1,796 matches
-
sau care, prin gesturi, înlocuiesc decorul inexistent. "...orice parte a decorului de care va fi o nevoie specială, fereastră care se deschide, ușă care este forțată, reprezintă un accesoriu și poate fi adusă la fel ca o masă sau o făclie." Claudel afișează aceeași dezinvoltură ca Jarry cu privire la realism, fie că este vorba de decor sau de jocul scenic. Și el dorește ca artificiile să fie sensibil subliniate: În fundal, pânza mâzgălită la modul cel mai neglijent, scrie el în Prefața
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
simulării per contrarium. Utilizând, așadar, o gamă extrem de largă de nuanțe și procedee ironice, inclusiv autoironia amară și crudă (Economii, Grand Hôtel "Victoria Română", O răutate, O lămurire), sau o variantă situată la limita grotescului și a umorului negru (O făclie de Paști, Pastramă trufanda), Caragiale își conturează un univers inconfundabil, care stă mereu sub semnul dictonului A bon entendeur, salut! 3.8. Diplomație postcaragialiană Ironia este atât de indisolubil legată de numele lui Caragiale, încât orice text care i s-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Victoria Română", în reportajul O plimbare la Căldărușani, și mai cu seamă în nuvelele marcate de gravitate. Apropiată de grotesc devine ironia din "viceversa" catastrofală din Două loturi, precum și cea din "convertirea" la creștinism a evreului Leiba Zibal din O făclie de Paști 181. Note grotești sunt de găsit și în Păcat, în comportamentul inuman al Ilenei și în "reprezentațiile" lui Mitu Boieru. În respectivul episod al nuvelei, panorama unei lumi avide de spectacol, iresponsabilă și inumană, își găsește expresia potrivită
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale în zona estetică a realismului, nuanțările terminologice ulterioare, cum ar fi cea de realism clasic impusă de Zarifopol, apoi cele ale lui Florin Manolescu, în variantele "realism caricatural din comedii sau din schițe" și "realism creatural din Năpasta, O făclie de Paște sau Păcat"2, sau cea de "realism ironic"3 propusă de V. Fanache, sunt în măsură să satisfacă progresiv nevoia de definire cât mai exactă a conversiunii mimesis-ului caragialian dinspre simpla oglindire și ilustrare a realității înspre deformarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mircea Tomuș, facilitează înțelegerea devenirii personajului caragialian în funcție de raportul pe care acesta îl stabilește cu mediul referențial. Se remarcă linia evolutivă plecând de la personajele comediilor, armonizate intim cu mediul social-istoric, la cele din nuvelele tragice (În vreme de război, O făclie de Paște, Păcat), marcate de un determinism riguros cu mai multe fațete, înregistrând apoi o ruptură în nuvelele Două loturi, Inspecțiune, prin expresia naturii umane individuale angrenate într-un joc al neșansei și al necunoscutului, pentru a ajunge din nou
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu arta și tipologia caragialiană este mai pregnantă prin recontextualizarea tipurilor umane devenite subit victime ale închipuirii, ale "fandacsiei"54, atunci când obsesia, contopită cu halucinația, dobândește o realitate catastrofală. În acest sens, nuvele precum În vreme de război și O făclie de Paști, sunt repere de netăgăduit. Dintre cei care "intră la o idee", Sava Manaru, personajul din La "Grandiflora" interesează aici în primul rând pentru că este o combinație inedită de încornorat și de Don Juan, pentru care am identificat ipostaze
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un abuz, cu o simplă manifestate de răutate, condamnabilă în ochii spectatorului. De altfel, nu este singurul loc în care se poate descoperi o astfel de pervertire a motivului "înșelatului înșelat" la Caragiale. Minidrame ca În vreme de război, O făclie de Paști, Păcat și chiar Două loturi, mizează în principal pe acest efect șoc, violent, grotesc, produs prin inversarea justei răzbunări în revelatoare pedepse. Deși recunoaștem că argumentele menționate nu sunt suficiente pentru a demonstra compatibilitatea dramei Năpasta cu concepția
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zilele, săptămânile, lunile s-au scurs mai departe, călcând ca un tăvălug, nepăsător peste viața întregii lumi... A venit primăvara... Totul lucește verde... Totul reînvie... În aerul limpede e ceva subtil... ceva greu de înțeles. Cireșii în floare străluceau ca făclii aprinse. Cucul își trimitea chemarea de undeva, din fundul văii, o chemare asemănătoare, ori poate ecoul ei, răspundea din apropiere. Primăvara a venit cu zarzări și cireși înfloriți... Apoi, a înflorit liliacul, a înflorit și salcâmul... toate, toate după rânduiala
