1,716 matches
-
citi" realitatea exclusiv "prin cuvintele care au falsificat-o" (întâi prin intermediul discursului-prezentare al Maestrului Ciprian, apoi prin cuvintele rostite de ceilalți), fără să mai aibă posibilitatea unui acces direct la viață, ca în romanul anterior. În același sens, Mab devine "fatalitatea literară" a lui Lulù, iar "cei ce comentează cazul Mab (Artemiza, Mia, Diomo) reprezintă, în fapt, criticii literari ai romanului anterior, recenzat de Ciprian în discursul-prezentare"186. Observația e foarte subtilă și deschide posibilități multiple de interpretare a "dialogului" dintre
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Diomo) reprezintă, în fapt, criticii literari ai romanului anterior, recenzat de Ciprian în discursul-prezentare"186. Observația e foarte subtilă și deschide posibilități multiple de interpretare a "dialogului" dintre textele contopite în Viață dublă. Însă comentatorul nu atribuie fertilului concept de "fatalitate literară" decât un rol mărunt, de simplă funcție cauzală, și compară efectul produs de discurs asupra psihologiei personajului cu acela determinat de mediul exterior (peisajul natural și citadin), deci de "realitate". Or, niciodată, nici măcar în textele de tinerețe literatura lovinesciană
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de tip cauzalist stricto sensu: în Comedia dragostei, de pildă, dacă personajele sunt plăsmuite după principiul mimetic al analogiilor cu "natura" și "mediul", asta nu înseamnă că narațiunea se încadrează obligatoriu (așa sugerează criticul) fie într-un registru realist (când "fatalitatea" acționează ca o forță exterioară), fie într-unul romantic (când sufletul expansiv al omului devine, prin același gen de "fatalitate", peisaj), rien que nuances. De asemeni, trecerea de la un presupus subiectivism romantic la obiectivitate și intelectualizare nu probează "deromanticizarea și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
natura" și "mediul", asta nu înseamnă că narațiunea se încadrează obligatoriu (așa sugerează criticul) fie într-un registru realist (când "fatalitatea" acționează ca o forță exterioară), fie într-unul romantic (când sufletul expansiv al omului devine, prin același gen de "fatalitate", peisaj), rien que nuances. De asemeni, trecerea de la un presupus subiectivism romantic la obiectivitate și intelectualizare nu probează "deromanticizarea și citadinizarea" literaturii lui Lovinescu (Comedia dragostei e la fel de "citadin" și de puțin "romantic" ca și Lulù), după cum spiritualizarea durerii 187
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
asemeni, trecerea de la un presupus subiectivism romantic la obiectivitate și intelectualizare nu probează "deromanticizarea și citadinizarea" literaturii lui Lovinescu (Comedia dragostei e la fel de "citadin" și de puțin "romantic" ca și Lulù), după cum spiritualizarea durerii 187 nu explică motivul pentru care "fatalitatea" devine o funcție a discursului. Abia Ligia Tudurachi 188, într-un studiu publicat recent, izbutește să lămurească pe deplin sensurile "fatalității" literare, după atenta consultare a Poeticii lui Aristotel și a unei bibliografii impresionante dedicate problemei. Un prim indiciu al
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
e la fel de "citadin" și de puțin "romantic" ca și Lulù), după cum spiritualizarea durerii 187 nu explică motivul pentru care "fatalitatea" devine o funcție a discursului. Abia Ligia Tudurachi 188, într-un studiu publicat recent, izbutește să lămurească pe deplin sensurile "fatalității" literare, după atenta consultare a Poeticii lui Aristotel și a unei bibliografii impresionante dedicate problemei. Un prim indiciu al teatralității romanului lovinescian îl constituie, în opinia exegetei, stereotipia gesticulației personajelor, al căror comportament se reduce la ticuri. Astfel: Lulù "își
