1,458 matches
-
Desfășurarea reacțiilor biochimice în efortul fizic antrenează modificări ale metabolismului ionic, atât din cauza condițiilor de mediu, cât și datorită unor modificări funcționale și metabolice. Mișcarea lichidiană din organism este favorizată de activitatea osmotică și de numeroasele molecule eliberate în spațiul extracelular în timpul contracției musculare. Astfel, presiunea osmotică extracelulară poate atinge 50% față de valorile de repaus. Ea provoacă o absorbție hidrică care, împreună cu mineralele și unii metaboliți, se acumulează în spațiul extracelular și induc o rigidizare a musculaturii după un travaliu fizic
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
modificări ale metabolismului ionic, atât din cauza condițiilor de mediu, cât și datorită unor modificări funcționale și metabolice. Mișcarea lichidiană din organism este favorizată de activitatea osmotică și de numeroasele molecule eliberate în spațiul extracelular în timpul contracției musculare. Astfel, presiunea osmotică extracelulară poate atinge 50% față de valorile de repaus. Ea provoacă o absorbție hidrică care, împreună cu mineralele și unii metaboliți, se acumulează în spațiul extracelular și induc o rigidizare a musculaturii după un travaliu fizic sever. Corecția hipertoniei extracelulare consecutivă travaliului, induce
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de activitatea osmotică și de numeroasele molecule eliberate în spațiul extracelular în timpul contracției musculare. Astfel, presiunea osmotică extracelulară poate atinge 50% față de valorile de repaus. Ea provoacă o absorbție hidrică care, împreună cu mineralele și unii metaboliți, se acumulează în spațiul extracelular și induc o rigidizare a musculaturii după un travaliu fizic sever. Corecția hipertoniei extracelulare consecutivă travaliului, induce o creștere a natremiei și potasemiei, în funcție de intensitatea și natura efortului. Creșterea hipertoniei plasmatice are ca efect creșterea secreției de hormoni antidiuretici, al
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Astfel, presiunea osmotică extracelulară poate atinge 50% față de valorile de repaus. Ea provoacă o absorbție hidrică care, împreună cu mineralele și unii metaboliți, se acumulează în spațiul extracelular și induc o rigidizare a musculaturii după un travaliu fizic sever. Corecția hipertoniei extracelulare consecutivă travaliului, induce o creștere a natremiei și potasemiei, în funcție de intensitatea și natura efortului. Creșterea hipertoniei plasmatice are ca efect creșterea secreției de hormoni antidiuretici, al cărei efect constă în reducerea volumului urinar la începutul efortului, iar în cazul unuia
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
hematuriei. În cazul unui travaliu de durată mare, datorită unui efect convergent exercitat de catabolismul acut, precum și stimulării secreției cortizonice (cu efect diuretic), crește volumul urinar și potasemia. Polipneea și sudorația contribuie suplimentar la creșterea volumului pierderilor hidrosaline; această depleție extracelulară minerală determină secreția compensatoare de aldosteron, ceea ce indică instalarea oboselii sau un travaliu intens (antrenați). II.1. Pierderile de apă Nu reprezintă un fenomen specific efortului fizic. La un anumit grad de deshidratare (transpirație, diureză, ventilație pulmonară), restabilirea organismului devine
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Transportul lactatului la nivelul celulelor mamiferelor si eliberarea de lactat la nivelul mușchiului în activitate Lactatemia este rezultanta apariției și dispariției lactatului în sânge care sunt condiționate de fenomenele de trecere a lactatului prin membrana celulară în sens intra spre extracelular sau invers. Mult timp s-a crezut că trecerea lactatului și a altor monocarboxilați cum ar fi piruvatul și betahidroxibutiratul, se făcea prin simpla difuzie a acidului nedisociat prin faza lipidică a membranei (Hohorst-1965). Astfel el nu depindea decât de
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
