KorAP: Find »[drukola/base=fecioară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...322 >

8,029 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

de femei la drum. Veneau dinspre Oltrarno, trecând pe Ponte Vecchio și Îndreptându-se spre partea septentrională a orașului. - Unde se duc? Îl Întrebă pe unul din soldați. Dar știa răspunsul dinainte. - Spre Maddalena, priorule. S-a Întins vorba că Fecioara se va arăta din nou azi. Trupul schingiuit al lui Bigarelli nu Încetase să-l urmărească. Și, În același timp, opera lui splendidă și Îngrozitoare, dacă era adevărat ceea ce i se povestise. Și apoi fața de ceară a statuii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
frenetică. La nerăbdarea celor care asistaseră deja la miracol se adăuga acum curiozitatea bolnăvicioasă a celor care auziseră de minunăție, precum și nădejdea de mântuire a celor ce credeau că Dumnezeu coborâse de-adevăratelea În mijlocul iadului. Între timp, oamenii eliberaseră torsul fecioarei, oferind din nou dinaintea privirilor mulțimii luciul pielii sale ca de ceară. Într-o clipă, parcă răspunzând la un semn la călugărului, pleoapele Fecioarei se ridicară Încetișor, dezvelind mai Întâi albul corneei și mai apoi străfulgerarea azurie a pupilelor. Dante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
a celor ce credeau că Dumnezeu coborâse de-adevăratelea În mijlocul iadului. Între timp, oamenii eliberaseră torsul fecioarei, oferind din nou dinaintea privirilor mulțimii luciul pielii sale ca de ceară. Într-o clipă, parcă răspunzând la un semn la călugărului, pleoapele Fecioarei se ridicară Încetișor, dezvelind mai Întâi albul corneei și mai apoi străfulgerarea azurie a pupilelor. Dante se uita cu uimire la perfecțiunea mecanismului care, probabil, se ascundea În cap, pentru a realiza o mișcare atât de lină și de asemănătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
drept cuvânt meritată, ca și condamnarea sa pentru blasfemie. Dar era ceva nou În statuie, observă el cu o tresărire. Ceva cu adevărat de necrezut. Linia suavă a sânului vibra, ca și când niște foale nevăzute apăsau sub coastele ascunse, ridicând pieptul. Fecioara părea cu adevărat să respire anevoie, creând senzația că ar fi preluat câte ceva din nerăbdarea și neliniștea celor prezenți. - De prea multă vreme pământul sfânt al Palestinei zace oprimat de piciorul păgânilor, Începu să declame. Oare sunteți surzi la plânsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Așadar, era Încă vremea miracolelor, Dumnezeu binevoia să le trimită oamenilor rătăciți un semn al strălucirii sale. Simțea o căldură neașteptată scăldându-i inima. În jurul priorului, mulțimea cădea În genunchi, și chiar și el Începu să Își Îndoaie genunchii. Glasul Fecioarei devenise dintr-o dată dulce și armonios. Își mișcă ușor capul În sus, ca și când și-ar fi căutat inspirația printre căpriorii din tavan ori ca și când nu ar fi vrut să Își murdărească spiritul cu priveliștea acelei gloate Înfierbântate. - O zi doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
capul În sus, ca și când și-ar fi căutat inspirația printre căpriorii din tavan ori ca și când nu ar fi vrut să Își murdărească spiritul cu priveliștea acelei gloate Înfierbântate. - O zi doar, iar apoi se va da curs Înrolării sub stindardul Fecioarei! exclamă Brandan. Pregătiți-vă inimile pentru un drum lung, până pe pământurile necredincioșilor. Dar aveți Încredere, Dumnezeu e cu noi! Pe drum, la Roma, asupra capului nostru se va pogorî binecuvântarea papală, așa cum Duhul s-a pogorât peste apostoli În zorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
pentru un drum lung, până pe pământurile necredincioșilor. Dar aveți Încredere, Dumnezeu e cu noi! Pe drum, la Roma, asupra capului nostru se va pogorî binecuvântarea papală, așa cum Duhul s-a pogorât peste apostoli În zorii faptelor lor. Încrede-te În Fecioară, popor al Florenței, fiu mult iubit al Bisericii biruitoare! Lângă el, fata părea să Încuviințeze printr-o lentă oscilație a capului, În timp ce ochii nu Încetau a parcurge cu privirea lor Înghețată mulțimea extatică. Dar ceva din ea părea să accentueze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
că un fulger Îi străbătuse ochii, Înainte ca pleoapele să i se Închidă. O lumină de dezgust. Dar fu imediat distras de alte considerații legate de cele ce se petreceau. În jurul său, gloata părea să fi recepționat mesajul și mustrarea Fecioarei, iar acum se agita, pradă unei dorințe nelămurite de răscumpărare. Bărbați și femei, ațâțați de perspectiva de a-și salva propriul suflet și, În același timp, Sfântul Mormânt, se vânzoleau Încoace și Încolo. Strigăte și chemări se amestecau cu apeluri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
