1,726 matches
-
rebeliuni care au fost însă rapid înăbușite. Între timp, o flotă elenă încropită în grabă a reușit să obțină o serie de succese împotriva marinei otomane în Marea Egee și a împiedicat sosirea întăririlor turce trimise pe calea apelor. Între diferitele facțiuni elene au izbucnit la un moment dat conflicte, care au dus la declanșarea unui adevărat război civil. Între timp, otomanii au negociat cu Muhammad Ali al Egiptului, care a fost de acord să-și trimită pe unul dintre generalii săi
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
London în finanțatorul revoluției elene și a dus la apariția unui partid filobritanic în Grecia, care considera că doar sprijinul Regatului Unit putea asigura câștigarea independenței țării. În același timp, au apărut și partide filofranceze și filoruse. Fiecare dintre aceste facțiuni avea să participe la o luptă dură pentru putere în timpul domniei regelui Otto. După ce pe tronul Rusiei s-a urcat împăratul Nicolae I în decembrie 1825, Canning a decis să ia măsuri imediate. El l-a trimis pe ducele de
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
sunt angajați într-un război civil. Îngrijitorii apar ca niște personaje cu pielea albastră și îmbrăcați în robe, care veghează oamenii. Ei sunt ființele care au creat Lumea Fluviului și sunt uneori descrise ca "demonii". Îngrijitorii sunt împărțiți în două facțiuni distincte: cei care doresc să distrugă Lumea Fluviului pentru a trece la lucruri mai mari și mai bune și cei care doresc să protejeze Lumea Fluviului. În film ei se află în război civil. Liderul primului grup crede că adversarul
Lumea Fluviului (film din 2010) () [Corola-website/Science/320414_a_321743]
-
(în limba ucraineană: Ярослав Стецько) (19 ianuarie 1912, Ternopil, Austro-Ungaria - 5 iulie 1986, München, Germania de Vest) a fost premierul autoproclamatei Republici Ucrainene și președintele republicii ales de facțiunea „Bandera” a Organizației Naționaliștilor Ucraineni pe 30 iunie 1941 s-a născut pe 12 ianuarie 1912 în Ternopil, Ucraina (în acele vremuri în Austro-Ungaria), în familia unui preot greco-catolic. Părinții, Semen și Teodozia, l-au încurajat să studieze, lucru foarte
Iaroslav Stețko () [Corola-website/Science/320400_a_321729]
-
Roland și Nachtigall. După ce trupele germane au spart frontul sovietic la sfârșitul lunii iunie 1941, numeroși dintre acești soldați au revenit în Ucraina, în speranța că pot participa la edificarea statului independent ucrainean. Pe 30 iunie 1941, Organizația Naționaliștilor Ucraineni (facțiunea Bandera) a proclamat la Lviv Statul Ucrainean și l-a ales în pe Iaroslav Stețko în funcția de președinte. Proclamarea statului independent ucrainean a fost o surpriză pentru naziști. Înaltul comandament german a lansat un ultimatum, cerând OUN să revoce
Iaroslav Stețko () [Corola-website/Science/320400_a_321729]
-
renaștere națională din Ucraina de vest (Galiția), conducător al Organizației Naționaliștilor Ucraineni (OUN). S-a născut în familia unui preot greco-catolic din Ucraina de Vest. În timpul cât a activat ca lider politic, Organizația Naționaliștilor Ucraineni s-a scindat în două facțiuni: OUN-M și OUN-B. a fost inițiatorul proclamării statului independent ucrainean la Lviv, în 30 iunie 1941. Autoritățile sovietice au autorizat asasinarea sa de către KGB la München, Germania de Vest, în 15 octombrie 1959. Bandera este o figură contestată și
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
sovieticilor. După eliberare, Bandera s-a mutat la Cracovia, capitala Guvernământului General (zona de ocupație germană din Polonia). Aici a luat legătura cu liderul OUN, Andrii Melnik. Diferențele de opinii dintre cei doi lideri a dus la sciziunea organizației în facțiunea melnikistă (OUN-M), mai conservatoare și pragmatică, și banderovistă (OUN-B), cu o atitudine radicală ravoluționară OUN-B a căutat să capete sprijinul cercurilor militare germane, în vreme ce OUN-M a încercat să stabilească legături cu cercurile conducătoare naziste. În noiembrie 1939, aproximativ
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
fost desemnați militari pregătiți pentru actele de sabotaj și strângerea de informații în spatele liniilor sovietice. De asemenea, o serie de lideri ai OUN-B au fost transportați pe calea aerului în spatele liniilor sovietice, la începutul anului 1945 În mai 1941, conducerea facțiunii OUN-B a adoptat în cadrul unei întâlniri din Cracovia programul „Lupta și acțiunea OUN în timpul războiului” (Боротьба й діяльність ОУН під час війни), care sublinia planurile de activitate după declanșarea invaziei germane în URSS. În secțiunea „G” a documentului, care trata
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
sfetnici. Titlul de calif a rămas unul simbolic; el nu mai deținea putere și nici influență. Califatul avea să fie zguduit de violențe, diverși rebeli autoproclamându-se califi. Ultimul calif de Córdoba a fost Hisham al III-lea (1027-1031). Cu diferite facțiuni aflate în conflict, califatul s-a prăbușit în 1031, despărțindu-se în mai multe regate "taifa".