mai bine a fost descris rolul TNF-alfa (34). Alte alterări metabolice celulare includ stresul oxidativ crescut, anomaliile reglatorii ale fluxului de calciu, precum și numeroase anomalii ale semnalelor tisulare, toate traduse prin alterări histopatologice caracteristice. Astfel, apar depuneri de material matricial extracelular, se activează o serie de metaloproteinaze care degradează colagenul, are loc o hipertrofie a miocitelor și se amorsează apoptoza celulară. Disfuncția endotelială asociată diferitelor structuri vasculare conduce în plus la agravarea disfuncției miocardice și la progresia tulburărilor până la constituirea tabloului
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
comentari Caracterul de boală multisistemică este validat de afectarea mai multor structuri, în organe diferite (deci de manifestările extrarenale) și, mai ales, de datele recente ale biologiei celulare care au evidențiat alterări ale interacțiunilor celulă celulă și/ sau celulă matrice extracelulară în diferite organe (4). Chiștii renali în ADPKD sunt multipli, bilaterali, se formează în orice segment al nefronului (printr-o proliferare celulară și activitate secretorie anormală a epiteliului). Ei se dezvoltă difuz și progresiv, cresc lent în mărime, afectând parenchimul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
diferențierea și morfogeneza în cursul nefrogenezei sunt: HGF/SF, GDNF, FGF2, IGF I și II, TGF-µ, PDGF 6. Ei acționează prin intermediul unor receptori; mulți dintre ei conțin un domeniu intracelular tirozin-kinază, care devine fosforiat atunci când ligandul se fixează pe domeniul extracelular. Așa este cazul receptorului met pe care se fixează HGF/SF sau receptorul ret cu ligandul GDNF. Mutațiile genelor pentru acești receptori perturbă nefrogeneza (11). Factorul de creștere fibroblastică 2 (FGF2) intervine în primele etape morfogenetice de conversie mesenchimală în
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
prin valve ureterale, poate inhiba nefrogeneza prin intermediul TGF-b. Și duce la displazii renale sau agenezii (7, 9). Molecule de adeziune celulă-matrice și celulă-celulă A treia clasă majoră de molecule exprimată în timpul nefrogenezei este reprezentată de moleculele de adeziune (5). Matricea extracelulară în metanefros este alcătuită dintr-o combinație de proteine structurale: colagen I și IV, fibronectină, laminină, nidogen/entactin, proteoglicani. Moleculele matricei interacționează unele cu altele, precum și cu celulele epiteliale și mesenchimale, prin intermediul unor molecule de suprafață celulară, ca integrinele și
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
epiteliu și formarea unităților nefretice în blastemul metanefretic, iar acesta induce ramificarea corectă a mugurelui. Factorii implicați în aceste procese și mecanismele reglatoare încep să fie identificate cu ajutorul tehnicilor moleculare (3, 5, 7, 10). Receptor FGF2 Factor de transcripție Proteoglican extracelular ? Formarea blastemului metanefretic se face sub influența unor gene homeobox (de ex, lim1), care sunt exprimate în mesodermul intermediar și implicate în specificarea și organizarea diferitelor sale segmente, deci în formarea (specificarea) mesonefrosului și blastemului metanefretic; mutația experimentală a genei
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
perlecan, laminină și entactină). Proteoglicanii, prin încărcarea electrică negativă, conferă membranei bazale un pronunțat caracter polianionic. Repartiția acestora este neomogenă, fapt ce determină o permeabilitate diferită zonală (așa-numiții pori ai membranei bazale). Mesangiul Mesangiul este format dintr-o matrice extracelulară și o populație celulară; se găsește situat sub forma unui ax în lobulul glomerular. Matricea mesangială constituie suportul pentru ansele capilare într-un lobul, umplând spațiile dintre acestea. în aceste zone, membrana bazală face corp comun cu matricea, astfel că
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