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aveț‟ grijă de fată“, dădu ocol odăii de mai multe ori, până se stinse. Bătrânul rămase pe marginea laiței, ca înțepenit și fără glas, doar, în răstimpuri era scuturat de fiori. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau ca niște făclii care, parcă, luau parte la o înmormântare. Războiul bătea la ușă, parcă te așteptai s-o deschidă și să intre în casă... Luna lui Prier venise, parcă, să frângă tihna lor de oameni cuminți și harnici. Gândurile îi rătăceau tulburi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o tânguire, umplând văzduhul de o chemare tristă... A urmat o noapte senină... dar, ce noapte!... se vesteau între ele, trezindu-se ca din coșmar, ca o înțelegere pentru o primejdie mare. Stelele sclipeau pe cerul nemărginit, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită... și, neînțeleasă... La primul cântat al cocoșilor, clopotarii au revenit cu dangăt jalnic de chemare. Era mobilizarea... Văzduhul era un vaiet și o năucire de clopote... de clopote de mort, de clopote de groază. De când
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
semnez, concret, Cu nume și prenume, intangibil, În mine nu e loc pentru secret Sau pentru sensul ininteligibil. Mă rup de cer când cerul e ascuns Dar sunt cu cerul lângă tâmpla stângă, În mine-i întuneric nepătruns Și sunt făclii în noaptea cea mai lungă. Contradictoriu, rece, inuman, Mă leg de tine ca de o salvare, Altarul meu, gânditul meu liman, Și mult dorita binecuvântare. 24 octombrie 2011 Treptele din mine am tăiat în mine câteva trepte uneori urc și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
fel de gânduri și idei. Fugăriți-le, nu le primiți căci ele fac cuib înmulțindu-le. Acum când scriu aceste rânduri mă gândesc și la Marele Duhovnic care azi 20 iunie 2013, ora 12 este înmormântarea lui. Părintele care ținea făclia Luminii aprinse în România. S-a mai stins un bec pentru România! Deci să cugetăm adânc, fiecare creștin și român adevărat, este o mare pierdere pentru toți românii, vom vedea noi în continuare că altul ca el nu mai este
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
silueta demnă și inspirând un farmec aparte, o magie înălțătoare, sublimă, a imensei prezențe. Pe măsură ce barca se apropia de malurile insulei, în legănarea valurilor, coroana de raze a statuii vii se distingea din ce în ce mai impunătoare, gigantică, ținând o carte și o făclie aprinsă îndreptată spre cer, ca o zeiță ce împrăștia în jur o lumină prietenoasă, entuziastă și încrezătoare. Se înălța din ce în ce mai mult, în ritm amețitor, încât atunci când am pus piciorul pe mal, aproape dacă se mai zărea figura ei de raze
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
oamenilor, mi-a răspuns înclinând capul pentru a mă vedea,... și numai de câteva secunde, în noțiunea eternității... dar ție de ce ți-a luat atâta timp ca să ajungi aici? s-a mirat ea oarecum, aruncându-mi o privire zâmbitoare de după făclia luminoasă. Am avut mai multe drumuri de rezolvat până să te găsesc pe tine..., i-am răspuns. Dar am știut întotdeauna că voi ajunge într-o zi să te întâlnesc... am știut de la început... Foarte bine... bravo. De ce ții făclia
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
făclia luminoasă. Am avut mai multe drumuri de rezolvat până să te găsesc pe tine..., i-am răspuns. Dar am știut întotdeauna că voi ajunge într-o zi să te întâlnesc... am știut de la început... Foarte bine... bravo. De ce ții făclia spre cer? Pentru că libertatea este absolută ca infinitul și tinde ca speranța spre infinit... te înalță, alături de ea devii asemenea unui arbore. Făclia e simbolul luminii nestinse a libertății... Dar în cartea aceea pe care-o ții în cealaltă mână
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
voi ajunge într-o zi să te întâlnesc... am știut de la început... Foarte bine... bravo. De ce ții făclia spre cer? Pentru că libertatea este absolută ca infinitul și tinde ca speranța spre infinit... te înalță, alături de ea devii asemenea unui arbore. Făclia e simbolul luminii nestinse a libertății... Dar în cartea aceea pe care-o ții în cealaltă mână ce scrie? Aici scrie ceva ce ar fi bine să aflați voi oamenii, dar nu vă voi spune înainte să înțelegeți prin propria
