2,704 matches
-
se utilizează o anumită ideologie de intervenție, ca mediator între interesele și practicile organizaționale (...). Orice strategie trebuie să prevadă nu doar faptele vizibile și observabile, ci și zonele mai puțin accesibile: comunicațiile informale, tradițiile, cutumele, riturile, miturile, forța zvonurilor, toate fantasmele împărtășite de către membrii comunității. (Neculau, 2001). Eforturile de dezvoltare ale organizației au apărut prin încercările de a aplica valorile și convingerile training-ului de laborator asupra întregului sistem. Asemenea eforturi sunt reale, în sensul că acestea apar din și sunt
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
cu siguranță despre aceeași carte, pentru că fiecare Își construiește un obiect imaginar În urma unui parcurs interior ce nu admite comparație. Neputința de a avea acces la text nu face astfel decât să accentueze caracterul proiectiv al lucrării, care devine receptaculul fantasmelor celor doi. Jorge face din cartea lui Aristotel pretextul angoaselor sale În fața problemelor Bisericii, iar Baskerville vede În aceasta un element suplimentar În gândirea lui relativistă asupra credinței. Fantasme care au cu atât mai puține șanse să coincidă, dacă exceptăm
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
astfel decât să accentueze caracterul proiectiv al lucrării, care devine receptaculul fantasmelor celor doi. Jorge face din cartea lui Aristotel pretextul angoaselor sale În fața problemelor Bisericii, iar Baskerville vede În aceasta un element suplimentar În gândirea lui relativistă asupra credinței. Fantasme care au cu atât mai puține șanse să coincidă, dacă exceptăm cazul unei iluzii Împărtășite, cu cât nici unul dintre cei doi nu are, la drept vorbind, textul În mână. Pentru a ne convinge că fiecare carte despre care vorbim este
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a face ulterior, exilând departe de noi cărțile reale, ajunse pentru totdeauna ipotetice. * La Eco Încă mai mult decât la Valéry, cartea ni se Înfățișează ca un obiect aleatoriu despre care vorbim Într-un mod imprecis, un obiect cu care fantasmele și iluziile noastre interferează În permanență. Carte de negăsit Într-o bibliotecă cu limite indefinite, al doilea volum al Poeticii lui Aristotel este imaginea majorității lucrărilor despre care vorbim de-a lungul vieții noastre, indiferent dacă le-am citit sau
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
lui Montaigne cu cărțile nu face totuși decât să spună adevărul despre relația pe care noi o Întreținem cu ele. Nu păstrăm În memorie cărți omogene, ci fragmente desprinse din lecturi parțiale, adeseori amestecate Între ele și pe deasupra reconfigurate de fantasmele noastre personale: frânturi falsificate din cărți, analoage amintirilor-ecran de care vorbește Freud, ce servesc mai ales să le ascundă pe altele. Urmându-l pe Montaigne, ar trebui să vorbim nu atât despre lectură, cât mai degrabă despre delectură pentru a
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
șansa apropierii de aceste texte imuabile, dinlăuntrul nostru, În vreme ce În viața obișnuită ele sunt prinse Într-o mișcare de neoprit care le transformă fără Încetare și face imposibilă orice speranță de compatibilitate. Căci dacă acele cărți interioare sunt, după modelul fantasmelor noastre, de o relativă imobilitate, cărțile-ecran de care vorbim nu Încetează, vom vedea, să se modifice, și e zadarnic să crezi că le poți opri transformarea. Astfel că fantezia coincidenței nu poate fi pusă În practică decât prin recursul la
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
că le poți opri transformarea. Astfel că fantezia coincidenței nu poate fi pusă În practică decât prin recursul la fantastic. În majoritatea timpului, discuțiile noastre cu ceilalți despre cărți se vor produce din păcate pe baza unor fragmente distorsionate de fantasmele noastre personale, și deci pe altceva decât pe baza cărților scriitorilor, cei care nu s-ar recunoaște cu nici un chip În ceea ce cititorii ar spune despre ele. Dincolo de umorul anumitor situații, e ceva Înspăimântător În felul În care Phil e
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
inexact să zici că e vorba despre moartea unei eroine, chiar dacă termenul de dispariție ar fi cel mai potrivit. Pe de altă parte, că s-a Înșelat asupra acestei chestiuni nu demonstrează defel că nu a citit-o, pregnanța acestei fantasme a morții eroinei fiind cea cu care e firesc să o asocieze după lectura sa și să o integreze astfel, dintr-o anumită privință. Astfel, cărțile despre care vorbim nu sunt numai cărți reale pe care o imaginară lectură integrală
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