să reflecteze, căutând cu Încăpăținare o explicație rațională la ceea ce tocmai văzuse. Dar nu izbutea să o găsească. Doar o slabă intuiție, de care gândul i se agăța, Însă fără a ajunge la nici o concluzie. Continua să se Întrebe de ce Fecioara era expusă În interiorul acelui tabernacol din lemn și nu În plină lumină, pe altar. Putea exista o explicație În afară de simpla dorință de a ocroti relicva și de a o slăvi așezând-o Într-un cadru nobil? Cu siguranță, În ladă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-mi pun serviciile pun serviciile și experiențe la dispoziție... - Să-ți pui la dispoziție serviciile și experiență? Îl Întrebă priorul și Își luă un moment de reflecție. Te pricepi la mecanică? Dumneata ai montat mecanismul ca slujești la Înșelătoria cu Fecioara? Fabio păru surprins. - Nu... de ce? Cunoștințele mele merg În cu totul altă direcție. Și eu sunt om de știință, ca domnia ta, adăugă el pe un ton respectuos. Sunt matematician. Specialitatea mea e calculul rapoartelor fracționare, pe baza studiilor marelui Fibonacci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Așezate În acea poziție, oglinzile creau o nișă ferită de priviri, În interiorul căreia era loc pentru trupul unei femei. În exterior, oglinzile trimiteau spre credincioși nu imaginea fundului lăzii, cum crezuse toată lumea, ci a pereților săi laterali, identici. De aceea Fecioara era expusă venerației din interiorul cutiei: nu pentru a o proteja În neprețuirea ei, așa cum lăsa să se Înțeleagă ceremonialul, ci pentru a feri de vedere laturile postamentului, care ar fi dat În vileag trucul. Zâmbetul i se preschimbase Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
spada sau ești pierdut! strigă. Celălalt rămânea nemișcat. Dintr-o dată, poetul auzi un glas. - Messere, te rog, cruță-l pe omul acela. Dante tresări. Din spatele lui, parcă de la mare depărtare, răsunase un glas melodios, pe care Îl mai auzise. Glasul Fecioarei din Antiohia. Se Întoarse brusc, cu inima cât un purice din pricina emoției. Dar nu era nimeni care să Îl implore. Fremătând de mânie, Își dădu seama că fusese indus În eroare și că monahul ventriloc Îl păcălise. O umbră Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
niște zgomote și de niște ecouri neclare, și mai ales de rațiune, care suscitase imaginea acelui om. Dar dacă Brandan nici măcar nu se cățărase până la Înălțimea și, Într-un fel misterios, printr-un truc infam asemănător cu acela, sfruntat, al Fecioarei, Îl Înșelase? Începu să coboare grijuliu. Ajuns jos, alergă spre ușă și pătrunse În sacristie, dar și aceasta era pustie. Într-o parte a Încăperii, pe lângă perete, se ridica o scară din piatră, care probabil că ducea la vechile chilii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
te-ai născut În mijlocul lor? Și apoi, câțiva florini În buzunar nu ți-ar prinde bine? Am auzit că numele tău apare nu doar pe filele poeților, ci și prin registrele cămătarilor. Priorul era din ce În ce mai Întunecat la față. Lângă el, Fecioara din Antiohia Își ridicase vălul. Încă o dată, trăsăturile ei enigmatice Îl impresionară adânc. Pentru un moment, avu senzația că era pe cale să spună ceva și că beteșugul ei era și el un truc. Dar ea se mărgini să respire adânc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Bigarelli, iar corabia masacrului, ieșită din nou În larg, călătorea cu Încărcătura ei de cadavre spre tărâmurile dinspre apus. El Însuși parcă străbătuse o mare sărată pe care i se părea că Încă o mai simte pe buze. Chiar și Fecioara, prizonieră În relicvariul ei presărat cu nestemate, Îl persecutase multă vreme, Încercând să Îi comunice ceva. În vis, trăsăturile ei delicate se preschimbaseră În Înfiorătoarea Înfățișare a unui monstru, ca și cum ceara carnației sale ar fi cedat, În cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
să te juri. Făgăduiește-mi că nu vei sufla o vorbă nimănui despre ceea ce o să-ți arăt. Arnolfo căzuse pradă unei emoții crescânde. Părea un mistic În contemplarea unei viziuni. Îngenunche În fața poetului. - Mi-o iau drept martoră pe Sfânta Fecioară și pe toți sfinții. Nimic din ceea ce voi vedea nu Îmi va ieși niciodată de pe buze. Dante scoase din traistă colțul de oglindă pe care Îl găsise În magazie, Întinzându-i-l sticlarului. Omul atinse cu vârfurile degetelor marginea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
