2,317 matches
-
deși nu era nevoie, dat fiind că incendiul rezolva într-un mod dramatic orice problemă de iluminare. Oricum ar fi fost, închipuindu-și că barbarul intenționa să ducă tratative, Hippolita îi ordonă lui Clemantius să aducă o torță sau un felinar pentru a fi sigură că el putea să o vadă. De fapt, imediat ce fu suficient de aproape, burgundul opri calul și i se adresă direct lui Clemantius, care ținea un felinar adus de un serv: — Tu ești stăpânul aici? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ordonă lui Clemantius să aducă o torță sau un felinar pentru a fi sigură că el putea să o vadă. De fapt, imediat ce fu suficient de aproape, burgundul opri calul și i se adresă direct lui Clemantius, care ținea un felinar adus de un serv: — Tu ești stăpânul aici? întrebă într-o galo-romană perfectă. Clemantius dădu să răspundă pentru domina, dar aceasta îl opri cu un gest al mâinii: deși era cât se poate de înspăimântată, nu era omul care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai soarta cea mai cumplită. Atunci, el o să moară! strigă Mabertus, înșfăcându-l de păr pe prizonier și obligându-l să se ridice, astfel încât căpetenia barbară să-l poată vedea. Pentru aceasta, îi ceru lui Clemantius să se apropie cu felinarul, după care, ținând daga ascuțită la gâtul băiatului, îi spuse Hippolitei: — Cred că băiețașul asta e fiul lui. Să dea cerul să fie așa, altfel e de rău. La vederea băiatului, barbarii schimbară între ei priviri descumpănite. Războinicul cel vârstnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
când îngrijorător de zid, cușca urcă destul de repede. în scurtă vreme Sebastianus se afla pe bastion. Se văzu, cu surprindere, înconjurat imediat nu de soldați, ci de civili cu arme improvizate, care îi cercetau chipul la lumina orbitoare a unui felinar pe care-l ținea un băiețandru. Nu mai așteptă să i se pună întrebări. Cine e comandantul gărzii aici? întrebă imediat, dând la o parte brațul tânărului. Un bărbat îndesat, pe la patruzeci de ani, făcu un pas înainte: — Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știa să citească. Celălalt se încruntă: — Bineînțeles! Altfel nu aș avea comanda, răspunse orgolios Rutilius. Luă sulul, îi cercetă mai întâi sigiliul lui Magister militum, apoi îl rupse, după care desfășură micul pergament, al cărui conținut se ivi în lumina felinarului, și începu, cu voce scăzută, să silabisească: ș...ț Purtătorul a-ces-tui mesaj ac-ți-o-nează din or-di-nul meu și tre-bu-ie să primească tot ajutorul de care are ne...ne-voie. Comandantul gărzii, înfășurând la loc pergamentul încuviință cu gravitate și tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de gând să pierd vremea. Obișnuința de a comanda conferise cuvintelor sale tonul potrivit situației. Pentru moment, Rutilius, încruntându-se, îl măsură cu o expresie nehotărâtă, dar imediat încuviință. — Bine! Veniți cu mine! După ce dădu câteva ordine supușilor săi, luă felinarul din mâna tânărului subordonat și astfel o porni pe traseul de rond, deschizând drumul noilor veniți. în timp ce cobora scara cu pași zvelți, căută să se justifice: — Trebuie să înțelegi, Prefectule, omul ăsta nu se odihnește niciodată, nu trăiește decât ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
celor suferinzi. Pe un car la care fusese legată o mârțoagă bătrână - era limpede că scăpase de măcelar numai ca să poată îndeplini funcția aceea macabră - erau aruncate de-a valma cadavre, în așteptarea ultimei călătorii către o groapă comună. Când felinarul lumină acea grămadă tragică, Sebastianus observă că nu toate trupurile purtau răni primite în luptă; printre ele erau și copii. Fără să mai aștepte întrebările pe care el ezita să le pună, Rutilius răspunse: — Aici - făcu un gest cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Eram cu toți copii cuminți Mușcând cu sete din copilărie, Cu râs și cu necoapte minți, Era război, era și armonie. Cu pași ușori ca de copil Ea s-a desprins tiptil-tiptil Lăsând un gust de dulce-amar Și amintirea-i felinar Copilăria noastră nu se șterge Și multe bucurii mereu promite, Oferă clipe calde, fericite Cu noi alăturea va merge. EMINESCIANĂ Hai iubire lângă mine În pădurea tremurândă Crengile-aplecate, pline Încerca-vor să ne-ascundă. Și cădea-vor dintre toate Numai
