1,866 matches
-
ei au găsit, ca subiecte de inspirație, teme din literatura clasicilor noștri. Vom da doar câteva exemple: Alexandru Zirra - Alexandru Lăpușneanu, după nuvela lui Costache Negruzzi, Capra cu trei iezi, după povestea cu același nume a lui Ion Creangă, O făclie de Paști, după nuvela lui I.L.Caragiale, apoi opere mari: Răscoala de Gheorghe Dumitrescu, după Liviu Rebreanu, sau Ion Vodă Cel Cumplit și Decebal, de același compozitor, Peneș Curcanul de Emil Lerescu ori Millo Director de Traian Mihăilescu, ambele după
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
care au apelat la creația lui Caragiale, ale cărui teme bogate în conținut au folosit ca model de inspirație transpus în diverse modalități de exprimare ca limbaj muzical. Acestea, cu rădăcini în melosul popular, au beneficiat de prelucrări elevate: O făclie de Paști de Alexandru Zirra, Năpasta de Sabin Drăgoi, O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu, Conul Leonida față cu reacțiunea de Matei Socor, opera Revuluția de Adrian Iorgulescu, D’ale carnavalului de Emil Lerescu, aceeași temă D’ale carnavalului de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Steaua" fiind echinoxist din prima generație; cu cine ați lucrat, cu cine ați legat prietenii? Am debutat într-adevăr devreme, eram elev, în 1964, când "Steaua", m-a publicat la rubrica sa de "Condeie noi'', după ce apărusem în ziarul local, "Făclia", cu o poezie în maniera steliștilor, admirați de mine de departe. Era un pastel citadin, numit "Noaptea", prin 1962. "Echinoxul" a fost ucenicia unei promoții literare, "șaptezeciștii'', a mai multor promoții, nu doar a mea. Au urmat ,,optzeciștii'', apoi "nouăzeciștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
răului. De beșică se descântă când începe să te doară, să nu mai apuce a se coace: „Beșică naranghie, beșică de bâzdie, Ieși din sorocul meu și-a lui Dumnezeu Du-te la fântâna crestei (de pe deal?!) E masă întinsă, făclii aprinse Unde se bea, se mănâncă ...în obrazul ... (cutărui) să rămână curat, luminat.” Urmează fumigatul. Se aprinde o cârpă de pânăză, să nu fie de lână, se afum cu ea locul umflat. După terminarea descântecului se stinge cârpa și cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu fel de fel de ironii, fiind meșteșugit la de-alde astea. Astfel, copilul, a cărui sensibilitate prisosea, prefera să-l ocolească și să trăiască după bunul lui plac într-un cadru mioritic, cu Paseri lăutari,/ Păsărele mii/ Și stele făclii. Cuprinzând partea cea mai frumoasă din existența sa întâia iubire Ipoteștii trebuie să fi fost scumpi lui Eminescu, care, toată viața, s-a temut ca bătrânul să nu-i înstrăineze 134. De aici înainte, viața copilului s-a transformat, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
frumoasă. Biserica Națiunilor din Grădina Ghetsimani, La construcția ei au contribuit 12 țări. În dreapta, puțin mai departe de Sfântul Altar este o altă icoană, tot așa de mare doar puțin mai Îngustă. În această icoană se Înfățișează o mulțime cu făclii și obiecte de luptă și este zugrăvită pe chipul lor multă ură. Iar În fruntea și mijlocul lor este Iuda conducându-i. În fața lor, Mântuitorul blând Îi Întreabă pe cine caută. Iar pe peretele dinspre răsărit vezi o altă icoană
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de puterea ei pe Fața Lui picături de sudori cu sânge amestecate brăzdând Fața Sa. Apoi venise lângă ucenici, după ce se rugase Tatăl Ceresc. Când era cu ucenici a venit și Iuda cu o ceată de mișei, oameni răi cu făclii aprinse și s-a apropiat de Iisus și ia zis: Bucură-te și L-a sărutat! Domnul i-a zis: Iuda vinzi tu pe Fiul Omului! Cu o sărutare? Și acea ceată de oameni L-a legat și L-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
doar un elev al liceului - dar, vedeți, ultimul președinte și director al revistei „Junimea”, care după plecarea mea au apus. A fost un entuziasm mare, când bătrânul fost președinte a Îmbrățișat pe tânărul elev, ales acum președinte, transmițându-i acestuia făclia s-o ducă mai departe. Am avut În sala de festivități, un stand al meu cu lucrări numeroase (nu În beci, cum au stat la „Muzeul Fălticenilor”), am fost fotografiat, intervievat etc. La Centenarul „N. Gane” nu eu am fost
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