tritonul e oceanul. Centaurul, o Îmbinare de om și animal, e un simbol al Înțelepciunii, o sinteză Între natură și intelect. Cei doi cavaleri, puterea de a constrânge prin lege și de a elibera prin forță. În sfârșit, cele cinci fecioare nesăbuite, cu lampa stinsă, simbolizează respingerea credinței, Împreună cu cei trei bărbați ai cărții. Cea din urmă alegorie, cea mai cumplită. Marcello Încuviință grav. - Așadar, știi cine sunt cei trei, o batjocură vădită la adresa figurii magilor? - Cred că da. Cei trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Dincolo de deschizătură se găsea o ramă de alamă, fixată astfel Încât să poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o idee bizară Îi Încolțea În minte. Acolo ar fi putut Încăpea una din oglinzile folosite trucul cu Fecioara. Se aplecă de partea cealaltă: În fața celeilalte găuri era o ramă identică. Își mușcă buza de jos, Încurcat. Între timp, mechanicus Începuse din nou să vorbească. - M-am gândit și eu la asta. Ar putea fi un model neobișnuit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
către abație; când ajunse acolo, intră din nou În biserică, trecând prin portița laterală, apoi se deplasă până la nivelul superior al sacristiei. Pe traseu, nu zărise nici o urmă de-a prietenului său. Pentru un moment, se temu că fugise cu Fecioara, Însă mai apoi urechea sa percepu un sunet slab, dar armonios, ce provenea dinspre fundul coridorului. O melodie ritmată, poate o canțonă dansantă sau un marș pentru acompanierea unei oștiri În război, Însă executat cu delicatețe, plin de gingășie. Dante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
un sectar În căutare de bani, zise Cecco, plecându-și fruntea pentru o clipă, după care o ridică, fixându-l. E ceva ce nu ți-am spus, prietene. Planul Credincioșilor nu se reduce la ceea ce ai văzut. - Continuă. - Înșelăciunea cu Fecioara e numai o etapă dintr-un drum mai lung, la capătul căruia se află o comoară. Dacă asta au descoperit oamenii lui Bonifaciu, atunci suntem Într-adevăr pierduți cu toții. - Despre ce comoară vorbești? - Frederic purta mereu după el sipetele tezaurului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
opaițul. Îl aprinse și porni În căutarea unei ascunzători. Sala nu oferea nici un loc prielnic. Pentru un moment, se gândi să dea drumul mașinăriei prin crăpătura subterană, dar se temu că apele puțului ar fi putut urca până acolo. Imaginea Fecioarei Îi reveni În minte. Într-un colț, așezat pe un vechi sarcofag roman, se afla relicvariul lui Bigarelli, care părea să Îl fixeze cu privirea sa teribilă de piatră dură. Se apropie, cuprins de dorința de a privi de aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
despre ce ați pus la cale. Nu e o păcăleală pentru bani, cum voiau să dea de Înțeles mișcările voastre. Asta era doar acoperirea, În caz că cineva v-ar fi bănuit sau, mai rău, dacă cineva ar fi descoperit trucul cu Fecioara. Se opri, așteptând ca francezul să replice. Însă acesta continua să tacă, studiindu-l. Poetul simțea cum Îi crește enervarea În fața atitudinii lui. - Dimpotrivă, sunt sigur că, În proiectul vostru, exista ceva Încă și mai perfid. Cel care a conceput

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
S-a descoperit un complot Împotriva siguranței Florenței... priorule. Sub motiv că proclamă o cruciadă, șefii ghibelinilor adunau oameni Înarmați, cu siguranță ca să răstoarne Comuna și administrația populară. Căpetenia pare să fie acel Brandan, fals călugăr și eretic. Cât despre Fecioară... - Cine a dat ordin să se intervină? Îl Întrerupse Dante mânios. Brațul secular e supus autorității Prioratului. Nimeni nu Îi poate uzurpa drepturile! - Nimeni nu le-a uzurpat, Îi replică celălalt, sumețindu-se cât era de mic. Colegii domniei tale mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Îngust din zidărie. Doi bărbați apăruseră, atrăgându-le atenția celor de jos. Unul trăgea de păr o ființă omenească. - Uitați-vă pe cine am găsit! strigă el batjocoritor. Cu o smucitură violentă Împinse trupul peste balustradă, atârnându-l În gol. - Fecioara din Antiohia... și Încă Întreagă, gata pentru un al doilea miracol! Femeia izbucni Într-un geamăt de groază, cu picioarele goale zbătându-i-se În gol, În timp ce mâinile i se agitau cu disperare prin văzduh, căutând să se agațe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
apropiate, Îngrămădite pe lângă forma lui perfectă ca niște cerșetori zdrențăroși. - Împingeți carul și apoi lăsați-ne. O să am eu grijă să duc trupul neînsuflețit, ordonă poetul, deschizând drumul cu opaițul În biserică. Întoarceți-vă la locul bătăliei și Îngropați rămășițele Fecioarei din Antiohia, dincolo de San Lorenzo. Glasul i se umpluse de durere. - Și respectați-le, căci sfârșitul i-a fost mai cumplit decât vina. Cât despre ce ați văzut, să uitați totul. Bonatti rămăsese deoparte. De cum fură singuri, cu mâna tremurând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]