Califatul Córdoba () [Corola-website/Science/320423_a_321752]
-
descoperit (Jaunte) reprezintă teleportarea instantaneea folosind puterea gândului. Desoperirea acestei abilități distruge echilibrul economic dintre Planetele Interioare (Venus, Pământ, Marte și Lună) și Sateliții Exteriori (diverși sateliți ai lui Jupiter, Saturn și Neptun), ducând la un război între cele două facțiuni. Toate efectele jauntării asupra societății lumii din roman sunt examinate într-un mod SF clasic: femeile din clesele superioare sunt închise în camere rezistente la jauntare "pentru protecția lor", tratamentul asociat criminalilor revine la "sistemul de separație" victorian, iar lumea
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
orașelor-state grecești, Macedoniei și Ligii Aetoliene. Profitând de slăbiciunea Caraginei, ce se înfrunta cu revolta mercenarilor, a ocupat Corsica și Sardinia. Rezolvând problema mercenarilor, Cartagina a căutat o modalitate pentru revenirea ei pe scena istorică. Guvernul orașului era împărțit între facțiunea aristocratică, condusă de familia Hanno, și clasa mijlocie alcătuită din comercianți și antreprenori, condusă de familia Barcidi, reprezentată de Hamilcar Barca. Hanno a susținut acordul cu Roma și extinderea puterii cartaginezii în interiorul Africii. Hamilcar a văzut Spania ca un centru
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
ei de importanță pentru societatea engleză. Elton consideră că bătălia a fost doar o parte a luptelor lui Henric de cucerire a tronului, subliniindu-și opinia prin aceea că tânărul rege a trebuit să petreacă încă zece ani înăbușind diferite facțiuni rebele pentru a-și consolida tronul. Mackie este de acord că istoricii contemporani, obosiți de cele trei succesiuni regale din timpul îndelungatului Război al Rozelor, considerau că Bosworth Field a fost doar încă una dintr-un lung șir de asemenea
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
un fel de pastișă science-fiction a romanului Moby-Dick de Herman Melville. De la sfârșitul anilor '70, Sterling a scris o serie de povestiri ale căror acțiuni se petrec în universul Shaper/Mechanist: sistemul solar este colonizat în întregime și există două facțiuni aflate în război. Mecaniștii folosesc o tehnologie computerizată mecanică; Shaper-ii se ocupă cu ingineria genetică pe scară masivă. Situația este complicată de contactul cu civilizații extraterestre; din specia umană se desprind mai multe subspecii, dintre care multe părăsesc galaxia, amintind
Bruce Sterling () [Corola-website/Science/322949_a_324278]
-
acestea, Reforma elvețiană a împărțit aliații într-un partid reformat și unul catolic, care rezultă în numeroase conflicte interne, pe parcursul a 16-lea, si, ca urmare dietă federală sau Tagsatzung a fost de multe ori paralizată de ostilitățile celor două facțiuni. Confederația elvețiană a căzut la invazia armatei franceze în 1798, după care a fost transformată în Republică Helvetica. Nucleul Vechii Confederații a fost o alianță între comunitățile din văile din Alpii Centrali pentru a facilita gestionarea intereselor comune cum ar
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
glasnost și perestroika. După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, partidul a ținut un congres și a încercat să decidă dacă trebuie să respingă marxism-leninismul. Majoritatea celor prezenți a reafirmat abordarea pur marxistă a partidului, ceea ce a dus la apariția unei facțiuni minoritare care a cerut social-democraților să iasă din partidul acum redus. PCSUA își are sediul central în New York City. Timp de zeci de ani, pe coasta de vest, ziarul său s-a numit "People's World", în vreme ce cel de pe coasta
Partidul Comunist din SUA () [Corola-website/Science/319963_a_321292]
-
tronul libertății în valuri de sânge. Astfel arăta priveliștea odioasă care a fost prima ce m-a impresionat.” A petrecut primii ani ai Revoluției în Corsica, luptând într-o bătălie complexă între regaliști, revoluționari și naționaliștii corsicani. El a sprijinit facțiunea revoluționară iacobină, a câștigat gradul de locotenent-colonel și comanda unui batalion de voluntari. După ce depășise termenul permisiei și a condus o revoltă împotriva unei armate franceze din Corsica, a reușit totuși să convingă autoritățile militare din Paris să-l promoveze
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
Alecu Balș și Nectarie Hermeziu, locțiitorul de episcop de la Român), fiind anunțat public de Ion Roată, reprezentantul țărânilor pentru județul Putna. În timpul anului 1859, Kogălniceanu a stat din nou în Divanul ad-hoc și a adunat sprijin pentru Cuza de la toate facțiunile din tabăra unionista, promovând în același timp lui candidatura în București - prin urmare, profitând de ambiguitățile din Tratatul de la Paris. La 24 ianuarie 1859, în urma dublei alegeri că domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza se realizează de fapt unirea Principatelor
