2,528 matches
-
indescifrabile noime, credința incendiază orizontul mirării cu luminoase viziuni: „Orice miracol e cu putință, într-o lume creată din miracol, lume care nu există decât prin miracol.” Citită astfel, existența (re)capătă un sens, încetând să mai apară ca o farsă (eventual tragică) și ieșind, preț de o iluminare, de sub robia deșertăciunii. Impalpabilul deșteaptă poetice fioruri: „totul e minune.” Este, în infinitul tainei, destăinuirea care pe A., ca „(pseudo)filosof”, îl axează. Cu timpul, memorialistul, fără a pierde plăcerea de a
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
se conturează încă în anii de studii în Germania. Îi va da expresie fără ocoluri într-o comunicare personală, indicând lipsa disponibilității sale de a urma acest model: „Husserl nu mai face parale; îl cunosc până în fundul sufletului; e multă farsă; și asta mă dezgustă; eu am rămas încă un om cinstit; dar până când? Până când voi scrie prima carte de filosofie.” (Op. cit., vol. I, p. 306.) 91. Nae Ionescu, Curs de metafizică, Humanitas, București, 1991, pp. 197-198. 92. Apud Dora Mezdrea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conține, instinctiv, un spațiu de manevră invizibil pentru cititor. Enigma trebuie, la un moment dat, fisurată. Dacă misterul nu poate fi dezlegat pe parcursul lecturii, fie și doar pe mici porțiuni, el riscă să rămână un corp străin, parte a unei farse cu gust sălciu. O minimă prudență te îndeamnă să nu-l umilești pe cititor, ci să-l stimulezi să intre în sfera de complicități și inevitabil amuzament stârnit de orice triumf al spiritului rațional asupra încifrării realității. Invocarea lui R.
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o țigară în gură. Ceilalți patru instrumentiști, aplecându-se parcă simultan, întinseră mâna sub scaune și scoaseră niște pahare din care sorbiră, plescăind și aruncând priviri înflăcărate. Gesturile lor lăsau să se înțeleagă că beau tequila. Era probabil apă minerală. Farsa s-a dovedit la fel de inutilă ca și muzica lor. Nimeni nu se uita la ei. Nu poate să lipsească din această listă secvența jocului de șah solitar. O secvență recurentă în romanele lui Chandler, menită să sublinieze singurătatea fără leac
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
anilor ’20, rănit în bătălii și speriat, a cărui mândrie era aceea a „unui om care nu are nimic altceva”. Când este dojenit de Philip Marlowe pentru că e un defetist moral, Lennox spune că toată viața lui a fost „o farsă”. Raymond admitea că el însuși avea tendința de a fantasma și de a truca realitatea. Odată mi-a scris pentru a-și cere scuze că distorsionase realitatea. „Am un nesfârșit simț al dramaticului care mă face să nu mă exprim
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sugerează ceva, domnule? - Da, îmi sugerează că cetățeanul nu se prea pricepea la femei. - Exact la fel gândesc și eu, domnule. Cu toate acestea, îl admir foarte mult pe T.S. Eliot. Nu vom ști niciodată în ce măsură am asistat la o farsă sau la unul dintre acele schimburi de replici gratuite care compun universul realității derizorii în care trăim. În orice caz, ambele personaje implicate - Marlowe și șoferul absolvent al facultății Howard - participă la adâncirea senzației că autorul și-a făcut o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
luptă, căreia Îi sunt tributare până În ziua de azi. Spre deosebire de polonezi (și de maghiari), discursul subiecților intervievați În Cehia este deci foarte ideologizat. În general, ei nu acceptă cu bucurie instaurarea capitalismului. Ei se percep chiar ca victime ale unei farse a istoriei. Pentru ei, regimul comunist a fost „În general pozitiv”: Nu tot ceea ce s-a făcut pe parcursul ultimilor 50 de ani a fost rău. Existau numeroase aspecte pozitive ș...ț mai ales În ceea ce privește domeniile sănătății și Învățământului ș...ț
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Încearcă să ne lămurească asupra motivațiilor exercițiului autobiografic și asupra implicațiilor metatextuale. Evghenie Tănase a fost implicat, printre altele, În cazurile Pătrășcanu, Emil Calmanovici și Imre Nagy. Aflat În fruntea Secției administrativ-politice a Comitetului Central, fostul general a cunoscut Îndeaproape farsa judiciară care a fost pusă la cale În 1954. A participat chiar la procesul fostului ministru al Justiției, dar inofensiv - se destăinuie Evghenie Tănase! Cu toate acestea, informațiile care ne parvin În legătură cu această poveste sunt puține. În schimb, Evghenie Tănase
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