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai teatral" decât drama Hortensiei, deoarece, "dincolo de indici dramatici superficiali (decor, gesticulație)", textul lovinescian conține, în plus, și "o relație fundamental teatrală între actor și cor". Într-adevăr, prin mijlocirea lui Ciprian (personaj-raisonneur, jucând aici rolul corului), Lovinescu "a supradeterminat fatalitatea ce guvernează feminitatea negativă a lui Lulù", de unde și îndreptățirea de a prezenta "cazul" Mab "în termenii tragediei", cu referire directă la piesa lui Euripide, Ifigenia în Aulis 193. Pe de altă parte, am văzut că primele secvențe ale romanului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
va fi preluată în genere de către cor ceea ce conduce, logic, la ideea că perspectiva corului e o perspectivă a comicului (invers decât credea Nietzsche), pe când tragicul se condensează în revolta individului care nu pricepe rostul necesității (Ananké) și care înfruntă fatalitatea. Așadar: dacă lectura corectă a vieții e comedia (Maestrul Ciprian se dovedește un bun cititor), atunci tragedia se datorează unei lecturi greșite; și dacă lectura în cheie comică aparține tradiției, comunității, implicând consensul, în schimb "răstălmăcirea" tragică se datorează exclusiv
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
personajelor (s.n.)"195, demonstrația sa nu are absolut niciun cusur (De altfel, nu "tragedia" ca atare e invocată, ci "cadrele" tragediei ceea ce nu-i chiar același lucru!). În plus, comentariul pune în lumină foarte ingenios modul în care funcționează aici "fatalitatea" (personificată de vocea "prezicătorului" Ciprian), afirmată deopotrivă ca principiu coercitiv și catalizator al energiilor sufletești 196. Apoi, cum "individualistul" Andrei se confruntă cu imperativul etic al comunității (ilustrat de niște personaje vag particularizate, de o instinctualitate frustă, "animalică", exhibată în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pentru că "ele sunt chiar limba naturii" (la fel și gestul/ pantomima), expresia pură a Sinelui 204. Mai e nevoie de alte argumente? Și apoi, chiar dacă preia multe elemente din tragedia clasică, melodrama le atribuie o altă funcționalitate și transformă însăși "fatalitatea" într-un principiu arbitrar, care nu mai conduce cu necesitate la un final catastrofic. Așadar, melodrama rămâne un gen experimental prin excelență, cu reguli proprii 205, având drept scop riguroasa punere în scenă a unor "subiecte" oarecare. Ei bine, importanța
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
său pasiv, înclinat la visare. Astfel, deși atribuia iubirii "un caracter mistic, de eternitate", ce-l condamna să fie victimă sigură a "eternului feminin", el era conștient de această nevoie firească a sufletului său și o accepta ca pe o fatalitate, convins de precaritatea tuturor sentimentelor. Angajându-se într-o afacere amoroasă, se amăgea, de fapt, cu luciditate. Neîncrezător, devenea totuși "de o credulitate naivă". Așa fusese Andrei dintotdeauna. Prin urmare, recursul la "dogmatism" nu constituie propriu-zis o "convertire" (criticul Lovinescu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
era, de altfel, convins că propria piesă poate înfrunta cu succes Năpasta lui Caragiale: "Aș voi să știu de pildă întrucât Dumitru e superior Anei, ca voință și ca viață? Amândoi nu vor nimic decât doar să scape din mijlocul fatalității inexorabile. Aceasta, cred eu dealtminteri, e situația cea mai logică posibilă. Tot așa aș voi să știu întrucât învățătorul Gheorghe e mai puțin episodic decât Gică sau Maria". 109 Vezi observațiile defavorabile despre aceeași idee în articolul "Calitatea emoției", din