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-se pe capră cu tot bustul său masiv. Filip se trezi din aduceri aminte, iar Carol dintr-un somn adânc brăzdat de vise. Amândoi priveau uimiți cum aerul dens și gelatinos al ceții dispăruse și cum întunericul lăsase loc luminii felinarelor, a vitrinelor prăvăliilor și a cârciumilor cartierului oriental. "Există deci o destinație a acestei călătorii!?" se putea citi mirarea pe fața lui Carol. "Și dacă da, am ajuns noi acolo? Cum? Am traversat cu caii marea, ceața, noaptea? Cât a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie și întoarse de câteva ori capul, pregătit să-l vadă pe Filip în spatele lui sau oprit pentru o clipă sub un felinar să-și noteze ceva în jurnal cum avea obiceiul ca apoi să și grăbească pasul pentru a-l ajunge din urmă. Dar nu... Nu era nimeni. Doar propriile sale bocănituri preluate, amplificate și reverberate de labirintul întortocheat al ulițelor prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe luna a doua), toate acestea mă făceau să chem în ajutor cu putere resemnarea, această putere sufletească tristă și rece, care numai atunci e de preferat durerii, când durerea e prea mare. Când mă gândeam la străzile mele, la felinarele mele de pe ulițele prietene din Roman, la figurile oamenilor din orașul meu - mi se părea că acuma sunt într-o țară cu oameni de altă rasă și cu o limbă necunoscută. Viața normală și veselă din jurul meu, de pe ulițele Bârladului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care, prin contrast, îmi număr anii, și pentru că inconștient știam că același întuneric o oprea și pe ia să-mi vadă argintul care mă aureolează. Dar prima casă din Bălțătești rupse farmecul. Case, maghernițe... De unde răsăriseră toate acestea? La lumina felinarului de peste drum de poarta ei, am văzut-o. N-o mai văzusem de mult, din restaurantul de la Târgu-Neamțului. Acum era obosită. Îi era somn, avea înfățișarea dezarmată, ca orice om când îi e somn... Când îi sărutam mâna, mi-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mi se pară frumoasă! Și ce odihnă pentru suflet, ce eliberare e farmecul unei femei care te încîntă fără să-ți inspire nici o umbră de dorință. Când am plecat, era noapte. Noapte fără imixtiunea importună, laică și heretică a vreunui felinar. Aici felinarele sunt ambulante, fiecare călugăr umblând cu "fanarul" lui.) Vilegiaturiștii dibuiau prin întuneric să nu cadă în șanțuri: erau la plimbarea de după masă. Imaginea Adelei îmi oprima inima: acum era ora când aș fi putut să fiu cu ea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pară frumoasă! Și ce odihnă pentru suflet, ce eliberare e farmecul unei femei care te încîntă fără să-ți inspire nici o umbră de dorință. Când am plecat, era noapte. Noapte fără imixtiunea importună, laică și heretică a vreunui felinar. Aici felinarele sunt ambulante, fiecare călugăr umblând cu "fanarul" lui.) Vilegiaturiștii dibuiau prin întuneric să nu cadă în șanțuri: erau la plimbarea de după masă. Imaginea Adelei îmi oprima inima: acum era ora când aș fi putut să fiu cu ea și lângă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu capul în gura cămășii pe care o dezbrăcase, zvârlea în foc, la intervale egale, cu gesturi mari, liniștite, aproape auguste, de om echilibrat al pământului, obiectul mărunt al cercetărilor sale entomologice. Prin pădure, zurgălăii cântau în toți copacii, și felinarul trăsurii (unul, din economie, deși badea Vasile pretexta că celălalt s-a stricat...) scotea mereu din întuneric, ca din neant, picioarele stejarilor, și din când în când, o movilă de prund, care trecea pe lingă trăsură ca o dihanie informă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
duce cineva pe lună? Șterse pălăria de fetru cu cotul, ieși cu spatele În vestibul, Încuie și Încercă ușa, chemă liftul, și coborî. Domnul Sammler, bătând din nou străzile, care acum erau de un albastru Închis, o lucire albăstruie de la felinare. Încovoiat, mergând repede. Avea numai două ore, și dacă nu reușea să prindă autobuzul Între 86th Street și Second Avenue, avea să fie nevoit să ia un taxi. West End-ul era foarte posomorât. Prefera chiar și Broadway-ul cel fumegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
