1,246 matches
-
secerăm roadele cuvenite ale semințelor noastre și suntem plini de nebunia noastră. Ne-a orbit amăgirea vieții și n-am cunoscut tainele lui Dumnezeu, nici n-am nădăjduit într-o plată a evlaviei. De aceea am fost părăsiți pe cărările fărădelegii și am străbătut pustii neumblate (necunoscute de supravegherea dumnezeiască), iar calea Domnului n-am cunoscut-o (Ps. 118, 37). Iar acum ce folos ne-a adus mândria? Ce ne-a adus bogăția împreunată cu îngâmfarea? S-au mistuit toate acestea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fișier”, apoi romane - e vorba de meta- sau pseudo-romane: Toxicologia..., Nesfârșitele primejdii (1978), Învățături pentru Delfin (1979), Redingota (1984), Licitația (1985), Asediul locului comun (1988), volume de povestiri - După 1900, pe la amiază, Banchetul (1982), Îngerul cu șorț de bucătărie (1992), Fărădelegea vaselor comunicante (1997), scrieri confesive - Trei oglinzi (1987), volum care cuprinde pagini de jurnal din 1946 - sau eseistice, așa-zise „note de drum” sau „impresii de călătorie” - Răpirea lui Ganymede (1975), și, sub raportul „conținutului”, Ulise și umbra și, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
1982; Ulise și umbra, București, 1982; Redingota, București, 1984; Licitația, București, 1985; Trei oglinzi, București, 1987; Asediul locului comun, București, 1988; Îngerul cu șorț de bucătărie, București, 1992; Povestiri galante, București, 1994; Paltonul de vară, pref. Alex. Ștefănescu, București, 1996; Fărădelegea vaselor comunicante, București, 1997; Jurnal de atelier, București, 1997; Febra. File de jurnal (1963-1971), București, 1998; Târgoviște (Scurt excurs sentimental), Târgoviște, 1999; Cum se face, Târgoviște, 2002. Ediții: I. L. Caragiale, Momente și schițe, pref. edit., București, 1993. Repere bibliografice: Damian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
îndurător și fidel legământului încheiat cu oamenii. ‘Oœe ƒese: la’al"pm ó-mešallQm ’awon ’">ÄÖ ’el ƒQiq benQyhem ’aƒrQyhem ha-’Ql hagga:Äl haggibbÄr YHWH Te>a’ÄÖ šemÄ (Ier 32,18): „Tu arăți milă la mii și pedepsești fărădelegile părinților în copiii lor după ei; Tu esti Dumnezeul cel mare și puternic al cărui nume este Domnul Savaot.” (BS) Din toate aceste contexte se constată că Dumnezeu este preamărit, numit „mare”, pentru că e Stăpân a toate, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu toți cei care strigă către tine.” (t.n.) Berak napeš ’eÖ YHWH s...ț hassolQaƒ le-kol ‘awonQk / h"ropQ’ le-kol tahalu’"yk (Ps 103/102, 1a.3): „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul s...ț, cel ce iartă toate fărădelegile tale, cel ce vindeca toate bolile tale.” (t.n.) Wa-yem"’anó li-šmoa‘ we-lo’ z"keró nipel"’ÄÖek" ’ašer ‘"œÖ" ‘imm"hem s...ț we-’att"h ’Eloah sel ƒÄÖ ƒannón we-raƒóm ’erek ’appayim we-ra> ƒese: we-lo’ ’aqza>et"m
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ö" l"hem... (Ps 99/98,8): „Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai dat ascultare; Dumnezeu iertător ai fost cu ei...” (C) Este singura dată când apare acest nume de ’Pl noœQ’, insă verbul n"œ"’, „a ridica, a îndepărta” (fărădelegi, păcate, vina), la mod personal și avându-l ca subiect pe Dumnezeu cunoaște în jur de douăzeci de ocurente. Este subiacent formulării neotestamentare: „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (În 1,29). În cel de-al doilea exemplu, observăm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
despre Hristos din întreg Vechiul Testament. Aici este vorba, mai precis de Is 53,11b, unde se spune: yațedq Țaddq ‘a>ed l"-rabbm wa-‘awonoÖam hó’ yisebol („Cel Drept, Slujitorul meu, îi va îndreptați pe mulți și fărădelegile lor le va lua asupra să” - t.n.)289. E vorba, așadar, nu de dreptatea juridică, de nepărtinirea judecătorului, ca atunci când acest atribut i se aplică Tatălui, ci de desăvârșirea, neprihănirea, sfințenia celui care, tocmai datorită ei poate să ispășească
