12,672 matches
-
la vârsta de 17 ani, ce drept are mama să-l dojenească? E cumva geloasa pe viața lor sexuală? Noi, mamele, suntem uluite de confuzia morală a copiilor, de gheață din inima lor: mama te-a crescut, ți-a liniștit febră, ți-a pansat juliturile, te-a dus frecvent în parc ca să nu mucegăiești între 4 pereți de bloc, s-a zbătut cu lecții de înot, baschet, cursuri de pictură, grafică, acum că ai diplomă de recunoaștere națională, ai și tupeu
CAND REALITATEA INTRECE FICTIUNEA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369690_a_371019]
-
RUGĂ cine-i demn de fericire să ia plânsul frunzei verzi, să-l transforme în iubire, prin pădure, prin livezi. dintr-o lacrimă sărată, pernă facă-si trupul meu, ca să doarmă-n veșnicie, străjuit de dumnezeu. timpul nu mai are febră, nu mai arde și e rece, în clepsidra lui nebună, timpul toarce, timpul trece. ca un copilaș suav te- așezi pe umărul meu, și din lacrima-ți curată, îmi hrănesc propriul zeu. crește iarba, crește valul, zboară pasărea-n zenit
RUGĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368287_a_369616]
-
își mișca șoldurile în convulsii șocante, speriindu-l pe artificierul care nu-și mai contenea salturile pantalonilor strânși pe trupul transpirat. Treptat și pontatoarea începu a-și lăsa rigiditatea la garderoba moralei socialiste, încercând să-și lase torsul cuprins de febra ritmurilor ardente sud-americane. Fără folos însă. Secretarul o ținea la fel de rigid, impunându-i o ținută cuviincioasă... Curând, concursul se termină. - Câștigătoarea este perechea ...!, se auzi glasul tovarășului de la regiune, întinzând pontatoarei și secretarului piatra ciudată. Ceilalți concurenți răsuflară ușurați dar
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
Versuri > Iubire > SPERANȚA UNEI ȘOAPTE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015 Toate Articolele Autorului Când umbra stelelor se scaldă-n ploaia nopții, Făclia visurilor noastre, nu o mai aprinzi. Se stinge-ncet în suflet febra așteptării, Prezentul se despică, privindu-se-n oglinzi. Pe mine nu mai vor să mă arate, Și soarele orbit, se ascunde-n ele la apus, Mă poartă gânduri greu încercănate, Surzesc și șoaptele ce aveam de spus. Când setea o
SPERANȚA UNEI ȘOAPTE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353385_a_354714]
-
și mai ales, îi plăcea să-i fie sărutat boticul ce tot și-l țuguia. Observă cu tristețe că și coborârea de pe munte solicita ceva efort, acest lucru desigur îl va simți mai ales peste o zi-două, când va face febră musculară. Cum se simțeau încă capabili să meargă și restul de traseu tot pe jos, au renunțat la coborâtul cu cabina, care încă mai avea o jumătate de ora program de funcționare, așa că în mai puțin de două ore, a
CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353427_a_354756]
-
reversul medaliei iubire credință, așa ca dictatorii care vin și se duc ei la fel ca și bufonii mă fac să râd. Râsul plânsul, râsul plânsul Nichita vorbea de dânsul. Proștii încă râd... de ce am părul meu cărunt? Izvoare pecetluite febra părului, murmurul unui acord, surd...! De dragul amăgirii noastre nu rachetele ne rănesc noi ne spargem capetele, între noi. Referință Bibliografică: Limită / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1379, Anul IV, 10 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
LIMITĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352813_a_354142]
-
plin cu sticle și sifoane. S-a făcut anchetă, problema era că fata cu care se împrietenise avea mâna complet degerată, așa că la întoarcerea în București s-a internat la Spitalul studențesc. G. a vizitat-o , dar tușea și ceva febră. Totuși a condus fata la o plimbare în Herăstrău, ceea ce a avut ca urmare o internare de urgență la același spital. O veselie, atunci când ai de a face cu studenți. Fiecare cu altă boală și alte obiceiuri. L-a cunoscut
BLESTEM ŞI IZBĂVIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352815_a_354144]
-
Frigidă=Socoteală greșită Crematoriu=Hornar ateu Sărut=Probă de admitere Epuizare=Efort valorificat Criză=Pană de normal Mamoș=Salvator de prăpăstii Diagnostic=Grenadă cu focosul în scris Internare=Problemă rezolvată la ieșire Anestezie=Moarte în arrest Transplant=Cârpeală second hand Febră=Hotar de chef Obeză=Masă de manevră Slăbănog=Anatomie pentru studenți Seringă=Țânțar de nevoie Targă=Hamal de speranță și deșeuri Cangrene=Revoluție în fașă Stomatolog=Trage la măsea Operație grea=Bisturiul domnului în Voia Domnului Părerea lui Nea Niță
ALANDALE MEDICALE DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354313_a_355642]
-
