8,163 matches
-
că autoarea a scris ceea ce a scris despre Cioran numai pentru că o dureau dinții și nu avea la îndemână un antinevralgic. indragostit ´ ii n-au nevoie de cuvinte... „Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte...“ se spune într un cântec cândva faimos (pe care George Arion, în studenție, îl parodia, propunând varianta „Îndrăgostiții n-au nevoie de veșminte...“). Unii autori își imaginează că nici ei nu trebuie să dea importanță cuvintelor atunci când scriu despre dragoste. Folosesc cuvinte, pentru că este inevitabil, dar le
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sau nu, despre influența lui Machiavelli asupra revoluției franceze, numele lui "intrînd în calendarul iacobinilor". Mai înainte, controversatul Machiavelli era făcut vinovat de Reforma religioasă, deși începuturile ei erau mult anterioare, și chiar de Noaptea Sf. Bartolomeu. Pierre Bayle, în faimosul său Dictionnaire critique (l695), din care s-a alimentat raționalismul epocii luminilor, rezumînd, ca adversar, cariera bună și rea a ideilor lui Machiavelli, observa obiectiv că acesta n-a inventat el politica amorală spre a-i învăța pe principi, ci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
momentul 1513, restaurarea principatului Medicilor. Cu adaptabilitatea omului inteligent, credea că poate să-și recîștige poziția, făcîndu-se util noului principe, Lorenzo de Medici, nepotul Magnificului, și care, ironia soartei, nu i-a citit niciodată opera. Acest Medici e reprezentat în faimosul "Il Pensiero" al lui Michelangelo. Revenirea Medicilor e numită de Machiavelli "O mare revoluție" (Scrisoare "către o ilustră doamnă"). Dar nu mediocrul Lorenzino (susținut de unchiul său, Giovanni, ajuns papă Leon X) a fost modelul. Figura avută în minte ca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui Pseudo Isocrate, Sfaturi către Demonik venită din antichitatea greacă. Nu același lucru se poate spune despre De administrando imperio a lui Constantin Porfirogenetul, o carte aproape în întregime dedicată interesat doar tacticii militare de apărare și cucerire. Constantin, fiul faimoasei Zoe Carbonospina și a lui Leon VI, supranumit "cel înțelept", și care stăpînea atunci (sec. al X-lea) o parte din sudul Italiei, își concepe tratatul luînd în calcul geografia politică și forța principalelor puteri europene. Italia, cu regii și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și cu el sorb, din neatenție, din băutura otrăvitoare, iar Papa Alexandru VI moare. Borgia scapă, dar nenorocit pe viață, răsplată cuvenită asasinilor și otrăvitorilor. Iată prudența, abilitatea și virtuțile pe care Machiavelli nu încetează a le ridica în slăvi; faimosul episcop de Meaux, celebrul episcop de Nîmes, elocventul panegirist al lui Traian n-ar fi știut să vorbească mai bine despre eroii lor, decît Machiavelli despre Borgia. Dacă elogiul pe care el i-l face n-ar fi decît o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
țăran; Cromwell, cel care a supus Anglia și a făcut să tremure Europa, era fiu de negustor. Marele Mahomed, fondatorul religiei celei mai puternice din lume era un ucenic de negustor. Samon, primul rege al Slavoniei, era un negustor francez. Faimosul Piast, al cărui nume este și astăzi cinstit în Polonia, a fost ales rege cînd încă mai purta straiele celor săraci și a trăit mulți ani înconjurat de respect. Cîți generali din armată, miniștri și cancelari n-au fost oameni
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care cresc pe un pămînt roditor, sub un cer fericit, dar pe care seceta sau suflul crivățului le omoară. Nimic nu face mai celebră o domnie decît artele care înfloresc la adăpostul ei. Secolul lui Pericle este tot atît de faimos prin marile genii care trăiau la Atena, cît prin războaiele mari pe care atenienii le-au purtat atunci. Secolul lui Augustus este mai cunoscut prin Cicero, Ovidiu, Horațiu, Vergiliu și ceilalți, decît prin persecuțiile acestui crud împărat care, pînă la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mici) au făcut totuși destule progrese economice și sociale, începând din 1950, pentru a da astăzi semne serioase de reducere a fertilității populației lor. Așa se întâmplă, în America Latină, cu Brazilia, Mexic, Argentina; în Asia (în afară de Japonia definitiv dezvoltată) cu faimoșii "dragoni" (Coreea de Sud, Hong Kong, Singapore, Taiwan) și multe altele, al căror avânt economic este relativ recent: Vietnam, India într-o oarecare măsură (regiunile cele mai dinamice), și, bineînțeles, prin mijloace foarte coercitive, China. Astfel, segmente mari ale populației mondiale încep, în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