transpare deslușit aici, la fel preocuparea de a-l instrui și familiariza, prin intermediul unor glose, adnotări rezumative, cu universul mitologic clasic. Statutul scriitorului ingenuu e ilustrat, când ezitant, când pitoresc, masiv și elocvent, de textele ulterioare. Probabil la origine o farsă cu rădăcini obscure în commedia dell’arte este Vorbire în verșuri de glume întră Leonat bețivul, om din Longobarda, și întră Dorofata, muierea sa (1815), care aduce, cu intenții satirice, în cadru doi parteneri gâlcevitori, scoși ca din teatrul naiv
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
confesiunile din interviuri și răspunsuri la anchete. Timpul interior se constituie din „ore negre, ore absurde”, singurele dedicate literaturii. Determinat astfel de „exasperare”, „dezgust și consternare”, scrisul e un act magic, echivalent cu o sinucidere, dar și cu o „îngrozitoare farsă”, câtă vreme eul continuă să existe. Versurile publicate de B. între 1929 și 1936 relevă căutarea unei forme care să concilieze puternicul impuls liric, pudoarea funciară, precum și tendințele poeziei moderne, îndeobște antilirice. Este încercat mai întâi un registru epico-descriptiv, cunoscut
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
proiecte, pe care însă nu le-a prea dus la bun sfârșit. O alegorie naivă este Lew (1899), poemă dramatică pe muzică de A. Giuliani. Salba de aur (1907) folosește versuri populare, îndeosebi din folclorul magic. Mai reușită ar fi farsa Două cumetre (1899), care s-a jucat la Teatrul Național din București și care se bizuie pe comicul de situație, dar își trage hazul mai ales din limbuția nostimă a personajelor. B.-A., care a scris și cronică teatrală, s-
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
la Studioul Teatrului Național din capitală de Ion Șahighian, reprezentată la Cluj, Iași și Timișoara, dar și în Germania. Folosind pigmentul de autenticitate al unui fapt divers, autorul combină elemente ale comediei de situație și de moravuri cu cele de farsă bufă și vodevil pentru a satiriza pe cei ce vor să provoace destinul în mod artificial. Fără semnificație dramatică deosebită, cele patru „tablouri” impun o tipologie de pitoresc provincial, într-o desfășurare scenică alertă. Calități de comediograf vădesc și revistele
ASLAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]
-
de oameni de afaceri români veniți să se Întâlnescă cu papa. Vladimir Tismăneanu: Ortodoxismul său de odinioară se evaporase! Mircea Mihăieș: Fiecare ultraortodox Își are propriul său papă - cel pe care Îl merită! Vladimir Tismăneanu: Tragedia se termină uneori În farsă, și dacă farsa este eficientă din punct de vedere material, pourquoi pas? Există oameni care au avut, cum se spune, cele cinsprezece secunde de glorie. Marian Munteanu a fost la un moment dat un simbol al societății civile din România
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
afaceri români veniți să se Întâlnescă cu papa. Vladimir Tismăneanu: Ortodoxismul său de odinioară se evaporase! Mircea Mihăieș: Fiecare ultraortodox Își are propriul său papă - cel pe care Îl merită! Vladimir Tismăneanu: Tragedia se termină uneori În farsă, și dacă farsa este eficientă din punct de vedere material, pourquoi pas? Există oameni care au avut, cum se spune, cele cinsprezece secunde de glorie. Marian Munteanu a fost la un moment dat un simbol al societății civile din România, un personaj care
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
medicina în așteptare...“. Am avut iarăși impresia că mă aflu în fața unui om dintr-o altă epocă. Nu atât din pricina francezei lui, care era cea din cărțile mele, cât din pricina acelui calm ironic și semeț totodată, pe care-l opunea farsei crude a prezentului, ca și cum ar fi observat-o de la înălțimea unei lungi și mari istorii pline de victorie și de înfrângeri. A rezistat până la capăt, până la acordul definitiv, seara, târziu. Ghicind partida câștigată, s-a îndreptat puțin în fotoliu și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
visează, cunoașterea simbolismului este inconștientă de faptul că face parte din viața sa psihică inconștientă (Freud, ???, p. 105). La întrebarea «de unde ne vine această cunoaștere inconștientă?», Freud răspunde: Această cunoaștere ne vine din diverse surse, din povești și mituri, din farse și ghidușii, din folclor, adică din studiul moravurilor, obiceiurilor, proverbelor și cântecelor diferitelor popoare, din limbajul poetic și din limbajul comun (Freud, ????, p. 105). Prin urmare, simbolul servește la reprezentarea, într-un mod analogic, a unei reprezentări refulate. Expresia simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
În fapt, vocația de dramaturg - descoperită relativ târziu - se dovedește a fi vocația esențială a lui B. Alături de Teodor Mazilu și Marin Sorescu, el cultivă în literatura română, pe urmele lui I. L. Caragiale, o formulă de teatru în care intră farsa tragică, parodia și formula teatrului ionescian (teatrul absurdului). Câteva piese (Cine sapă groapa altuia, Chițimia, Dresoarea de fantome, În căutarea sensului pierdut, Iertarea, Alibi, Boul și vițeii), lângă altele (Preșul), care întrețin comicul de situație și ironizează limbajul de lemn