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și distrugere, la planuri malefice și suferința provocată de întunericul apăsător și ascuns al lumii... mai trist este atunci când aud strigătele sufletelor nedreptățite care-mi cer eliberarea de întuneric, malefic și minciună... de aceea sunt aici, ca să luminez drumul cu făclia mea și să arăt oamenilor o speranță de mai bine... să le arăt că există adevăr, dreptate și eliberare spre infinitul absolut pozitiv... și poate când va veni o zi să devină lumea mai bună, eu mă voi afla aici
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să depășească resursele mele de energie în acel moment. Simțind că nu mă susțineam îndeajuns, m-am așezat înapoi. E prea dificil..., am zis privind în ochii ei și așteptând un răspuns. Atunci, am văzut că ținea în mână o făclie arzătoare care lumina până undeva în înălțimi infinite. În jurul capului îi apăruse o coroană de raze și avea o carte în cealaltă mână, paginile deschizându-se la întâmplare, aruncând sclipiri în jur. Am privit-o cu fascinație, aproape nevenindu-mi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
vreodată, mi-a răspuns ea cu înțelepciunea ei inconfundabilă. Iar tu vei merge înainte și vei ști că eu mă aflu întotdeauna alături de tine. Acesta e adevărul adevărat. Și s-a aplecat spre mine din înălțimile ei, aducând mai aproape făclia care acum se transformase într-un ulcior de sticlă, luminos... mi-a întins ulciorul care părea să conțină apă limpede și, fără să stau pe gânduri, am băut din lichidul ce iradia intens ca o sursă de energie. Imediat, am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
am oprit în fața primei ferestre, privind în geamul transparent... numai că geamul nu era transparent. Rama subțire și aurie încadra ieșirea spre o imagine din altă lume, din alt timp, din alt înțeles... însă eu am recunoscut coroana Libertății și făclia aprinsă, pâlpâind ca din depărtare. M-am bucurat pe moment, apoi mi-am dat seama că imaginea Libertății nu era exact la fel, nu era întocmai cu ceea ce știam eu. Semăna, însă ceva era altfel. Am trecut la alt stâlp
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nu era exact la fel, nu era întocmai cu ceea ce știam eu. Semăna, însă ceva era altfel. Am trecut la alt stâlp și altă fereastră: același rezultat. Se vedea Libertatea, însă nu era chiar ea. Ceva lipsea. Ori cartea, ori făclia, ori chiar coroana... Am verificat altă fereastră, și încă una, apoi o alta... Lumina soarelui ce trecea printre nori se reflecta în geamurile rotunde ale ferestrelor, aruncând în jur raze de o căldură cunoscută, însă incompletă și aparentă. M-am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
acestei lumi amestecate, o condiție a descoperirii vieții universului și a aflării adevărului. Nu poți înțelege lumina infinită dacă nu înveți s-o separi de întuneric. Iar flacăra ta se poate intensifica și poate deveni nesfârșită dacă o aprinzi de la făclia libertății, de la sursa izvorului, de la fluviul universal al luminii... Unde-i libertatea asta despre care vorbești și cum să găsesc fluviul luminii? Și tu de unde știi lucrurile astea? Am ridicat din umeri. Am aflat și eu, în drumul meu... E
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
s-o las afară din felinar?... Ba da, dar ar fi trebuit să zbori mai sus ca ea... Altfel, ajungi aici. Bine, și acum ce e de făcut? Cum să plec de lângă clepsidra asta? Libertatea a plutit pe deasupra filtrului îndreptând făclia sa prin aer, undeva deasupra mea, și razele ireale au devenit imediat un contur clar. Ridicând mâna, a desenat în aer cadrul unei uși. Era doar o impresie, însă era ceva mai mult decât nimic. Ieși pe-aici. Asta e
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Am aripi, dar am uitat să le folosesc demult. Nu-mi mai amintesc dacă alergasem sau zburasem... ce importanță mai are acum?... Iar luna pe care ai văzut-o n-avea cumva și o coadă?... Nu era de fapt o făclie aprinsă? Asta nu știu sigur..., a ridicat el din umeri. Poate să fi fost orice. Impresia poate fi materia și conturul, sau imaginea poate fi mai mult, poate însemna ceea ce este dincolo de aparențe... ce este de fapt ceea ce vedem? Esența
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de idealul acesta. Libertatea a întins o mână de dincolo de perdea. În palma ei era o medalie aurie, legată cu un lanț. Vezi? Acesta e un simbol al perfecțiunii... e asemenea soarelui. În clipa următoare, a trecut medalia prin dreptul făcliei și o lumină orbitoare a inundat încăperea fără ziduri... rotundul medaliei s-a secționat fulgerător în două jumătăți, de parcă ar fi fost întotdeauna așa, de fapt, iar întregul apăruse doar ca o iluzie de un moment. De ce-ai împărțit
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]