tradițional al familiei românești): n-am soț, n-am copii! Și, totuși, nu sunt o nefericită! Dimpotrivă! Mi-a dovedit-o viața, în fiecare zi! Vă dau, ca exemplu, doar o împrejurare: ziua mea de naștere, din acest an. Iar febră, iar fără voce, alt concediu medical ... M-am săturat eu de mine! Mă sunase o mămică: “moartă-coaptă” să ajung vineri la școală! M-am dus ... Petrecerea-surpriză, de ziua mea, organizată de elevii mei!!!!!!!!!!!!! Sincer, îmi doream măcar un “La mulți
IUBIREA NECONDIŢIONATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354050_a_355379]
-
alcool, se auzea, în surdină “De ziua ta, ziua ta ... ziua taaaaa, / Eu îți ofer dragostea, dragostea ... Chiar am fost fericită! Încă sunt și acum, când retrăiesc, povestindu-vă, acele clipe. Mai dureros a fost însă acasă ... unde au revenit febra și durerile musculare ... sporite de impasul financiar în care mă aflam, fără să știu de ce. “La mulți ani, draga mea!” sunau unchi, mătuși, verișori ... Mă simțeam săracă, bolnavă și neputincioasă ... am plâns până târziu, în noapte. Ce-am făcut cu
IUBIREA NECONDIŢIONATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354050_a_355379]
-
câteva zile. M-am ridicat în capul oaselor și m-am îmbrăcat...cu ce aveam la îndemână. Mi-am verificat apelurile...apoi numărul de telefon, pe net. Nu, chiar nu visam... Stau în zonă. În câteva minute, toată transpirată, de la febră și de la emoții, am fost la farmacie. -Dumneavoastră sunteți? mă întâmpină surâzătoare una dintre farmaciste. Da, sunt ușor de reținut, pentru că îmi place să conversez, chiar și câteva replici, mereu. Nu dau doar rețeta, cardul de fidelitate, banii și iau
FARMACIA INIMII, “CATENA”, CHIAR TE TRIMITE LA BĂI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354063_a_355392]
-
să citiți basme până la ora doisprezece... ca să vii odată cu ceilalți și să nu-mi dau seama ce ai făcut. Nu, gata! De mâine, pas școala! Lovitură în creștetul capului. Cum să nu merg la școală? Am plâns până am făcut febră. Doamna Greta, ce femeie, ce dascăl! Icoană. Uite anul acesta am să trec pe la dumneaiei și am să-i sărut mâna dreaptă. Ce caldă o avea când m-a invățat să scriu litera R! R de la Raul. Acum nu poți
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
neobișnuiți cu efortul continuu, cu bășici la călcâie și cu plămânii afumați de țigări, simțeam că ne dăm duhul. Singura consolare erau copiii: deși aveau și ei rucsăcelele lor cu haine, zburdau în jurul nostru, fără probleme de respirație sau de febră musculară. Nu știu dacă am avut un alt moment în viață în care m-am bucurat atât că am ajuns la destinație. Mai exact, prima destinație: cabana Bârcaciu. Nu voi descrie nici călătoria, nici peisajele, scrierea de față nu se
CABANIERUL DE LA BÂLEA LAC de DAN NOREA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353155_a_354484]
-
fim serioși! Cine poate să creadă gogoașa cu balaurul? Asistenții, convinși că au murit și sunt în rai deoarece mâncau de trei ori pe zi iar oamenii stăteau de vorbă cu ei numindu-i respectuos: „don prefesur”, intrară într-o febră a cercetării și, într-adevăr, peste cam o săptămână, capturară monstrul. Îl comparară cu fotografiile colorate din carte, ajunseră la concluzia că da, exemplarul este un șarpe boa de nisip, o specie extrem de rară considerată dispărută încă de pe vremea agriculturii
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
fim serioși! Cine poate să creadă gogoașa cu balaurul?Asistenții, convinși că au murit și sunt în rai deoarece mâncau de trei ori pe zi iar oamenii stăteau de vorbă cu ei numindu-i respectuos: „don prefesur”, intrară într-o febră a cercetării și, într-adevăr, peste cam o săptămână, capturară monstrul. Îl comparară cu fotografiile colorate din carte, ajunseră la concluzia că da, exemplarul este un șarpe boa de nisip, o specie extrem de rară considerată dispărută încă de pe vremea agriculturii
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
văzând cum îmi este afectată păstrarea identității naționale chiar acasă, în țara mea, în care cultură și valorile, patrimoniul național nu au nicio valoare și sunt lăsate să dispară de către autoritățile statului, care asistă impasibile la acest proces, mânate de febră aproape schizofrenica a propriei îmbogățiri și a furtului din grădina publică sau, am putea spune, din propria grădină. Încerc fără succes să clădesc în afară, în țară în care locuiesc temporar, o Românie în miniatură, un prunc slab și subnutrit
PATRIMONIUL NATIONAL SOS de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353236_a_354565]
-
lume măiastră, visez lei fără trupuri pe cer, când mă scol dimineața îmi pier. mai visez metafore-n sânge și iubita-ntristată cum plânge, din ochii ei curg lacrimi de-avalma și-i sorb lacrimile cu palma. câteodată m-apucă o febră când noaptea visez o tenebră, mă arde-apropierea zilei de mâine când vinul se preface în pâine. altădată-mi cresc gheare și pene, sângele-mi gâlgâie-adesea prin vene, mi-e ochiul veghe de curcubeu, părinte, e vaide sufletul meu. legănat în
SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353594_a_354923]
-
de gheață și... Nu se poate mișca. Prea grea este haina asta pentru umerii săi împuținați. Pe față, fulgii se topesc în lacrimi. Nu știe, îngerii plâng, el plânge, simte doar lacrimile șiroind. Poartă diademă albă, pe capul încins de febră. O sirenă, răsună în noapte. Știe că e... trâmbița chemării la Judecata de Apoi... Vede îngerii cum îl ridică și-l poartă pe brațe blânde... Aude. Spun ceva despre el. Zic că... nu mai scapă! De cine să scape? De ce
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
ridica spre el din lemnul mesei , mirosul copilariei lui; universuri se nășteau și piereau “în tot atâtea clipe”, se frângeau zboruri și explodau planete, în spatele frunții albite de nesomn alergau herghelii și zvonuri de lupte, câteodată, cuprins de frică și febră ștergea tot, cu mișcări furioase, în jurul lui mormanul de coli creștea , un munte de păsări care traversaseră oceanul în zbor, moarte în clipa atingerii țărmului . “Nemuritor și rece”, Hypherion de sus asista impasibil la zbuciumul acestui alter-ego al său, știind
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
pulsul inimii mele- Cavalcadă de Pegași pe o vreme de vijelie- Dacă picioarele-ți de iambi de dactili ori trohei Nu se succed sincron cu pașii mei, Melancolizați în urma sicriului epocii pe care o ducem la cimitir, Dacă n-ai febra trupului meu bolnav fără leac, Dacă nu ai nimic din toate acestea, și în plus Ceva din imensa durere a lumii deznădăjduite Dacă ești cinică și nu-ți recunoști strămoșii în doine și balade, Dacă porți chipul dezordinii și al
CUM ŞI PENTRU CINE SCRIEM POEZIE de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357059_a_358388]
-
abia începea. Toată lumea avea costum de schi indiferent dacă era concurent sau spectator. Frigul nu-i apăsa de loc. Niște pictori suprarealiști, veniți de la Paris, au agățat un puck galben pe bolta cerului, îmblânzind astfel, curenții reci, încolăciți în jurul spectatorilor. Febra așteptării creștea pe măsură ce timpul se îngrămădea. Primul la start a fost Cristian, un tânăr vânjos, încercat de vicisitudinile sorții. Înainte de pornire, s-a aplecat și și-a verificat legăturile, apoi s-a concentrat la start. Gândul îi fugea la taică
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
gât părea dulce, în timp ce, coroana soarelui se agăță de părul lor învălmășit și ud. Dansul pe nisip era felin, căutarea de sine dura până soarele topea oglinda apei, până când apa le inunda clipa, până când trupurile se regăseau la intrări în febra elementelor din natură. Peter a țâșnit cu schiurile în picioare, într-o încremenire proiectată deasupra tuturor, ducând cu el gustul nisipului cald, urmele mângâierilor lăsate pe piele, vroia căldura pătrunderii în coroana coapselor, unde se unea aerul cu apa din
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
prin care răzbate, luându-și soarta în propriile mâini, toate au pus amprenta asupra tinerei Melania. Mai târziu, cursurile Universității Dalles din București, Secția Literatura română și universală, care au format-o ca scriitor și tot în această perioadă cunoaște febra cenaclurilor bucureștene. O altă etapă importantă a constituit-o debutul editorial cu o plachetă de versuri. Autoarea afirmă cu sinceritate: “Mă simțeam gata să escaladez piramida de sticlă a celebrității. Apoi a venit Revoluția din Decembrie 1989!!! Cele două romane
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
copilarește, savurând cu poftă vârfurile aromate și spiralate ce dădeau afară din cornetele pătate de promoroacă. Râdeau ca doua fetițe lipsite de griji. Și chiar nu aveau griji: oleacă de salar aveau, erau tinere, inocente și visătoare. Încă nu cunoscuseră febra dragostei. Un tânăr trecea pe aleea din fața lor. Își trăgea cu mare greutate piciorul drept pus în ghips, sprijinindu-se pe o cârjă improvizată din lemn. Era frumos. Fetele îl priveau ca pe ceva căzut din cer. Văzându-le figurile
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
Fleming este cel despre care se crede că a inventat penicilină. Însă lucrurile nu stau chiar așa. Triburile nord africane foloseau penicilină de sute de ani. În 1897 Ernest Duchesne a folosit mold penicillum glaucoma pentru a vindeca porcii de febră tifoida, înțelegând efectele și caracteristicile penicilinei. Însă nimeni nu i-a luat în serios. Câțiva ani mai tarziu, Fleming a descoperit penicilină întâmplător, el nu și-a dat seama de capacitățile sale și a încetat cercetările asupra ei. Între timp
DE LA CINE AU FURAT IDEILE MARII INVENTATORI AI LUMII? de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357321_a_358650]