amânat pe a doua zi, chiar de am fi petrecut toți noaptea în tren, regele însă avea treburi în București și nu mai putea zăbovi. Dansurile și cavalcada junilor nu se mai puteau prezenta, dar recepția la gară, la lumina făcliilor, a fost foarte frumoasă. Protopopul Savu, doamna Băiculescu, multe cunoștințe vechi și altele noi, prin căldura și dragostea arătată, încheiară această neuitată călătorie oficială, făcută însă într-o atmosferă de entuziasm, iubire, spontaneitate, care nu se mai putea regăsi în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vechi de lemn simplu erau cărți vechi legate în piele, crane de oameni și păseri împăiete pe polițele din părete, un pat și o masă pline cu pergamente și hârtii; iar în atmosfera, grea de mirosul substanțelor închise în fiole, făclia arunca o lumină turbure, roșie, galbenă și somnoroasă. Maistrul Ruben era un bătrân de o antică frumuseță. O frunte naltă, pleșuvă, încrețită de gândiri, ochii suri, boltiți adânc în capul cel înțelept, și barba lungă, care curgea de sub adâncii umeri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și, când ajunse la luntrea în care licărea încă jăratic, văzu pe Castelmare, {EminescuOpVII 154} ș-apropie luntrea-i de-a lui, ținti în el - un fulger și auzi răsunând luntrea inamică de căderea unui corp greu. El aprinse o făclie și îmbla încet cu luntrea, când deodată văzu plutind pe apă ceva neobicinuit de alb... părea că niște brațe se ridică din apă spre a cădea iar - s-apropie... era Cezara... El o scoase din apă, o înfășură în mantaua
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
grea de fier, o întoarse cu putere, aripele ușii săriră în amândouă părțile și [se] arătă o sală mare și largă în a cărei adâncime era un sicriu înălțat pe un catafalc și de jur împrejur ardeau în sfeșnice nalte făclii de ceară albă. De-a lungul murilor salei stăteau, în șiruri lungi, statui urieșești de marmură neagră, îmbrăcați ca mauri * și cu săbii mari în mâni. Când cavalerul înaintă, toți ridicară sabiile și-și puseră un picior înainte. Flacăra mică
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
negre se furișau pe lângă ziduri și se adunau în grupe. Fețele lor erau mascate. Deodată s-auzi un corn sunând și trezind văile. Unul s-apropie fugind în vârful picioarelor. Princesa e aici... în depărtare s-apropiau câțiva oameni cu făclii de rășină, în mijlocul lor o femeie voalată... Ei s-apropiară... se născu o pauză lungă, toți făcură cu respect loc femeiei - deodată ea dădu vălul într-o parte și arăta divina sa frumusețe... Toți și-ndreptară ochii spre ea. ["Noaptea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cheie de aur, o închise iar după sine... și cu asta închisese porțile lumei după el... era singur, singur într-un mare mormânt... El aprinse o faclă... înăuntru se-ntindeau colonade, chipuri de zei abia lovite de lumina roșie a făcliei, a cărei raze treceau fulgerătoare pe chipurile urieșești și negre de zei în umbra umedă a columnelor, încît părea că după fiece piatră, din fiece umbră sclipesc ochi sinistri, izvoare subțiri roiau de sub picioarele zeilor și se pierdeau în pământ
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
urieșești și negre de zei în umbra umedă a columnelor, încît părea că după fiece piatră, din fiece umbră sclipesc ochi sinistri, izvoare subțiri roiau de sub picioarele zeilor și se pierdeau în pământ... din când în când flacăra roșie a făcliei, izbucnind mai tare, zvârlea dungi de lumină în deșertele hale, prin arcadele sumbre și sure, prin columnele reci... și nimeni, nimeni în acest lăcaș al morții... Deodată apăru Tla... El zvârlise ușa mormântului după sine, între el și lume... fața
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
între el și lume... fața sa mare și palidă, ochii lui adânci și scânteietori, mersul său mândru, talarul negru ce-i curgea în cuți sp [l]endizi de umeri în jos... astfel sta aspru zugrăvit în lumina cea roșie a făcliei. Ți-era frică să privește în fața lui... al acestui singur muritor în halele mari și deșerte a morții... Dar mai era el viu...? Puțin era și avea să-și rezime capul, greu de cugetările unui imperiu, pe perina păcei eterne