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
deviere și, mai ales, prin amestec între opuși. Se deviază dinspre grotesc spre burlesc, dinspre baroc spre parodic, dinspre sensul aproximat spre un alt sens aproximat, și se împletesc inextricabil realul cu imaginarul, adevărul cu minciuna, fantasticul cu banalul, tonul farsei cu tonul tragic, artificiul cu autenticitatea, livrescul cu senzorialul, pentru captarea în frază a senzațiilor de diverse feluri B. fiind excepțional dotat. În roman se amestecă anchetatori, voci, limbaje, timp narativ și secvențe temporale, paranteze, digresiuni, puneri în abis. Autorul
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
subintitulat „jurnal țivil și cazon”. Cu o fantezie neastâmpărată, și-a născocit o sumedenie de pseudonime, care de care mai năstrușnice (ca, de pildă, Kinderfus, Calyope Fourreau, Abayados de Calatrava y Rigolo Năbădayos). Copil teribil al presei socialiste, iubitor de farse și bufonerii, B. era, în campaniile pe care le susținea, un gazetar de temut. Scria cu patimă, cu exaltări de vizionar, știind să fie dur, șfichiuitor, vindicativ. Virulența lui pamfletară - prevestindu-l pe N. D. Cocea - nu cruță deloc instituțiile
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
susținea, un gazetar de temut. Scria cu patimă, cu exaltări de vizionar, știind să fie dur, șfichiuitor, vindicativ. Virulența lui pamfletară - prevestindu-l pe N. D. Cocea - nu cruță deloc instituțiile timpului. Totul, sau aproape totul, i se pare o farsă sinistră, un spectacol de bâlci, penibil și caraghios. Verva satirică a polemistului se proiectează în creionări acide, vizând diverse specimene din viața politică ori din presă. După modelul lui Caracudi al lui Caragiale, B. conturează tipul gazetarului fără principii și
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
alții, care vă întoarceți în țară ca să-i dislocați pe ei și ai lor din bunurile pe care și le-au însușit cu japca. L-au asasinat [pe tiran] ca să se cațere ei în capul mesei!” În ciuda subtitlurilor atribuite („parabolă”, „farsă”, „divertisment”) și a replicilor savuroase, adeseori de teatru bulevardier, piesele lui A. relevă adevăruri grave, uneori incomode, curajos și lucid evaluate. Reprezentate pe scenele europene și americane (Paris, Londra, Copenhaga, Ankara, Dortmund, Edmonton, Ottawa, New York, Washington etc.) au fost puse
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
voturi sau Cum se specula inocența poporului e o comedie naivă în care sunt vizate moravurile electorale. Precaragialescă, mai ales în dialog, este comedia cu cântece Clopoțelul fermecat sau O căsătorie la otelu Patria din București, la fel ca și farsa Coriștii în provinție sau Hoții drept hoți. Cu toată înclinația lui spre comedie, C. manifestă o mare slăbiciune pentru melodramă, care se infiltrează chiar și în unele texte umoristice. Însă el rămâne artificial și bombastic în încercările de teatru eroic
CARAGIALI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]
-
sale, până în zilele noastre”. S-a stins în urma unui atac de cord. Înclinat temperamental către declamația patetică, emfatică, în stilul vremii, C. s-a străduit să se apropie de o linie de interpretare mai realistă, pentru care pledează convingător în farsa O repetiție moldovenească sau Noi și iar noi (1845). A început prin a compune poezii, strânse, o parte, în volumul Scrieri (1840), dar și răspândite prin reviste („Albina românească”, „Curierul românesc”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”). Sunt versificări naive
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
încât Cheașcă și cu ceilalți se treziră în praf. După ce băură coniac la bufet, se întoarseră la nuntă cu un chef mai mare. ÎNMORMÂNTAREA Vasile Drobotă trăgea să moară. Mucalit de felul său, își juca sieși cea din urmă farsă, murind singur. Cu feciorii nu se răspundea, neputând să le sufere nevestele ; pe babă o băgase demult în pământ iar deatunci nici un suflet nu s-a mai aciuat pe lângă el. La căpătâiul moșneagului zăcea o cană jegoasă, de la o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Și căscat. Picotit și adormit și coate trase pentru a trezi pe unul sau pe altul. Liturghia noastră fără sfârșit; propriul meu corp, imun la legile timpului. Și, drept În fața mea, Zoë Antoniou, căreia timpul i-a jucat o altă farsă. Viața de soție de preot se dovedise a fi mai rea decât se așteptase mătușa Zo. Urâse anii petrecuți În Pelopones. Locuiseră Într-o casă mică de piatră, neîncălzită. Afară, femeile din sat Întindeau pături sub măslini și loveau ramurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]