1,257 matches
-
vechiului iudaism pre-rabinic. Populația urbană și clasa dinastică a preoțimii din sinedriu (saduceii) educate fiind și de la un anumit moment încolo substanțial elenizate, au continuat să respingă ideea de suflet și viață după moarte, în timp ce grupurile naționaliste de pioși, precum fariseii, ca și acelea de mistici apocaliptiști, au îmbrățișat, ca mai târziu și creștinii, noile concepții dualiste despre suflet, care, ca o ironie a istoriei, erau tipice gândirii grecești. În epoca contemporană, așa cum s-a întâmplat întotdeuna în istoria lor, evreii
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
de moarte nu gândesc dară moartea peste ei stă"). Apar și două scene cu sens eshatologic frecvente în Maramureș: Pilda fecioarelor și Lupta lui Nestor cu Lie. Alături de diferite momente din viața lui Iisus (Iisus ispitit de diavol, Iisus și fariseii, Iisus acasă la Simon, Intrarea în Ierusalim, Vindecarea orbului, Samarineanca la fântână, Pilda bogatului care strânge averi pe pământ), mai sunt înfățișate Lapidarea sfântului Ștefan și Lupta lui David cu Goliat. La 1800, tâmpla și extremitatea estică a bolții au
Biserica de lemn din Borșa din Jos () [Corola-website/Science/313601_a_314930]
-
Sf. Zosima). Ideea sacrificiului este sugerată de Plângerea lui Iisus și de Mironosițele la mormânt; tot aici este ilustrată Jertfa proorocului Ilie adusă Dumnezeului adevărat împotriva proorocilor mincinoși ai zeului Baal. Rătăcită în iconografia altarului, apare Pilda vameșului și a fariseului. Teoria sfinților ierarhi (denumiți „patriarhi”) ocupă, contrar obiceiului, registrele superioare ale pereților altarului. În cadrul selecției personajelor, demnă de subliniat este înfățișarea Sf. Sava și Simeon și a lui Ioan Mitropolit al Moscovei, reprezentanți de seamă ai bisericii ortodoxe. Pe bolta
Biserica de lemn din Călinești Căeni () [Corola-website/Science/313641_a_314970]
-
vindecat un om posedat de demon care era orb și mut, așa că acesta a putut să vadă și să vorbească. Oamenii erau uimiți și au zis: Nu este, oare, Acesta, Fiul lui David?"" (Evanghelia după Matei 3:23) Dar când fariseii au auzit aceasta, au spus: """Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor."" Iisus le-a cunoscut gândurile și le-a zis: ""Orice împărăție care se dezbină se va prăbuși și orice cetate sau casă care se dezbină
Vindecarea unui îndrăcit orb și mut () [Corola-website/Science/322934_a_324263]
-
în care învață elevi între 17 - 20 ani, de obicei până la căsătorie. Bărbați căsătoriți învață în ieșive numite kolel. În secolul I î.H au fost cunoscute în Palestina (Țara lui Israel sau Eretz Israel) două școli rivale de învățați farisei, cea a lui Hillel cel Bătrân și cea a lui Shamai. Sanhedrinul cel mare din Ierusalim, cuprinzând 71 membri, care avea funcții de tribunal - Beit Din, juca și un rol pedagogic, de Beit Midrash. După distrugerea Templului al doilea din
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
spune E. Lovinescu mai tîrziu, “spectacolul impresionant al unei adevărate gigantomanii intelectuale. Tînărul”, descins în sala de cursuri a viforosului istoric, asistă, fascinat, la prăbușirea lui Tocilescu, Urechia, Xenopol, Hașdeu, sub biciul de foc al noului profet hotârît să alunge „fariseii" din templul culturii. Opus și ca temperament și ca mod de a înțelege acțiunea criticului în cultură, T. Maiorescu se impunea prin claritatea și echilibrul cugetării, frumusețea clasică a limbajului. Fără a avea obligații stricte, E. Lovinescu urmărește ambele cursuri
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