adoptat. Esența sistemului politic din Regatul Unit preconizează refuzul oricărei ingerințe a statului în viața familială, iar prestațiile familiale continuă să fie un fenomen marginal, sprijinit de regimul de securitate socială. Alocațiile familiale în Regatul Unit au fost introduse în cadrul faimosului plan Beveridge (1941-1944) și ele nu sunt decât foarte rar asociate unei politici demografice. Sub guvernarea doamnei Thatcher, aceste alocații au fost revalorificate și în același timp redirecționate spre gospodăriile cu cele mai puține resurse. Nu există universalitate, ca în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
pîntecele umflat. Poze am Întîlnit și-n alte cărți, ba chiar și-n unele revis te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat cu mi gală, căutînd să redau cît mai exact castaniul prietenos al ursului din grădina faimoasei salate, albastrul și vișiniul din straiele lui Harap-Alb, galbenul-muștar al blănii cerbului și razele nestematei din fruntea lui. Dar culori mai vii Într-o carte, În cei unsprezece ani de lumină ai lor, ochii mei nu au vă zut, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am amețit de cap, dar am Înțeles că ungurește, Între roșie și Rai, există o anume legătură. M-am edificat cu timpul că tomatelor li se spune În maghiară paradicsom, cuvînt care desemnează de asemenea Paradisul, Raiul. Iar de la acest faimos „paradis unguresc“, sătmărenii și moroșenii au derivat pentru pătlăgeaua roșie un nume pe care ar trebui să-l rostească pios ca pe unul de sfîntă: porodică. Afară de Zoli și de Caița care-mi erau vecini, cu camarazii clasei Întîi m-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au fumat În public. Același destin și-a amintit de ea mai tîrziu, poate și de Încălcarea legămîntului, și a torturat-o cumplit cu un cancer al ovare lor de la care i s-a tras moartea. Júlia era cea mai faimoasă mireasă din Întreg ținutul Sătmarului, cine nu auzise de ea? Părintele se consola Însă cu faptul că În biserica sa Începuse, chiar În secolul durării ei, cariera strălucită a lui Tamás Bakócz de Ardud. Era fiul unui iobag, rotarul satului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Învia Dumnezeu cu ea cu tăt de v-a tăia urechile și limbile și la unu’, și la altu’! Dacă tanti Luci credea că statuia episcopului poate Învia Într-o bună zi, oare ce o fi gîndit despre cel mai faimos personaj al Ardudului, tot o muiere, dar una ce bîntuia pe sub pămînt, așteptînd de secole o minune care s-o aducă la viață?... Și asta numai pentru că principele transilvan Francisc Rákóczi al II-lea nu se mulțumise a cutreiera ținuturile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
critic-obiectivă a surselor, compararea lor, într-un cuvânt, reanalizarea cuminte, fără prejudecăți a întregului „dosar neotestamentar Maria Magdalena”. Ce ne spun Mărturiile evanghelice? Sub numele „Maria din Magdala” sau „Maria Magdaleana” (aceasta este forma corectă din punct de vedere istoric), faimosul personaj apare în patru momente-cheie: în preajma lui Isus, la răstignire, la punerea în mormânt, la înviere. Le vom analiza cu atenție, insistând asupra diferențelor pline de tâlc ale evangheliștilor. În Luca 8,1-3 se spune 4: și a fost așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
moaștele să-i fie transferate la Constantinopol. Brațul său stâng se află și acum la mânăstirea Simonos Petra, care o slăvește pe Maria Magdalena ca pe o a doua întemeietoare. Legenda aurea După versiunea relatată de Iacopo da Varazze în faimoasa culegere Legenda aurea (secolul al XIII-lea), Maria Magdalena aparținea unei familii înstărite. Tatăl ei se numea Syrus, iar mama Eucharia. Era sora lui Lazăr și a Martei. Maria Magdalena era proprietara unui castel din Magdala; Marta deținea casa din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
după Ieronim, între „a nu te mai recunoaște creștin și a spune că Isus Cristos este diavolul”. Neconvingătoare, trasă de păr, pledoaria lui Ieronim dezamăgește. Ambrozie Ambrozie al Milanului (339-397) se ocupă de logion, răspunzându-i tot lui Novațian, în faimosul tratat Despre pocăință 66 II,4. Novațian, am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia se făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o capodoperă a literaturii medievale occidentale. E vorba despre Navigatio Sancti Brendani Abbatis (Călătoria pe mare a Sfântului Abate Brendan)86, redactată în latinește în secolul al IX-lea de către un călugăr irlandez, trăitor însă în Lotharingia. Poemul relatează peripețiile faimosului călugăr din secolul al VI-lea pe mările Nordului în căutarea paradisului terestru. Până în secolul al XIII-lea s-au realizat numeroase traduceri în limbi vernaculare, dintre care cea mai cunoscută e în dialectul anglo-normand (autorul ei este tot un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
