafă și spadă, București, 1957, Versuri alese, București, 1958, Poezii, pref. Mihai Beniuc, București, 1964 (în colaborare cu Veronica Porumbacu); Irving Stone, Bucuria vieții, București, 1962 (în colaborare cu Liana Dobrescu), Agonie și extaz, pref. Dan Grigorescu, I-II, București, 1966 (în colaborare cu Liana Dobrescu); Harold Courlander și Wolf Leslau, Focul de pe munte, București, 1963 (în colaborare cu Bianca Schächter); Ivo Cipiko, Păianjenii, București, 1964 (în colaborare cu Milivoi Gheorghievici); Eduardas Miezelaitis, Omul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
diplomații români, demersurile pentru recunoașterea internațională a titlului de „Alteță Regală” erau o bună ocazie de a testa limitele acceptate de marile puteri, eventual, de a sesiza tipul obstacolelor ce urmau a fi Întâlnite. Deoarece România trecuse dintr-o dată de la „extaz” la „agonie”, de la victoriile de pe front la imputările teritoriale și la recunoașterea independenței În condiții umilitoare, trebuia ca oamenii politici români să găsească soluții pentru reafirmarea politicii naționale. De aceea, baza noilor demersuri devenise exact acceptarea noului apelativ, precum și dreptul
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
frigul, cu boala, cu timpul, cu zeii chinezilor, câteodată cu câte-o femeie aprigă asemeni lui pe care nu ezită s-o numească diavoliță. Singurul său combustibil este cherosenul credinței care biruie tot. Chiar și bătrânețea. Aproape singura emoție este extazul, iluminarea care inundă și imediata lui proximitate. Omul acesta împrăștie liniște, pace, mulțumire, fericire. Nu este măcinat de vreo îndoială, de vreo nemulțumire, nu are frustrări, nici temeri. Niciun pericol nu i se pare destul de puternic încât să-l întoarcă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
îl și consacră. De America îl leagă și o stranie prietenie, cea cu Culianu. Aproape i se pare straniu cum ambii erau preocupați până la absorbție, de aceleași două teme, despre care scrie fiecare fără să știe de celălalt: magia și extazul. Când se cunosc, realizează că îi leagă mai mult decât interesele cognitive, îi leagă o fantastică prietenie, aproape intimitate. Ceea ce îi desparte, este mai degrabă o atitudine: atitudinea față de Eliade. Dacă Idel îl amintește ori de câte ori are ocazia, Culianu, deși-i
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Cleopa. I se pare foarte interesantă discuția de două ceasuri cu părintele. Limba lui bisericească nu-l împiedică să comunice cuiva care posedă altă limbă, savantă, esențialul, când acesta există. Și esențialul la părintele Cleopa, avea să observe specialistul în extaz și magie, era că părintele Cleopa trăiește isihasmul, coborârea în inimă. Pleacă de la Târgu-Neamț cu regretul că discuția atât de interesantă cu acest părinte, a fost atât de scurtă. Omul universal, cosmopolitul gen Culianu și românul gen Eliade se reîntâlnesc
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
imperios împărtășită celorlalți, prietenilor. Nevoia de a vorbi tot ce ai pe suflet ca și cu un om care te înțelege: „Am cerut să fiu lăsat să-mi termin poeziile. Am zis că vreau să spun lumii adevărul.” E un extaz, o ieșire din trup și din timp, din care se trezește alt om. Nu-i violentează pe ceilalți cu adevărul lui descoperit subit: „Îmi dădeam bine seama că astfel de lucruri nu se cred până nu se văd. Nu, nimeni
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și moral, prin comuniunea omului cu Dumnezeu, În cadrul acestei relații de spiritualitate pură. În sensul acesta, Eul reușește să depășească realitatea temporală a lumii și să se deschidă către eternitate. Transcendența se poate realiza fie prin practici religioase (rugăciunea, isihasmul, extazul mistic etc.Ă fie prin acțiuni de factură pur psihologică (creație artistică, contemplare, joc, dans etc.Ă, sau morală (devotament, sacrificiu, lupta pentru realizarea unor idealuri supreme ale umanității etcă. Experiența transcendenței este realizarea „trăirii subiectivității pure”, ca o „experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situațiile Închise generează angoasa, neliniștea existențială, slăbesc echilibrul interior și ordinea sufletească. Persoana, profund tulburată, dominată de singurătate și disperare, poate sfârși prin a apela la suicid. În cazul situațiilor-deschise apare o stare de plenitudine interioară, de plăcere, fericire și extaz. Angoasa este Însoțită, din punct de vedere moral, de o mare durere sufletească, chinuitoare, apăsătoare. Extazul este Însoțit de o plăcere care deschide, o stare expansivă, senzația unei eliberări interioare de dureri, de griji și de suferințe, cu o notă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de singurătate și disperare, poate sfârși prin a apela la suicid. În cazul situațiilor-deschise apare o stare de plenitudine interioară, de plăcere, fericire și extaz. Angoasa este Însoțită, din punct de vedere moral, de o mare durere sufletească, chinuitoare, apăsătoare. Extazul este Însoțit de o plăcere care deschide, o stare expansivă, senzația unei eliberări interioare de dureri, de griji și de suferințe, cu o notă morală de Împlinire de sine și de fericire interioară, prin desprinderea de constrângerile realității trăite. Factori
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
diferită de tema tratată de noi, la fel ca și starea de „euforie maniacală” din cursul evoluției clinice a psihozei maniaco-depresive. În acest caz, fazele de excitație maniacală sunt forma de manifestare a unei stări de euforie psihotică, morbidă. c. Extazul În ordinea stărilor descrise, extazul este forma prin care se realizează, În totalitatea ei, starea de eliberare sufletească și moral-spirituală a persoanei, din limitele impuse acesteia de viața cotidiană. Extazul este definit ca reprezentând starea psihică complexă prin care individul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
noi, la fel ca și starea de „euforie maniacală” din cursul evoluției clinice a psihozei maniaco-depresive. În acest caz, fazele de excitație maniacală sunt forma de manifestare a unei stări de euforie psihotică, morbidă. c. Extazul În ordinea stărilor descrise, extazul este forma prin care se realizează, În totalitatea ei, starea de eliberare sufletească și moral-spirituală a persoanei, din limitele impuse acesteia de viața cotidiană. Extazul este definit ca reprezentând starea psihică complexă prin care individul se simte transportat dincolo de lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]