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vom Meer a lui Ibsen; două cincimi conține ceva secundar intrigii: o intrigă plantată pe intrigă ce să mai zic eu oare?" (idem, p. 57). 113 Ibidem. 114 Ioan Holban explică mecanismul prozei lovinesciene prin procedeul cauzalității inverse și al "fatalității literare" (vezi Ioan Holban, Proza criticilor. Lovinescu. Ibrăileanu, Editura Minerva, București, 1983). 115 În legătură cu structura narativă a melodramei, un cercetător avizat ca Ben Singer evidenția, într-o carte recentă, procedeul construcției episodice: "the melodramatic tendency towards episodic construction" (vezi Ben
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
1906, în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 57: Așadar Ana bine face că n-are voință. Ar vrea ea viață nouă dar aceasta nu se mai poate! Sandi însă are voință, pentru că el e instrumentul esențial al fatalității. Fatalitate cu voință e cam comic; dar fatalitatea o văd eu, Sandi lucrează pentru dânsul. El vrea fata. Pentru ce o vrea? O vrea așa cum vreau eu să public piese. Poate cer mai mult cuvânt. Și acest cuvânt e dat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 57: Așadar Ana bine face că n-are voință. Ar vrea ea viață nouă dar aceasta nu se mai poate! Sandi însă are voință, pentru că el e instrumentul esențial al fatalității. Fatalitate cu voință e cam comic; dar fatalitatea o văd eu, Sandi lucrează pentru dânsul. El vrea fata. Pentru ce o vrea? O vrea așa cum vreau eu să public piese. Poate cer mai mult cuvânt. Și acest cuvânt e dat în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cit., p. 57: Așadar Ana bine face că n-are voință. Ar vrea ea viață nouă dar aceasta nu se mai poate! Sandi însă are voință, pentru că el e instrumentul esențial al fatalității. Fatalitate cu voință e cam comic; dar fatalitatea o văd eu, Sandi lucrează pentru dânsul. El vrea fata. Pentru ce o vrea? O vrea așa cum vreau eu să public piese. Poate cer mai mult cuvânt. Și acest cuvânt e dat în piesă dacă nu e dat îndeajuns, se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Pripită ni s-a părut și afirmația potrivit căreia "existența lui Andrei Lerian este o continuă căutare a femeii ocrotitoare, a femeii- bărbat" (oare ipostaza maternă a feminității nu e preferată de eroul lovinescian celei agresiv-masculine?), căutare determinată exclusiv de "fatalitatea literară" (în op. cit., p. 57) ce impune conformarea totală față de un comportament tipic, de intelectual certat cu viața. 170 Vezi Barbey d'Aurevilly, Dandysmul, traducere, studiu introductiv și selecția antologiei de Adriana Babeți, Editura Polirom, Iași, 1995. Adriana Babeți subliniază
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de fapt, pe intelectuali de "careul magic al scenei", în timp ce abia personajele care trăiesc viața neproblematizant, viața ca viață, se află mereu "în lumina reflectoarelor". Astfel, Andrei (intelectualul) e actor și spectator totodată, pe când Diomo rămâne numai "actor". 188 Despre "fatalitatea literară", în Ligia Tudurachi, op. cit., pp. 138-142. 189 Ligia Tudurachi, op. cit., p. 140. 190 Ibidem. 191 Ligia Tudurachi atrage atenția asupra faptului că Hortensia Papadat- Bengescu semnează o "comedie dramatică" purtând același titlu, în 1922. Și tot grație cercetătoarei clujene
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Papadat-Bengescu, el rescria în 1927 Lulù, propunându-l încă o dată ca roman". Merită reținută toată argumentația cercetătoarei clujene, care dovedește foarte convingător influența dramaturgului Wedekind asupra romancierului Lovinescu (Ligia Tudurachi, op. cit., pp. 125-133). 195 Ligia Tudurachi, op. cit., p. 140. 196 Fatalitatea "nu conotează doar inevitabilul, ci, prin sensul de bază, denotează intervenția divină". În fapt, explicația mecanismului "fatalității literare" e mult mai complexă și nuanțată (vezi argumentația din întregul capitol, idem, p. 139). 197 Idem, p. 135. După ce identifică o compatibilitate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