Trubadur, II, nr. 137, 28 aprilie 1900. "Indignarea colegului Crampton," semnat Șt. Petică, II, nr. 139, 30 aprilie 1900. "„Voiajuri” în străinătate," semnat Caton, II, nr. 139, 30 aprilie 1900. "Avântul," semnat Sentino, II, nr. 139, 30 aprilie 1900. "Glasul Fariseilor," semnat Ștefan, II, nr. 141, 2 mai 1900. "Cum clădim," semnat Caton, II, nr. 141, 2 mai 1900. "Alegătorul român", semnat Caton, II, nr. 142, 3 mai 1900. "Puterea sentimentelor," semnat Ștefan, II, nr. 143, 4 mai 1900. "Portul național
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
origine până la Primul război evreo-roman (anii 66-67), respectiv până în ultimul an al domniei împăratului Domițian. Această vastă lucrare - la care a lucrat până în anul 93 - conține relatări de primă sursă asupra curentelor din religia iudaică din primul secol, ca Esenienii, Fariseii (în ), Zeloții (în ), etc. "Antichități Iudaice" a fost tradusă și publicată în România. Vezi: "Antichități Iudaice", traducere Ion Acsan, (București: Hasefer, 2003). Presupunerea că Iosephus este cel mai timpuriu istoric necreștin care l-a menționat pe Iisus Christos, în capitolul
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
se va ridica la urmă pe pământ” (Iov 19:25). De asemenea, și psalmistul David își exprimă speranța sa pentru viitor declarând: „ ...cum mă voi trezi mă voi sătura de chipul Tău” (Psalmi 17:15). În zilele lui Iisus, când fariseii L-au întrebat cu privire la cele ce vor urma în viitor, ei nu au discutat problema morții, ci pe cea a învierii (Matei 22:28-30). Și speranța apostolului Pavel a fost fixată pe acest eveniment culminant. Scriindu-le filipenilor (Bisericii), el
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]
-
Mare și urmașii săi au făacut ample lucrări de construcții la templul din Ierusalim (vezi: Templul lui Irod), făcându-l, după cat se crede, una dintre însemnatele edificii religioase din lumea antică. în ciuda faimei sale, în perioada asta iudaismul rabinic, fariseu, condus de Hillel cel Bătrân a început să devină popular, chiar mai popular decât preoții Templului. În 66 e.n., evreii din Iudea au pornit o revoltă contra dominației romane, încercând sa restaureze regatul independent „Israel”. Evenimentele, cunoscute ca Războiul Iudeilor
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
permis poliandria. Această atitudine a fost continuată și în Roma Antică, care a interzis poligamia, mai ales după 212 d.Hr., când toți evreii au devenit cetățeni romani. Așa cum Ioan Paul al II-lea a interpretat dialogul dintre Isus și farisei ("Evanghelia după Matei" 19,3-8), Hristos a subliniat frumusețea primordială a căsătoriei monogamice bazate pe dragoste, descrisă în cartea Genezei 1:26-31, 2:4-25. Biblia însă nu menționează nicăieri că Adam și Eva ar fi fost căsătoriți. Raportul mondial al
Monogamie () [Corola-website/Science/326893_a_328222]
-
fost rege al Iudeei și mare preot al evreilor (103-76 î.Hr), din Dinastia Hasmoneilor, în perioada celui de -al Doilea Templu. A dus mai multe războaie și a extins mult teritoriul regatului. Este cunoscută și confruntarea sa permanentă cu fariseii. a fost al treilea dintre cei cinci fii ai regelui Ioan Hyrcanos (Yohanan Hyrkanos) I. Dupa mărturia lui Iosephus Flavius, tatăl său nu s-a atașat de el și a preferat să-l trimită de mic să crească în Galileea
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
circumscrisă în ea, o inscripție și o pereche de coarne ale abundenței Pe monedele pe care stă scris în alfabetul ebraic vechi (paleoebraic) „Regele Yehonatan”, apare de o parte - o roată cu opt spițe, iar pe partea reversă - o ancoră. Fariseii, care vedeau în Sanhedrin și în reprezentanții poporului părtași deplini la putere, au fost mânioși în fața devierii regelui de la hotărârea Sfatului poporului din vremea lui Shimon Makabi, care statea la temelia regatului. Se povestește că atunci când Ianai a sosit la