al radicalismului studențesc american. 1 Joc de cuvinte: Taj Mahal - Taj Mahole; hole - „gaură”. 1 Ostjude - evreu din Europa de Est 1 Expresia provine din refrenul Les aristocrates a la lanterne! al cântecului revoluționar Ça ira care Îndemna la spânzurarea aristocraților de felinarele de pe străzi. FILENAME \p D:\lucru\Planeta domnului Sammler.doc PAGE 180
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nașterea lor, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est al spațiului creației, va rămâne gol pentru un prezent uitat neaninat de tâmpla ei. te salut între răsărit și amurg. pensula ta așteaptă nordul... felinar bătrân alerg năucă printre amintiri. ține-mă Doamne întreagă pe șinele de tren, înainte de gara finală. privesc alunecarea frunzelor sub felinarul copilăriei. desface brațele luminii când apropii pleoapele de copil, de adolescent, de matur... odată, îl priveam de undeva de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gol pentru un prezent uitat neaninat de tâmpla ei. te salut între răsărit și amurg. pensula ta așteaptă nordul... felinar bătrân alerg năucă printre amintiri. ține-mă Doamne întreagă pe șinele de tren, înainte de gara finală. privesc alunecarea frunzelor sub felinarul copilăriei. desface brațele luminii când apropii pleoapele de copil, de adolescent, de matur... odată, îl priveam de undeva de sus, acum îl văd cum îngheață în fiecare iarnă de la parterul blocului. ies încet să nu mă audă lumea. e trecut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de sus, acum îl văd cum îngheață în fiecare iarnă de la parterul blocului. ies încet să nu mă audă lumea. e trecut de miezul nopții... îl întreb dacă-mi mai vede când și când băiatul... s-a mutat sub alt felinar? a furat întunericul lumii și a plecat? i-am păstrat locul liber pe umărul stâng. să-i spui, felinar bătrân, să nu plângă, atunci când pasărea gândului sărută mărunt fruntea poeziei și-mi lasă în zvâcnetul tâmplei câte un vers... pentru
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lumea. e trecut de miezul nopții... îl întreb dacă-mi mai vede când și când băiatul... s-a mutat sub alt felinar? a furat întunericul lumii și a plecat? i-am păstrat locul liber pe umărul stâng. să-i spui, felinar bătrân, să nu plângă, atunci când pasărea gândului sărută mărunt fruntea poeziei și-mi lasă în zvâcnetul tâmplei câte un vers... pentru el... nu mai alerg. rămân cu ochii pe tavanul la care priveam nopțile, împreună cu tine, copile, când jocul durerii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
luna mirată trage cu ochiul: aș merge și eu la zbenguială, mă zgârâie cam tare acest tradafir din fereastră. un câine mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul stânei. iarna va fi blândă? iarna va fi hâdă? numai flăcările din felinare mai joacă o horă. din ceașca cu ceai, aburii întorc amintirile acasă. balansoarul scârțâie, leagănă frunzele moarte. pe prag, doar pipa bunicului. păianjenii țes liniștiți marame; în curte: risipă de aur și crizanteme... cucul cântă ca-n fiecare an numai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ajunge la cer să alunge norii cu razele lui ascuțite apoi să deseneze multe stele luminoase în care vom citi până în zori noapte după noapte. Am aflat de la un înger Rătăceam prin omăt împreună cu strada luminați de stâlpi înghețați și felinare chioare în minte își făcuse loc un vers neștiut dintr-un cântec vechi de beție luna pe acoperiș nasul tău lipit de fereastră zâmbete ușoare așterneai peste mine îți doreai să-mi fii credincioasă (aflasem de la un înger) nu mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
conduce la ape adâncimă rog chestia asta era dintr-un psalm dar nu toată lumea știe dumnezeu dacă îl copiezi se poartă normal și le dă siguranță nu se mai apără în prezența mea omul cruce de piatră am ochii două felinare roșii atârnate la poartă nimeni nu trece prin mintea lor puțin câte puțin le iau totul deci viitor nu va fi nopți foarte lungi ne țin astre de șase ascendentul meu cu sânge impulsiv dualist privirea lor îmi vine mănușă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]