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numele metaforic cu care Ioan Botezătorul îl desemnează pe Isus în În 1,29 și 1,36: Ide ho amnòs to¤ theo¤ ho aírÄn tgn hamartían to¤ kósmou ( În 1,29). Mielul este simbolul ce combină imaginea „Slujitorului” care poartă fărădelegile multora și le ispășește, din Is 53, si jertfă mielului de Paști (Ex 12), simbolul răscumpărării poporului lui Israel 302. Este prezent și în 1Pt 1,19: „ați fost răscumpărați s...ț cu Sângele scump al Mielului neprihănit și nepătat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că execuțiile bărbaților și ale femeilor erau mai numeroase decât încarcerările. Teroarea domnea, așa cum arată o tăbliță de bronz descoperită în Calabria în secolul al XVII-lea. Aceasta amintește de decizia senatorilor: sărbătorirea lui Bachus fără consimțământul lor era o fărădelege pedepsită cu moartea. Trei secole mai târziu, textul respectiv avea să servească drept model pentru persecutarea creștinilor. III. Mare nostrum În lucrarea Mère Méditerranée, Dominique Fernandez povestește, printre altele, una dintre călătoriile sale în Sardinia și, mai ales, la muzeul
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
vieții. La baza ei stă în fond tot obiectivismul burghez (...). Exagerând, îngroșând anumite trăsături în făurirea chipului Mamei Gorki a văzut mai adânc, mai în profunzime realitatea (...). Caragiale a urât lumea burghezo-moșierească, a fost adânc convins că în cadrul ei necinstea, fărădelegea, prostia, mișelia sunt însușiri prețuite, care garantează ridicarea pe scară socială. Spre a arăta cât mai clar aceasta a exagerat conștient trăsăturile unora dintre personajele sale. Pe Agamiță Dandanache, de pildă, l-a făcut cretin și zaharisit, adică mai incapabil
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În vălmășagul luptei va pieri regele lui Israel!" (Osea, 10: 7, 8, 14). Cu toate acestea, milos, iubitor și iertător, Jahve îl îndeamnă pe popor la pocăință: "Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale! Găsiți rugi de pocăință, întoarceți-vă către Domnul și ziceți Lui: "Iartă-ne orice fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta și să aducem, în loc de tauri, lauda buzelor noastre." (Osea, 14: 2, 3). Întors la credință, prin îndurarea lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
milos, iubitor și iertător, Jahve îl îndeamnă pe popor la pocăință: "Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale! Găsiți rugi de pocăință, întoarceți-vă către Domnul și ziceți Lui: "Iartă-ne orice fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta și să aducem, în loc de tauri, lauda buzelor noastre." (Osea, 14: 2, 3). Întors la credință, prin îndurarea lui Jahve, Israel va renaște. "Tămădui-voi urmele căderii de la credință, îi voi iubi din toată inima
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
capitolele 36-37. Există așadar două păreri diferite ale profetului în cadrul aceleiași cărți. Primul oracol, Is 1,4-9, datează, pentru mulți exegeți, din epoca ce urmează imediat invazia asiriană. Descrierea făcută de Isaia este înfiorătoare: 4Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță de nelegiuiți, copii distrugători! L-au părăsit pe Domnul, l-au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele. 5De ce vreți să mai fiți loviți voi, care adunați nelegiuiri? Tot capul este numai rană și toată inima
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ucide oameni sau Îi Îndreptățește pe alții să ucidă”. Cu toate acestea, Camus ezita să se dezică de foștii săi prieteni. În public, el Încerca Încă să contrabalanseze critica onestă a stalinismului cu referințe „obiective” la rasismul american și alte fărădelegi din tabăra capitalistă. Dar procesul Rousset și mascaradele judiciare din Est i-au spulberat și ultimele iluzii. În carnetele personale, Camus nota: „Unul dintre regretele mele este că am cedat prea mult obiectivității. Obiectivitatea este uneori o simplă acomodare. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și pentru Întreaga lume. Pentru că sutele de mii de oameni care trec pe lângă acest sicriu nu vor numai să-i aducă un omagiu celui dispărut; ei vin cu speranța arzătoare și cu hotărârea fermă de a Îngropa o epocă Întreagă. Fărădelegea, arbitrariul și decăderea morală din acei ani rușinoși trebuie Înmormântate pe vecie; iar pericolul pe care Îl constituie adepții maghiari ai guvernării prin forță și ai cultului personalității trebuie Înlăturat pentru totdeauna. Exista o ironie a sorții În simpatia pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Stalin (mort de mult și condamnat oricum de propriii săi urmași), și alta să recunoști că de vină nu era omul, ci sistemul. Iar să mergi mai departe, să afirmi că Însuși proiectul utopismului radical era responsabil pentru crimele și fărădelegile leninismului, Însemna să subminezi fundamentele politicii moderne. Istoricul britanic E.P. Thompson, figură legendară pentru generația mai tânără de „comuniști postmarxiști”, Îi scria acuzator lui Leszek Ko³akowski (care publicase după 1968 un rechizitoriu al comunismului sovietic): deziluzia voastră amenință credința noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istorie. Legiunea e o torță aprinsă în orgia zilelor noastre. Legiunea mobilizează și călăuzește pe om în războiul veșnic cu răul din noi înșine. Sângele nostru nu poate fi uitat, mormintele noastre, mii, nu pot fi acoperite cu minciuni și fărădelegi. Au încercat acest lucru demenții sanguinari Carol al II-lea și tiranul Ion Antonescu. Carol al II-lea este țărână otrăvită, iar I. Antonescu, cenușă necunoscută. Domnilor de azi, încetați și puneți capăt acestui spectacol anarhic. Respectați legea și legalitatea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a-și reproșa ceva și fără a blestema pe tirani. Puțini cunosc pătimirea lui Gheorghe Mântulescu și lupta Neamului amenințat cu pieirea. Nu cunoaștem adevărul pentru că el ne-a fost ascuns permanent; azi, la fel ca și ieri, domnește minciuna, fărădelegea și defăimarea. Legionarii sunt trași veșnic pe roata infamiei. Marionete, agenți vopsiți în culori naționale, ne atacă furibund și ne vor pieirea, negând adevărul, inclusiv memoria morților noștri și istoria Neamului nostru creștin. El a îndurat „pelerinajul” multor închisori, una
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
au dedat la jafuri iar o parte din obiectele furate se evacuează în interior cu camioanele ce se înapoiază pentru a aduce aprovizionări. Cazurile notate mai sus fiind deosebit de grave ordon să se intre imediat în legalitate, reparând fără întârziere fărădelegile comise față de populația eliberată de sub jugul bolșevic și pedepsind sever pe cei abuzivi. Fiecare caz constatat să fie sancționat cu toată severitatea. Nu trebuie ca asemenea fapte nedemne de o armată civilizată să întunece măreția zilelor pe care le trăim
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
a uitării" derulate sub patronajul unei "politici a amneziei" cu privire la trecutul dificil; 2) prin strategii confruntaționiste, care presupun reglarea conturilor cu trecutul prin instituirea unor politici anamnezice de eliberare din priza trecutul dificil și de recuperare și prezervare a memoriei fărădelegilor trecutului. Strategiile de confruntare frontală și asumare a trecutului diferă, la rândul lor, în funcție de modul de abordare a trecutului. Pot fi identificate cel puțin două asemenea strategii confruntaționiste: a) stăpânirea/răfuiala, care se ramifică la rândul său în i) criminalizarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
umană". Aceasta o face pe fiecare ființă umană "co- responsabilă pentru fiecare rău și fiecare nedreptate comise în lume, în special pentru crimele comise în prezența sau cu știința acesteia" (p. 26). Pasivitatea și non-intervenția pentru prevenirea sau împiedicarea acestor fărădelegi îl fac pe individ să poarte povara vinovăției metafizice. Pentru Jaspers, jurisdicția pentru stabilitea vinovăției metafizice îi revine lui Dumnezeu și numai lui. Acceptarea și asumarea vinovăției metafizice produce "transformarea conștiinței de sine a individului" (p. 30). Tranșant în diagnosticul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]