caracteristici comune: celulele epiteliale prezintă o evidentă juxtapoziție; există numeroase molecule de adeziune celulară și sisteme joncționale specializate; celulele epiteliale au o marcată polaritate; citoplasma conține un citoschelet în care predomină filamentele intermediare de citocheratină; celulele stabilesc relații cu matricea extracelulară (MEC) prin molecule de adeziune. Polarizarea reprezintă o asimetrie evidentă, tradusă prin distribuția organitelor celulare, specializări ale membranei plasmatice, distribuția unor proteine structurale de membrană. Astfel, se pot distinge: domeniul apical, reprezentat de fața luminală, adaptată procesului de resorbție; domeniul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
al acestora se leagă de proteinele de placă (desmoplachina I și II); contactul focal sau placa de aderență conține, de asemenea, integrine (mai frecvent a5 b1). Lanțul b1 se va lega intracelular de filamentele de actină prin intermediul vinculinei și talinei; extracelular, integrinele vor recunoaște laminina și fibronectina. Membrana domeniului bazolateral mai conține receptori pentru glicozaminoglicani, pentru acid hialutronic (CD44), receptori tirozin kinaze (RTK) pentru factori de creștere. Comunicarea cu MEC se mai realizează și prin glicoziltransferază. Acest grup de proteine-enzime joacă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
1 este o glicoproteină membranară multifuncțională, alcătuită din trei segmente. Segmentul extramembranar (N-terminal) este mare (2579 aminoacizi) și are șase domenii structurale distincte, prin care policistina ar putea îndeplini mai multe funcții (36): interacțiunea celulă-celulă sau celulă-proteine din matricea extracelulară, deoarece unele domenii se asociază cu alte proteine extracelulare (catenine, E-cadherina, actine, integrine); receptor; în controlul apoptozei (moartea celulară programată); în reglarea canalelor ionice, prin ultimul domeniu extracelular (deci juxtamembranar), numit și modulul REJ. Segmentul transmembranar (domeniile 7-11) este implicat
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
segmente. Segmentul extramembranar (N-terminal) este mare (2579 aminoacizi) și are șase domenii structurale distincte, prin care policistina ar putea îndeplini mai multe funcții (36): interacțiunea celulă-celulă sau celulă-proteine din matricea extracelulară, deoarece unele domenii se asociază cu alte proteine extracelulare (catenine, E-cadherina, actine, integrine); receptor; în controlul apoptozei (moartea celulară programată); în reglarea canalelor ionice, prin ultimul domeniu extracelular (deci juxtamembranar), numit și modulul REJ. Segmentul transmembranar (domeniile 7-11) este implicat în transmiterea de mesaje (recepționate de porțiunea extramembranară) spre
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
putea îndeplini mai multe funcții (36): interacțiunea celulă-celulă sau celulă-proteine din matricea extracelulară, deoarece unele domenii se asociază cu alte proteine extracelulare (catenine, E-cadherina, actine, integrine); receptor; în controlul apoptozei (moartea celulară programată); în reglarea canalelor ionice, prin ultimul domeniu extracelular (deci juxtamembranar), numit și modulul REJ. Segmentul transmembranar (domeniile 7-11) este implicat în transmiterea de mesaje (recepționate de porțiunea extramembranară) spre citoplasmă și nucleu (26). De remarcat că regiunea ultimelor patru domenii transmembranare ale policistinei 1 are 25% identitate și
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
2 cu proteinele ce alcătuiesc canalele de calciu dependente de voltaj și prezența modulului REJ în policistina 1 conferă acestor proteine posibilitatea ca ele să funcționeze ca un canal ionic. Pe de altă parte, interacțiunile policistinei 1 cu diferite proteine extracelulare, precum și cu integina sugerează posibilitatea ca policistina 1 să fie o componentă importantă a unui complex multiproteic ce leagă matricea extracelulară la citoscheletul de actină. Se crede că policistina 2 acționează, împreună cu policistina 1, în diferite puncte ale unei căi
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
posibilitatea ca ele să funcționeze ca un canal ionic. Pe de altă parte, interacțiunile policistinei 1 cu diferite proteine extracelulare, precum și cu integina sugerează posibilitatea ca policistina 1 să fie o componentă importantă a unui complex multiproteic ce leagă matricea extracelulară la citoscheletul de actină. Se crede că policistina 2 acționează, împreună cu policistina 1, în diferite puncte ale unei căi comune de semnalizare, esențială pentru tubulogeneză (36). 2. Mecanisme moleculare posibil a fi implicate în producerea ADPKD Cele două forme genetice