hidoșenie, înspăimântătoare. Scena, de un realism unic în literatura intertestamentară și nu numai, rămâne colaterală subiectului nostru. Viziunea pură și simplă din Testamentul lui Abraham este descrisă în capitolele X-XIV. Ea va constitui modelul și sursa principală a unei scrieri faimoase în Evul Mediu, Apocalipsa lui Pavel. Apocalipsa lui Abraham Ciclul abrahamic cuprinde și o Apocalipsă 118, alcătuită din două mari secțiuni: prima nu ne interesează (e un tratat narativ împotriva idolatriei, povestind convertirea lui Abraham); a doua, în schimb, e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deja M. Delcor 148, Geneza 6,1-4 nu conține nici o aluzie la cădere și cu atât mai puțin la pedepsirea „fiilor lui Dumnezeu”. Pasajul din Biblie ar fi avut ca scop să explice originea uriașilor, care au fost niște eroi faimoși (avem de-a face așadar cu personaje întru totul pozitive), și de a arăta că „prezența răului în lume are ca origine o rupere a echilibrului în ordinea divină prestabilită, în relațiile dintre lumea cerească și a noastră”149. 1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
favorabil celei de-a doua forme. Interpretarea sa are meritul de a împrospăta un pic subiectul, înscriindu-se totuși într-o tradiție deja bine stabilită. Urmașii lui Seth și cei ai lui Cain constituie, în opinia sa, populațiile celor două faimoase cetăți, „pe de o parte, cetatea cerească statornicită acum jos pe pământ, pe de altă parte, cetatea terestră, care nu dorește și nu iubește decât bucuriile pământului” (15, 15). Asta înseamnă că Seth ar închipui un anumit tip de omenire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
patristică asupra teologiei ar fi putut să-l cucerească pe tânărul român 179; Grigore Papamihail (1874-1956), profesor de teologie fundamentală și autor al uneia dintre primele monografii moderne despre Palamas, publicată la Alexandria în 1911180; în fine, Constantin Dyovouniotis (1872-1943), faimos scriitor al unor diferite genuri, autor a peste 250 de cărți și broșuri 181. Polemica acestuia cu Androutsos, pe care-l considera prea scolastic și prea occidental în maniera de abordare a teologiei, l-ar fi putut determina pe Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
hibernare, fructuoasă totuși pe planul cercetărilor personale. Ostracizarea va dura până la... 25 ianuarie 1959, când Giovanni XXIII 249 anunță oficial, în Basilica San Paolo sulla Ostiense, convocarea iminentă a Conciliului Vatican II. 11 octombrie 1962: deschiderea lucrărilor Conciliului, prin acel faimos discurs al Papei cunoscut sub numele de Discorso alla luna. Zi memorabilă și pentru „oile pierdute” de la Fourvière, întrucât, printre periti („experții”) invitați mai întâi să pregătească, apoi să participe la Conciliu, se regăsesc Henri de Lubac, Yves Congar, Jean
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de un typos (sau de o figura, după termenul forjat de Tertulian), Biserica există dintotdeauna. Primele mărturii 253 o socotesc cea dintâi dintre creaturi. Tema, înrădăcinată în apocaliptica iudaică, trece ulterior în recuzita creștină, găsind expresia cea mai pură în faimosul Păstor al lui Hermas: „Lumea a fost creată pentru Biserică” (8,1,2). Așadar Conciliul va fi reprezentat o victorie a Tradiției, a adevăratei Tradiții patristice, împotriva rigidei pseudo-tradiții scolastice, dar această victorie, după cum se știe, se va dovedi foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a conștientizat că și regii sunt supuși greșelilor pământești. Dar marele orgoliu nu i-a îngăduit să facă măcar și un mic gest de îndreptare, ori să accepte o astfel de posibilitate pentru viitor. Durerea lui cea mare era că faimoasa armie pospolită, neînfricată și nebiruită până acum, era total îngenuncheată și umilită de către nimeni... și, în plus, cititorii cei de zodii prevesteau evenimente nu dintre cele mai bune pe termen mediu și ceva mai îndepărtat. De-ar veni mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
către lumea aceasta a zgomotelor speciale. Din ziua aceea n-am mai fost primit la repetițiile corului și nici la slujbele în care negresele ofereau reprezentații. Mare pierdere n-a fost, căci am dat, în plină vară, peste cel mai faimos cor pe care l-am ascultat vreodată: al broaștelor din pârâiașul care curgea molcom pe lângă sat. Mereu, pe la ora zece seara, broaștele își începeau concertul direct, fără vocalize. Stăteam în pat, cu fereastra deschisă, acoperit și pe cap cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]