1,783 matches
-
În ciuda bunelor oficii ale SFIO care încearcă să restabilească relațiile, va trebui să vină anul 1961 pentru a asista la reunificarea slabelor forțe ale socialismului român aflat în exil. Socialiștii elvețieni se confruntă și ei cu dificultăți analoge, între diversele facțiuni socialiste ungare. Partide fără influență, dar generatoare de interminabile greutăți: astfel apar membrii USECO Internaționalei care preferă să-i cantoneze într-o organizație specifică avînd un rol de filtru, pentru a-i monitoriza ținîndu-i mai mult sau mai puțin la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
la structura și funcționarea elitelor: gradul de integrare structurală și gradul de consens în privința valorilor. Prin integrare structurală, ei înțeleg gradul relativ de integrare a rețelelor de comunicație și a celor de influență formale și informale între persoane, grupuri și facțiuni ale unei elite naționale. Consensul de valori implică un acord relativ cuprinzând regulile și codurile de conduită politică formale și informale, ca și acordul asupra valorii instituțiilor politice existente. Servindu-se de aceste două dimensiuni bazându-se mai ales pe
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de elite naționale: elitele dezbinate, cele unificate consensual și cele unificate ideologic. Elitele dezbinate funcționează într-o situație de integrare structurală și de minim consens în privința valorilor. Rețelele de comunicare și de influență nu depășesc liniile de demarcație dintre diferitele facțiuni. Există un dezacord în privința regulilor jocului și a valorilor instituțiilor. Prin urmare, elitele tind să se suspecteze unele pe altele și se angajează fără restricții pentru dominație. Concepția despre viața politică este cea a „politicii ca formă a războiului” (politics-as-war
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
formă a războiului” (politics-as-war) așa cum afirmă Sartori (1987, p. 224). Se poate vorbi despre elite unite spre consensual atunci când integrarea structurală este cuprinzătoare: rețelele de comunicare și de influență care se suprapun și se articulează (overlapping and interconnected) cuprind toate facțiunile elitei, când niciuna dintre facțiuni nu domină aceste rețele. Consensul în privința valorilor este maximal: dacă diferitele facțiuni se opun sistematic și public unele altora în privința unor chestiuni de politică și de ideologie, avem un consens subiacent asupra „regulilor jocului” și
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
afirmă Sartori (1987, p. 224). Se poate vorbi despre elite unite spre consensual atunci când integrarea structurală este cuprinzătoare: rețelele de comunicare și de influență care se suprapun și se articulează (overlapping and interconnected) cuprind toate facțiunile elitei, când niciuna dintre facțiuni nu domină aceste rețele. Consensul în privința valorilor este maximal: dacă diferitele facțiuni se opun sistematic și public unele altora în privința unor chestiuni de politică și de ideologie, avem un consens subiacent asupra „regulilor jocului” și a valorii instituțiilor politice existente
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
consensual atunci când integrarea structurală este cuprinzătoare: rețelele de comunicare și de influență care se suprapun și se articulează (overlapping and interconnected) cuprind toate facțiunile elitei, când niciuna dintre facțiuni nu domină aceste rețele. Consensul în privința valorilor este maximal: dacă diferitele facțiuni se opun sistematic și public unele altora în privința unor chestiuni de politică și de ideologie, avem un consens subiacent asupra „regulilor jocului” și a valorii instituțiilor politice existente. În acest sens, diferitele facțiuni sunt în competiție pe baza unui spirit
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Consensul în privința valorilor este maximal: dacă diferitele facțiuni se opun sistematic și public unele altora în privința unor chestiuni de politică și de ideologie, avem un consens subiacent asupra „regulilor jocului” și a valorii instituțiilor politice existente. În acest sens, diferitele facțiuni sunt în competiție pe baza unui spirit partizan moderat și cooperează tacit pentru a rezolva probleme deosebit de explozive și pentru a limita conflictele. Concepția politicii rezultante este cea a unei „politici ca negociere” sau politics as bargaining (Sartori, 1987, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și pentru a limita conflictele. Concepția politicii rezultante este cea a unei „politici ca negociere” sau politics as bargaining (Sartori, 1987, p. 224). Elitele unificate ideologic funcționează într-un context destul de diferit. Rețelele de comunicație și de influență cuprind toate facțiunile elitei, dar sunt puternic centralizate și organizate de către o facțiune dominantă și de partidul sau curentul pe care-l dirijează. Consensul valorilor este, de asemenea, maximal, în sensul că facțiunile aflate față în față nu exprimă public nici un dezacord politic