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
niciodată din inimile țărânilor și nici din istoria României”. El a continuat să fie liderul grupării politice a liberalilor reformiști moderați din România; într-o ușoară opoziție față de guvernul Partidului Conservator condus de Lascăr Catargiu (1875), a inițiat convorbiri cu facțiunea liberală radicală (din care făceau parte, printre alții, Ion Brătianu, Dimitrie Sturdza, Ion Ghica, C. A. Rosetti, Dimitrie Brătianu și Alexandru G. Golescu), convorbiri purtate în București, la locuința lui Pasă Stephen Bartlett Lakeman. La 24 mai 1875, negocierile au
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Iugoslavia s-a deteriorat, tensiunile naționale alimentate de Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte din 1986 și de Loviturile de stat din 1989 din Voievodina, Kosovo și Muntenegru. În ianuarie 1990, Partidul Comunist s-a fragmentat pe linii naționale, facțiunea croată cerând mai multă autonomie. În același an, primele alegeri libere ținute în Croația s-au soldat cu victoria radicalului Franjo Tuđman și a partidului său, Uniunea Democrată Croată (HDZ), crescând și mai mult tensiunile naționaliste. Sârbii din Croația au
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
si august 1944, ca urmare a rolului jucat în organizarea grevei de la Atelierele Grivița, fiind condamnat în același an la închisoare, începându-și ispășirea pedepsei în închisoarea Doftana. În 1936 este ales membru al CC al PCR, devenind lider al "facțiunii din închisori" a partidului (termenul face distincția dintre comuniștii încarcerați în țară și cei aflați în exil în Uniunea Sovietică - "facțiunea moscovită"). Dat fiind statutul său de lider comunist de frunte, este transferat în lagărul de la Târgu Jiu în timpul regimului
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
începându-și ispășirea pedepsei în închisoarea Doftana. În 1936 este ales membru al CC al PCR, devenind lider al "facțiunii din închisori" a partidului (termenul face distincția dintre comuniștii încarcerați în țară și cei aflați în exil în Uniunea Sovietică - "facțiunea moscovită"). Dat fiind statutul său de lider comunist de frunte, este transferat în lagărul de la Târgu Jiu în timpul regimului lui Ion Antonescu, aici petrecându-și cea mai mare parte a detenției în timpul celui de-al doilea război mondial. Închis în
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
În august 1944, înainte de lovitura de stat, i se da drumul din inchisoare. Este ales Secretar General al Partidului Comunist Român în 1945, dar nu a reușit să dețină controlul asupra partidului până în 1952, când a epurat partidul de membrii "facțiunii moscovite" în frunte cu Ana Pauker (liderul neoficial al partidului de la terminarea războiului, care s-a bucurat multă vreme de sprijinul lui Stalin). În 1946-1947, el a fost membru al delegației române conduse de Gheorghe Tătărescu la tratativele de pace
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
etnie română, instigând la eliminarea fizică a lui Ștefan Foriș (1946) și la arestarea lui Lucrețiu Pătrășcanu (1948). Cel puțin în cazul celui din urmă, motivul înlăturării lui nu era nici cosmopolitismul, nici antisemitismul mascat - Pătrășcanu era unul dintre membrii "facțiunii secretariatului" și unul dintre naționaliștii fervenți ai partidului. Gheorghiu-Dej a fost deranjat de reformele lui Nikita Hrușciov și de declanșarea procesului de destalinizare, care îi punea în primejdie poziția din fruntea partidului, dat fiind statutul său de până atunci de
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
bune în care se afla cu Gheorghiu-Dej, cel din urmă având abilitatea de a părea „inofensiv”). Alții au susținut că apartenența lui Sadoveanu la Francmasonerie, care îi avea ca membrii pe extremiștii de stânga pe Mihai Ralea și Alexandru Claudian, facțiune care susținea oficial socialismul evolutiv, parteneri obișnuiți ai comunismului și care sancționa suprimarea francmasoneriei. Conform lui Adrian Cioroianu, Sadoveanu nu era un „delegat al comunizării”, iar rolul său în acest proces este unul care face obiectul multor dezbateri. Descriind „conversia
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
1905 și a câștigat un loc de deputat. A rămas independent până în 1906, când s-a alăturat Partidului Conservator, încercând pentru ultima oară să schimbe cursul "Junimimii". Mutarea sa a fost contracarată de un grup de naționaliști de extremă-stânga din facțiunea poporanistă, care au intrat în Partidului Național Liberal, și, la scurt timp după aceea, au intrat în conflict deschis cu Iorga. Deși făcea parte din aceeași familie culturală ca "Sămănătorul", teoreticianul poporanist Constantin Stere a fost desființat în articolele lui
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]