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
este judecat" (tratatul Sanhedrin 2,2) Unii cercetători cred că această anecdotă și sentință s-au referit nu la Yanay, ci la Irod cel Mare. Răsunetul succesului campaniilor militare al lui Alexandru Ianai a fost umbrit de conflictele interne dintre farisei și saducei Fariseii pretindeau creșterea atribuțiilor Sanhedrinului și separarea funcției de mare preot de cea a monarhului. Liderul partidei fariseilor era învățatul Shimon Ben Shatah,care, după tradiție, ar fi fost cumnatul regelui. Ianai, însă, prefera tabăra rivală, a Saduceilor
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
Sanhedrin 2,2) Unii cercetători cred că această anecdotă și sentință s-au referit nu la Yanay, ci la Irod cel Mare. Răsunetul succesului campaniilor militare al lui Alexandru Ianai a fost umbrit de conflictele interne dintre farisei și saducei Fariseii pretindeau creșterea atribuțiilor Sanhedrinului și separarea funcției de mare preot de cea a monarhului. Liderul partidei fariseilor era învățatul Shimon Ben Shatah,care, după tradiție, ar fi fost cumnatul regelui. Ianai, însă, prefera tabăra rivală, a Saduceilor, pe care o
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
ci la Irod cel Mare. Răsunetul succesului campaniilor militare al lui Alexandru Ianai a fost umbrit de conflictele interne dintre farisei și saducei Fariseii pretindeau creșterea atribuțiilor Sanhedrinului și separarea funcției de mare preot de cea a monarhului. Liderul partidei fariseilor era învățatul Shimon Ben Shatah,care, după tradiție, ar fi fost cumnatul regelui. Ianai, însă, prefera tabăra rivală, a Saduceilor, pe care o conducea, de altfel, în virtutea funcției de mare preot. Despotismul regelui, războaiele lui neîncetate, privilegiile elitei din preajma sa
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
rivală, a Saduceilor, pe care o conducea, de altfel, în virtutea funcției de mare preot. Despotismul regelui, războaiele lui neîncetate, privilegiile elitei din preajma sa, acumularea în mâinile sale a conducerii militare și a celei religioase - spirituale, poziția ostilă a regelui față de farisei și fata de Sanhedrin, i-a atras lui Ianai ura poporului. Displăcea și accentuarea elenizării păturii aristocrate, care în frunte cu regele, adoptase manierele, îmbrăcămintea, armele și tacticile militare, și tipicul ceremoniilor care erau specifice monarhilor elenistici. Acest lucru era
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
a declanșa un lung război civil. Conflictul, care a durat 6 ani, a dus, după Josephus Falvius, la pieirea a 50,000 de oameni, Ianai luând măsuri de represiune de o mare cruzime, cu ajutorul unei oștiri de luptători cu simbrie. Fariseii susținuseră că regele nu avea dreptul la demnitatea de mare preot deoarece, după unele zvonuri, mama sa era o străină luată în captivitate. Răzbunarea lui Ianai fu cruntă: circa 800 farisei au fost răstigniți pe cruce, în vreme ce membrii familiilor lor
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
mare cruzime, cu ajutorul unei oștiri de luptători cu simbrie. Fariseii susținuseră că regele nu avea dreptul la demnitatea de mare preot deoarece, după unele zvonuri, mama sa era o străină luată în captivitate. Răzbunarea lui Ianai fu cruntă: circa 800 farisei au fost răstigniți pe cruce, în vreme ce membrii familiilor lor au fost omorâți sub ochii lor. Această din urmă grozăvie este menționată nu numai de Josephus, ci și de un manuscris de la Marea Moartă. Chiar dacă cifrele sunt considerate mult exagerate de