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eterne... Eterne? Ah, nu cuteza s-o spere. El îmbla ca-n vis... îmbla pe o generație de oameni... un sărman visător sfărâmat de durere, doritor de moarte... El deschise repede ușa de la o treaptă ce ducea sub piramidă, luă făclia... și adânc departe sub piramidă se vedea sticlind un plan negru și strălucit... Parcă un ocean se mișcă mut sub piramidă... El privi în jos... - O, lac! în curând vei cânta la capul meu cântările... El coborî scările jos, mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sub piramidă... El privi în jos... - O, lac! în curând vei cânta la capul meu cântările... El coborî scările jos, mai jos, ca și când s-ar fi coborât în fundul unei mine... și-n adânca depărtare îl vedeai lângă un lac. Razele făcliei n-ajungeau departe... O parte a apei se roși de lumină și-n mijlocul rai se desemnau formele negre și fantastice ale unei insule acoperite de o dumbravă... {EminescuOpVII 249} Regele sui scările unei urne de piatră înaltă cât un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
O parte a apei se roși de lumină și-n mijlocul rai se desemnau formele negre și fantastice ale unei insule acoperite de o dumbravă... {EminescuOpVII 249} Regele sui scările unei urne de piatră înaltă cât un palat... El aruncă făclia-n urnă... Ca și când o domă s-ar fi aprins deodată în mijlocul nopții adânc negre, astfel s-aprinse fluidul din vas și ilumină toată hala mare ca o boltă a cerului de sub piramidă, lacul ce strălucea, insula cu boschete verzi, cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lumina în aer cu brațul distins... Lăzi cu grămezi de argint erau în colțurile acestei suterane fără vo răsuflătoare... Argint, argint... el merse mai departe... Deschise o altă ușă... Lăzi de aur grămădit licureau slab în lumina cea roșietică a făcliei de ceară. El s-apropie... Erau monete foarte vechi, din cele mai deosebite vremuri. Unele bătute de romani încă, altele de mai încoace, însă toate vechi... El merse înainte... deschise o altă ușă și acolo găsi mici sicrie, pe polițe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
amor... apoi nu simți nimic... nimic... In mijlocul paraclisului negru și nalt era zidit catafalcul îngreuiet de un sicriu și asupra întregului era aruncat un lințoliu de catifea neagră cusut cu stele de aur... în noaptea solitară arde o singură făclie... nici un preot nu murmură cu glasul măsurat * rugăciunile morților, numai cîte-o rază se fură asupra înălțărei mortuare și din formele ce transpar cunoști că sub lințoliu e un cadavru... Deodată o ușă [de] spijă se deschide și [apare] un înalt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
biserică. Popa-și făcu cruce... Dar el luase banii de-ngropare anticipând... Ce-i păsa... Cui -i era ciudat în astă împrejurare... era mortul însuși. El auzea vorbindu-se împrejurul lui, vedea cu ochii închiși bolțile gotice ale paraclisului și făclia de ceară albă de la capul lui... dar i se părea că totuși nu va fi decât o închipuire... I se părea și-i plăcea de a fi mort... gândea că e într-o altă lume și nu pricepea cearta pentr-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de august, în anul 1509, cineva l-a trimis pe Dionisie până la lac, să mai dea câteva ciocane în parii de care era priponită cânepa. De data aceasta, călugărul și-a făcut bine treaba, dar la întoarcere a lăsat puțin făclia înfiptă lângă tocul porții, cât să-și potrivească coșul, cânepa pe care-o scosese și ciocanul pe care nu mai știa unde să-l pună. Peste noapte, când Dionisie dormea de mult, torța uitată s-a înclinat puțin și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
În Săptămâna Mare s-au adunat popi de la șapte biserici, doi erau veniți chiar de la Târgoviște, și au făcut slujbă mare în fosta poartă a mănăstirii. Apoi, în miezul nopții, au desfăcut mormântul lui Vlad Dracul. Au făcut cerc de făclii în jurul lui, și Dionisie, senin și zâmbitor ca întotdeauna, a adus cazanul cu apă sfințită și s-a lăsat pe buza gropii. El a luat, unul câte unul, oasele acoperite de pământ cleios și le-a spălat fără grabă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
parte din făpturile care erau în mare și aveau viață, au murit; și a treia parte din corăbii au pierit. 10. Al treilea înger a sunat din trîmbiță. Și a căzut din cer o stea mare care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din rîuri și peste izvoarele apelor. 11. Steaua se chema "Pelin"; și a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Și mulți oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]