marginea drumului.../ Lumea e totuși frumoasă,/ pururi aș sta s-o contemplu.” În Peisaj cu prințesă (1987), volum care valorifică mai apăsat sursele poeziei bacoviene, degradarea coloristică a imaginilor oferă subiectului liric prilejul să se contextualizeze într-un spațiu al fantasmelor neliniștii, al sentimentelor neprecizate, al tulburărilor mărunte. Sunt percepute cu precădere secvențe ale unor peisaje de toamnă, anotimpul având calitatea convenabilă de a face vizibil caracterul tranzitoriu, instabil al relațiilor dintre lucruri. Ritmul poemelor este acela al unei fluidități lente
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
Personajele și viața lor conțin deopotrivă ceva din vechii tineri furioși ai prozei anilor lui Osborne & co., trăgând după ei frondă, sărăcie, sexualitate și alcool, dar și ceva din rusul vagant, care, de la anarhiști și până la Șukșin, bântuie stepa cu fantasmele lui cvasimesianice și totodată mizere. Amantul colivăresei (1994) și Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare (1998) sunt romanele care impun fără putință de tăgadă numele unui prozator de forță, cu un univers original și închegat. Ambele sunt construite
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
publică în „România literară” Un manifest postmodernist, unde schițează conceptul de textualism mediatic. Acesta corespunde unei noi sensibilități culturale. Noua sensibilitate „se manifestă printr-un textualism mediatic ce reunește, în tabloul virtual al romanului postmodern, sinesteziile simboliste, onirismul suprarealist și fantasmele pop-art. Textualismul mediatic folosește în proză mijloacele artei cibernetice (imagerie virtuală, simulări tridimensionale, ilustrație fractală, jocuri interactive, compresie digitală etc., uneori prin intermediul unei colaborări directe cu computerul, ca în cazul prozei electronice e-fiction), pentru a recompune universul într-o totalizare
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
realitate și a unei întrebări fără răspuns: care dintre cei doi este adevăratul Manuel Darie? Teribila încleștare finală pentru supremația uneia dintre cele două voințe lasă cale liberă spre o posibilă alunecare dostoievskiană în nebunie sau într-o realitate a fantasmelor. Personajele adevărate ale romanelor lui M. sunt ideile. De altfel, el își recunoaște apetența pentru lumea artei, despre care crede că potențează vitalitatea romanelor. Simte că iubește „cu o durere pur mintală” segmente ale trecerii sale prin lume. Romanul Moartea
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
în opera eminesciană, Videle, 2001; Măreția viciilor ascunse, Videle, 2001; Parteneriate educaționale comunitare. Itinerar italian, Videle, 2001; Caragiale și „eternul feminin”, Videle, 2002; O filieră educațională neolatină. În Dublin, Videle, 2003; Romanul adolescentului clarvăzător, Videle, 2003. Antologii: Arca îmblânzitorilor de fantasme, Videle, 2000 (în colaborare). Repere bibliografice: Ion Bogdan Lefter, Vitrina „Contrapunct”, CNP, 1992, 7; Traian T. Coșovei, Reverii sinucigașe, CNT, 1992, 8; Geo Constantinescu, Cronica sentimentală, „Azi. Pagini culturale”, 1993, 299; Cristea, Teleorman, 397-398; Adrian Bucurescu, O antologie lirică de
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
80. Românul este un „european neformat”, „frate cu lâncezeala, cu docilitatea și cu dezordinea”, a cărui neclintire în fața istoriei nu este decât semnul întunecat al unui somn de piatră; figurile exemplare ale istoriei sale sunt simple ficțiuni apotropaice, „însuflețitori de fantasme”, iar propria țară o corabie ce se scufundă, un „pământ sleit pe care nu mai cresc decât bălăriile”. Metaforele nihiliste și formulările memorabile, șfichiuitoare asemenea unui bici de profet („Românii respiră eșecul prin toți porii”; „România trece prin istorie ca
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
142. Dintre cei doi actori implicați în susținerea acestei alterități, cel care comandă, contrar aparențelor, nu este cel despre care se vorbește, proletarul, ci burghezul, acela care ține discursul și care găsește în celălalt un mijloc de a-și hrăni fantasmele 143. Muncitorul real devenea, prin delegație, un Prometeu care sfida limitele cunoașterii, pronosticurile sociale. Toate aceste potențialități au o componentă onirică, inerentă epocii, în timp ce alteritatea „ordinară“ rămânea mai controlată, mai aproape de un anume „realism“144. Visul e vizionar și autonom
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și de practicat. Ce faci când ai un nucleu de vis? Cum Îl duci până la capăt Într-o operă, Într-o poezie fără a scrie o continuare a acelei opere, a acelei poezii? Ce Înseamnă până la urmă a amplifica o fantasmă, ca demers desfășurat În cadrul unui discurs critic, personal sau colectiv? Dar voi reveni imediat asupra modalității de a pune În practică o asemenea metodologie. Un concept central care ar putea fi folosit În analiza anarhetipurilor este cel elaborat de W
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