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
diferitelor tipuri de celule epiteliale din structura nefronului), precum și în mecanismele de control ale proliferării celulare, dependente de contactul intercelular (Ward et al., 1996). Se crede că policistina 1 ar funcționa ca un receptor pentru un ligand necunoscut din matricea extracelulară care controlează sau mediază o cale de semnalizare ce comunică celulelor epiteliale informația pozițională necesară în structura nefronului. în această cale ar acționa și policistina 2 (dar în aval de policistina 1). Mutația genei PKD 1 ar duce, prin absența
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
deschide posibilitatea unor intervenții terapeutice cu agenți inhibitori ai apoptozei. Rămâne de răspuns la o ultimă întrebare: cum se explică efectele multiple (pleiotrope) ale genelor PKD? Manifestările renale și extrarenale din ADPKD au fost considerate expresia unor perturbări ale matricei extracelulare și interacțiunii sale cu celulele. ADPKD este cert o boală (multi)sistemică ce afectează în principal țesutul conjunctiv. Descoperirea policistinelor și a structurii lor ipotetice obținută prin modelare moleculară pledează pentru o perturbare a acestor interacțiuni în cazul absenței policistinelor
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
țesuturi și organe: creste neurale, SNC, medulosuprarenală, miocard, mușchi neted vascular și structurile elastice arteriale. Primele studii asupra structurii ipotetice a policistinelor au sugerat că aceste proteine ar putea fi implicate în interacțiunile celulă-celulă și celulă-matrice, în transmiterea unor mesaje extracelulare spre citoplasmă și nucleu, în controlul apoptozei (15). Se crede că policistinele acționează în diferite puncte ale unei căi de semnalizare, esențială pentru tubulogeneză; ea determină diferențierea celulelor epiteliale și, implicit, inhibiția proliferării lor. Mutațiile genelor PKD perturbă sinteza/structura
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
spațiale a diferitelor tipuri de celule epiteliale din structura nefronului), precum și în mecanismele de control ale proliferării celulare (dependente de contactul intercelular) (1, 11). Se crede că policistina 1 ar funcționa ca un receptor pentru un kigand necunoscut din matricea extracelulară care controlează sau mediază o cale de semnalizare ce comunică celulelor informația pozițională necesară în structura nefronului. Mutația genei PKD1 ar duce la absența policistinei 1 și deci la pierderea funcției care asigură diferențierea celulară normală. în absența semnalului, celulele
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
formarea unor structuri tubulare normale), suferă un proces de dediferențiere celulară, crește rata de proliferare și apar o serie de modificări ale proteinelor membranare (ce conferă celulelor epiteliale ale chiștilor proprietăți secretorii) care, împreună cu modificări ale membranei bazale și matricei extracelulare, duc la formarea chiștilor (11). Se poate afirma că dediferențierea celulelor epiteliale ale nefronilor este o condiție prealabilă necesară pentru formarea chiștilor. Două tipuri de celule: celulele de la pacienții cu ADPKD au produs o matrice anormală, săracă în heparansulfat și
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
celulară normală. Celulele provenite din epiteliul chistic s-au înmulțit însă anarhic, fără conturarea de structuri tubulare, iar polaritatea lor a fost anormală. Ambele tipuri de celule au reacționat la stimuli și prin intensificarea producției de macromolecule structurale pentru matricea extracelulară. Au existat însă diferențe în ceea ce privește calitatea fibrelor generate de cele Fig. 4.1. Mecanisme patogenice implicate în producerea chiștilor renali . B) CREȘTEREA CHIȘTILOR în formarea și creșterea chiștilor au fost implicate trei procese patogenice (7, 12): proliferarea intensă a celulelor
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]