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
de Josephus, ci și de un manuscris de la Marea Moartă. Chiar dacă cifrele sunt considerate mult exagerate de cercetătorii din vremea noastră, ele dovedesc gravitatea problemelor cu care era confruntată în acea perioadă societatea din regatul iudeu. În fața represiunii din partea monarhului, fariseii, sau poate cei mai fanatici dintre ei, nu se dăduseră înapoi de la a apela la ajutorul Siriei seleucide de sub conducerea lui Demetrios al III-lea. Ulterior, dându-și seama de greșeală, s-au alăturat luptei cu sirienii. Shimon Ben Shatah
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
de sub conducerea lui Demetrios al III-lea. Ulterior, dându-și seama de greșeală, s-au alăturat luptei cu sirienii. Shimon Ben Shatah însuși, scăpă datorită surorii sale,regina Salomeea Alexandra, care l-a ascuns de mânia soțului ei.Alți conducători farisei au luat calea exilului,ca de pildă Rabi Yehoshua Ben Perahia, care a fugit în Egipt Ei s-au întors mai târziu, când prin intervenția Salomeei Alexandra, Shimon ben Shatah a fost repus în fruntea Sanhedrinului. În urma compromisului obținut, Sanhedrinul
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
o poziție influentă în stat. După Talmudul babilonian, ultimele cuvinte ale lui Alexandru Ianai adresate soției sale, Salomeea Alexandra au fost: O parte din sursele, talmudice, referitoare la Alexandru Ianai, au fost scrise de învățați care se identificau cu concepția fariseilor. Aceasta ar putea explica descrierea sa ca un despot nemilos. Istoricul Yosef Klausner l-a considerat un rege însemnat și cu contribuții pozitive. În domeniul politicii externe Alexandru Ianai a deviat de la linia adoptată de predecesorii săi. Nu a reînnoit
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
sfârșit și domnia, în timpul asediului uneia din cetătile de la răsărit de Iordan.În ultimii ani a încercat să vindece adversitățile ivite între el și popor și i-a lăsat soției, cu limbă de moarte, sfatul de a-i împăciui pe fariseii. După câte se vede, a înțeles că un rege nu poate stăpâni poporul prin foc și sabie și sprijinindu-se pe o miliție de mercenari. După moartea sa în anul 76 î.Hr. puterea în regat s-a divizat între trei
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
libertate de vorbire. Vreme de 4 zile (20-14 iulie) el a discutat cu Pablo Christiani în prezența regelui, a curtii și a numeroși clerici catolici. Subiectele polemicii erau: Christiani susținea, cu sprijinul unor pasaje din Midrash, că înțelepții din rândurile Fariseilor credeau că Mesia trăise în perioada talmudică, și că ei credeau cu mare convingere, că Mesia îi precedase lui [[Iisus Hristos|Iisus}. Ramban a replicat spunând că interpretările lui Pablus Christiani erau niște denaturări ale textului: Rabinii nu au sugerat
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
Sf. Romuald", în timp ce în al doilea altar este un "Cristos pe Cruce și Trei Sfinți" de Antonio Marinetti. Deasupra ușa de intrare în cor este o pictură de Alessandro Bonvicino (numit și Moretto da Brescia), "Sărbătoare în casa lui Simon fariseul" (1544), care se află inițial în mănăstirea Sân Fermo și Rustico din Monselice. Plafonul corului este decorat cu frescă "Triumful credinței" a lui Tiepolo. Orchestră de cameră "I Virtuoși Italiani", fondat în 1989, a cântat de mai multe ori în
Biserica Santa Maria della Pietà din Veneția () [Corola-website/Science/333419_a_334748]