oarecum „dubios” (șamanismul New Age), ar putea fi exploatată preluând, mutatis mutandis, ceea ce are provocator. Metoda pleacă de la observația că, pentru a influența procesele psihice, este ineficient a lucra cu noțiunile acestor procese și trebuie activate senzațiile, afectele, imaginile și fantasmele respective. Emotional Body Process este, În mare spus, o tehnică metaforică ce obiectivează În figuri, situații, scene și peisaje durerile, spaimele, nucleele de tensiune, complexele etc. Pacientul este Îndrumat să imagineze trasee narative, cu personaje animale sau umane care Îi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
s-ar constitui un asemenea grup, ar fi interesant de lucrat pe teme care să aibă un potențial de numinosum, niște teme care exercită asupra noastră o formă sau alta de fascinație. Spre exemplu, domenii numinoase sunt literatura onirică, visele, fantasmele, relatările despre experiențele letale, experiențele șamanice, horoscoapele și profețiile astrologice, tarotul etc. Toate acestea sunt discipline care, desigur, au un aer marginal pentru noi, universitarii, dar care au fost recuperate de către cercetarea academică sub un termen foarte potrivit, și anume
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este Într-adevăr de reținut și care cred că trebuie salvat (inclusiv de propriile mele rezerve) și consolidat cu orice preț, iar a doua este o contribuție metodologică. Cred că ideea de a propune o metodă ce duce mai departe fantasma e foarte interesantă și promițătoare, speculativ vorbind, ca valoare teoretică. Mi se pare că ea și-a dovedit deja eficiența chiar prin existența Centrului care, În punctul de plecare, a fost o frumoasă fantasmă a lui Corin. Pentru ca metoda să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o metodă ce duce mai departe fantasma e foarte interesantă și promițătoare, speculativ vorbind, ca valoare teoretică. Mi se pare că ea și-a dovedit deja eficiența chiar prin existența Centrului care, În punctul de plecare, a fost o frumoasă fantasmă a lui Corin. Pentru ca metoda să se clarifice și să se limpezească, devenind operațională asupra discursurilor culturale, ar trebui răspuns la Întrebarea: cu ce instrumente lucrăm? Cu instrumente fantasmale, ale oniricului, sau cu instrumente analitice? Cert este că ne aflăm
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
devenind operațională asupra discursurilor culturale, ar trebui răspuns la Întrebarea: cu ce instrumente lucrăm? Cu instrumente fantasmale, ale oniricului, sau cu instrumente analitice? Cert este că ne aflăm Într-un moment al cercetării, al teoriei care mă Încurajează să privilegiez fantasma și să caut căile adecvate de acces, iar metoda propusă de Corin este o asemenea cale, repet, promițătoare, dar care are nevoie de o perioadă În care să-și fixeze conceptele, instrumentele, „cuvintele”. În ceea ce privește termenul anarhetip, observațiile și Întrebările mele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În care lumea este văzută, creată, filtrată de un alt imaginar? Pentru că practic e posibil. O știm datorită acestei experiențe (arta) În care trăim repetat. Mihaela Ursa: Cred că, În teoretizarea pe care o propui, undeva ar trebui făcut loc fantasmelor pe care criticul le proiectează În text. Cu oricâtă democrație m-aș raporta la un text, nu pot pretinde că Îl abordez În absolută libertate și În absolută independență de propriile fantasme, complet nedirecționat. Chiar la nivelul primar și cel
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care o propui, undeva ar trebui făcut loc fantasmelor pe care criticul le proiectează În text. Cu oricâtă democrație m-aș raporta la un text, nu pot pretinde că Îl abordez În absolută libertate și În absolută independență de propriile fantasme, complet nedirecționat. Chiar la nivelul primar și cel mai „primitiv”, de pildă, debutul oricărei lecturi este marcat de niște axiome personale. Uite, Manolescu spune că, scriind despre cutare scriitor, și-l Închipuie ca pe un bijutier care Își șlefuiește maniacal
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Îi citim - desigur, și În funcție de datele pe care ei le presară În text, cu care ei ne manipulează, dar și În funcție de factori pur personali și greu de cuantificat. Ar trebui luate deci În calcul toate aceste date apriorice Întâlnirii cu fantasmele unui text. Corin Braga: Chiar la așa ceva mă gândeam când defineam demersul anarhetipic drept o continuare a latențeler simbolice și imagistice ale discursului. Sugestia ar fi ca noi, În calitate de critici, de analiști, să deculpabilizăm proiecția de fantasme, să nu ne
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
apriorice Întâlnirii cu fantasmele unui text. Corin Braga: Chiar la așa ceva mă gândeam când defineam demersul anarhetipic drept o continuare a latențeler simbolice și imagistice ale discursului. Sugestia ar fi ca noi, În calitate de critici, de analiști, să deculpabilizăm proiecția de fantasme, să nu ne mai simțim vinovați că o facem, ci să ne devină un instrument de lucru, un instrument legitim, să Îl legitimăm ca instrument de analiză. Desigur, nu poți proiecta orice, dar sunt unele fantasme care sunt declanșate de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]