clujene, care dovedește foarte convingător influența dramaturgului Wedekind asupra romancierului Lovinescu (Ligia Tudurachi, op. cit., pp. 125-133). 195 Ligia Tudurachi, op. cit., p. 140. 196 Fatalitatea "nu conotează doar inevitabilul, ci, prin sensul de bază, denotează intervenția divină". În fapt, explicația mecanismului "fatalității literare" e mult mai complexă și nuanțată (vezi argumentația din întregul capitol, idem, p. 139). 197 Idem, p. 135. După ce identifică o compatibilitate între instinctualitate și justiție, între lumea sângelui și lumea valorilor, interpreta sesizează "alterarea temei împrumutate de la Wedekind
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prin "filtrul tragediei grecești". Astfel, "o colecție naturalistă de personaje supuse instinctelor și plăcerii se alcătuiește în mod paradoxal ca o comunitate morală". Și, mai apoi, "ceea ce ar fi trebuit să fie o intersecție de destine individuale orientate de o fatalitate sangvină se dovedește a fi mai degrabă o sincronizare corală de voci, interese și valori. Comunitatea captează pulsiunile individuale, făcând din ele fapt social. Instinctele se rezolvă în semne colective, legitimate ca enunțări morale. În acest proces de transfigurare a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sangvină se dovedește a fi mai degrabă o sincronizare corală de voci, interese și valori. Comunitatea captează pulsiunile individuale, făcând din ele fapt social. Instinctele se rezolvă în semne colective, legitimate ca enunțări morale. În acest proces de transfigurare a fatalității sangvine, jocul patimilor dezlănțuite se integrează natural într-un discurs al datoriei și al valorii. Această articulare morală explică reacția omogenă a personajelor" (op. cit., pp. 135-136). 198 James L. Smith, op. cit., p. 51 ș.u. 199 Melodrama subliniază mai mult
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dacă Cioran a fost un scriitor atăt de dezamăgit, a ajuns așa doar pentru că el însuși este sursa dezamăgirii”. Decompozitorul romăn cunoștea „pharmakon-ul scrierii”, știa că „scrierea este contrară vieții” (J.D.), dar în același timp îl frămănta absurditatea existenței și fatalitatea conștiinței... așadar: terapie de sine prin scriere (leac), suportabilitate a exteriorului - ca scriitură (J.D.) - (otravă). Scriitura personală, are aparența unei doctorii, ce se poate dovedi pe termen lung nocivă, atăt pe autor, căt și pentru cititor. Deconstructorul francez adaugă: „pentru ca
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
vorba despre o temă de analiză complexă, deoarece trimite la procesele care conduc la nenorocire și la anumite destine nefericite. A studia acest obiect pluridimensional înseamnă și a trasa harta minorităților stigmatizate, purtătoare ale semnelor căderii "dincolo de ziduri" sau semnele fatalității. Mai constă, în același timp, în decriptarea discursurilor comunităților umane despre "terțul exclus", incalificabilul, deviantul, nebunul sau țapul ispășitor. Fatalitatea acestor mișcări către negativitate se învecinează în cele din urmă cu moartea și antropologia ei. Relația cu exclusul, fie el
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
A studia acest obiect pluridimensional înseamnă și a trasa harta minorităților stigmatizate, purtătoare ale semnelor căderii "dincolo de ziduri" sau semnele fatalității. Mai constă, în același timp, în decriptarea discursurilor comunităților umane despre "terțul exclus", incalificabilul, deviantul, nebunul sau țapul ispășitor. Fatalitatea acestor mișcări către negativitate se învecinează în cele din urmă cu moartea și antropologia ei. Relația cu exclusul, fie el condamnat să moară pe un rug, bolnav fizic sau mintal, prizonier, expulzat, pus la index, în căutare de azil sau
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]