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a unei „politici ca negociere” sau politics as bargaining (Sartori, 1987, p. 224). Elitele unificate ideologic funcționează într-un context destul de diferit. Rețelele de comunicație și de influență cuprind toate facțiunile elitei, dar sunt puternic centralizate și organizate de către o facțiune dominantă și de partidul sau curentul pe care-l dirijează. Consensul valorilor este, de asemenea, maximal, în sensul că facțiunile aflate față în față nu exprimă public nici un dezacord politic sau ideologic important și, dimpotrivă, își formulează declarațiile publice în conformitate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
destul de diferit. Rețelele de comunicație și de influență cuprind toate facțiunile elitei, dar sunt puternic centralizate și organizate de către o facțiune dominantă și de partidul sau curentul pe care-l dirijează. Consensul valorilor este, de asemenea, maximal, în sensul că facțiunile aflate față în față nu exprimă public nici un dezacord politic sau ideologic important și, dimpotrivă, își formulează declarațiile publice în conformitate cu o ideologie unică, cărei implicații politice sunt elaborate oficial de către pătura superioară a facțiunii dominante. În consecință, diversele facțiuni ale
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de asemenea, maximal, în sensul că facțiunile aflate față în față nu exprimă public nici un dezacord politic sau ideologic important și, dimpotrivă, își formulează declarațiile publice în conformitate cu o ideologie unică, cărei implicații politice sunt elaborate oficial de către pătura superioară a facțiunii dominante. În consecință, diversele facțiuni ale elitei manifestă public o unitate ideologică monolitică (Field et. al, 1990, pp. 154-155). Aceste trei configurații trebuie înțelese ca trei tipuri pure destinate să servească drept puncte de reper pentru analiză. De fapt, elitele
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
că facțiunile aflate față în față nu exprimă public nici un dezacord politic sau ideologic important și, dimpotrivă, își formulează declarațiile publice în conformitate cu o ideologie unică, cărei implicații politice sunt elaborate oficial de către pătura superioară a facțiunii dominante. În consecință, diversele facțiuni ale elitei manifestă public o unitate ideologică monolitică (Field et. al, 1990, pp. 154-155). Aceste trei configurații trebuie înțelese ca trei tipuri pure destinate să servească drept puncte de reper pentru analiză. De fapt, elitele naționale empiric observabile, cu toate că tind
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
la o unitate consensuală și pun bazele unui regim reprezentativ stabil. Acordul constituțional care a încoronat „tranziția democratică” din Spania postfranchistă oferă un astfel de exemplu. Cealaltă formă de trecere de la dezbinare la unitate consensuală este convergența elitelor. Mai multe facțiuni aflate în competiție conflictuală descoperă avantajele unei largi coaliții, care le permite să mobilizeze sprijinul electoral al unei majorități stabile de alegători și să-și protejeze astfel interesele împotriva facțiunilor ostile sau disidente prin controlul puterii executive. Înfrângerile electorale succesive
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de la dezbinare la unitate consensuală este convergența elitelor. Mai multe facțiuni aflate în competiție conflictuală descoperă avantajele unei largi coaliții, care le permite să mobilizeze sprijinul electoral al unei majorități stabile de alegători și să-și protejeze astfel interesele împotriva facțiunilor ostile sau disidente prin controlul puterii executive. Înfrângerile electorale succesive pot convinge elitele aflate în minoritate că, pentru a evita excluderea permanentă de la putere, ele trebuie să-și modereze pozițiile politice și ideologice și să-și asigure o largă bază
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
că, pentru a evita excluderea permanentă de la putere, ele trebuie să-și modereze pozițiile politice și ideologice și să-și asigure o largă bază electorală. O astfel de moderație umple puțin câte puțin prăpastia ideologică dintre elitele dezbinate, iar toate facțiunile importante ajung progresiv la un consens în ceea ce privește regulile jocului și valoarea instituțiilor existente, continuându-și competiția pe baza unui „spirit partizan moderat”. Găsim exemple ale unui astfel de proces în Danemarca și în Norvegia în primele trei decenii ale secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
inter-ne. Aliat cu Papa, el face eforturi să mențină unitatea creștinătății, persecutîndu-i pe creștinii eretici din Egipt și Siria pe nestorieni, evrei și chiar pe filosofii greci rămași credincioși păgînismului antic. La Constantinopol, conflictele religioase și antagonismele sociale întrețin facțiuni care, în hipodrom se traduc prin opoziția cumplită dintre "Verzi" (monofiziții susținuți de popor) și "Albaștri". În 532, conflictul se transformă în revoltă, obligîndu-1 pe Iustinian să se refugieze în palat. Se pare că răscoala Nika ("Victorie!", strigăt lansat de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
este apărat de Teodosius printr-o triplă barieră de ziduri inexpugnabile. Orașul rezumă, am putea spune, întregul Imperiu, în sensul în care el adăpostește centrul politic, cu Palatul imperial, Senatul și Hipodromul, locul unde se înfruntă, prin intermediul echipajelor de curse, facțiunile politice ale Verzilor și Albaștrilor; centrul economic, cu instalațiile sale portuare în Cornul de Aur și Bosfor, cu magazine în care se negociază produse venite din toate părțile Imperiului și din îndepărtatele colțuri ale Occidentului și Orientului, cu prăvăliile artizanilor
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
guelfe (Florența, Lucea) și orașe ghibeline (Sienna, Pisa, Pis-toia), ostilitatea politică născînd aici rivalități economice; în fiecare dintre aceste cetăți există clanuri guelfe și clanuri ghibeline, care practică între ele vendete și exilări, în chiar sînul partidului guelf dominant există facțiuni rivale -Albii și Negrii care se exclud și se combat. Dante Alighieri va trebui, după victoria Negrilor la Florența, să se exileze din orașul său în 1301 pentru a nu se mai întoarce acolo niciodată. În 1310, Henric VII de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Valdes (sau Valdo). Creată către 1170, secta Sărmanilor din Lyon se opune ierarhiei catolice proclamînd că toți credincioșii virtuoși pot acționa ca și cum ar fi preoți. Condamnați de Conciliul de la Verona, în 1184, fidelii lui Valdes se împart în mai multe facțiuni: cea care. se instalează în Sudul Franței și se opune Cămărilor și care va fi recuperată de predicile Sf. Domi-nic. Cealaltă ramură trece în Italia, apoi în Europa Centrală, unde este vînată de autoritatea bisericească. Mai periculoasă pentru Biserica romană
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
semnale potrivit cărora trecerea în noul an calendaristic urma să aducă și o anumită așezare a forțelor politice în jurul unor principii doctrinare. Dovada cea mai clară era reprezentată de realizarea Înțelegerii de la Concordia 654, expresie a compromisului realizat de trei facțiuni liberale conduse de I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu și Nicolae Ionescu 655 în urma căreia suveranul avea să încredințeze sarcina formării noului guvern lui C.A. Crețulescu 656. Liniștea dorită de suveran nu avea să dureze prea mult pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
le-ar fi permis instalarea unui stat modern de esență liberală într-un mediu social nepopulat de liberali și care nu cunoștea nici exercițiul constant al drepturilor individuale 725. Remarcabilă și inexplicabilă în același timp era și o altă situație. Facțiunile liberale, radicale și moderate se manifestau, cel puțin la nivel discursiv, destul de deranjate de modul autoritar al lui Cuza de a conduce și mai ales tentația regimului antiparlamentar al acestuia de a deschide accesul la drepturile civile, sociale, și politice
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
dezvoltare a tuturor regiunilor italiene. Apariția acestui fenomen istoric se datoreaza modului în care a avut loc unificare teritorială, mai exact Risorgimentoul 12. Modul în care cercurile de putere ale vremii au acționat, ideile exprimate în cadrul programelor politice ale diferitelor facțiuni politice, rolul personalităților în această perioadă, toate acestea au fost elemente ce au permis apariția statului și crearea unei identități naționale italiene. Gramsci a arătat că, aceasta unificare teritorială a avut cu precădere un caracter administrativ. Crearea statului italian nu
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
natural, ca parte a unei înfruntări deoarece " Pe baza menirii istorice, națiunile care primejduiesc viitorul nostru sunt acelea care nu-și pot îndeplini menirea lor, decât nimicind sau slăbind pe a noastră" (Rădulescu-Motru, 1996: 14). Dacă evreii, țiganii și alte facțiuni etnice pot fi considerate "simple infiltrațiuni", maghiarii, germanii și rușii reprezentau amenințări potențiale. În cazul în care aceștia din urmă ar fi depășit un anumit cuantum se constituiau în "adversități naționale". Concepția sociologistă, sublinierea preeminenței socialului asupra individului reprezintă fundalul
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
predeceso‑ rii florentini dar în plus a introdus aceeași energie care‑i caracterizează sculp‑ tura și pictura. În loc să fie consecvent practicilor grecești și romane, Miche‑ langelo folosește motive (coloane, console etc.) într‑un mod personal și ex‑ presiv. Partizan al facțiunii republicane, Michelangelo a participat în perioada 1527‑1529, la războiul împotriva familiei Medici și a supervizat fortificațiile florentine. În timpul vieții sale, Michelangelo a fost un prieten intim al prinți‑ lor și al papei de la Lorenzo de Medici și până la papa
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
mai active în afara școlii. În mod ocazional, o bătălie între două grupuri poate duce chiar la „războaie” în clasă (de exemplu sub forma schimbului de insulte). Dacă se întâmplă aceasta, o soluție este de a-i pune pe membrii unor facțiuni opuse să participe împreună la acțiuni de cooperare. Astfel de activități necesită o supraveghere atentă, în special în primele zile, dar această stratagemă poate să întărească armistițiul. O altă caracteristică a comportamentului de grup la acest nivel de vârstă este
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]