177,792 matches
-
conducătorului iubit; Nucșoara, consideră autorii, e un sat îmbătrînit, ros de conflicte de-acum istorice, din care tinerii au plecat și a cărui singură șansă e turismul, pe cînd Scorniceștiul oferă un model rural de succes șomajul e redus ( toate femeile sînt angajate la fabricile de confecți din zonă), mai toată lumea stă la bloc ( pe lîngă care cresc păsări de curte), dar se spală afară, pierzîndu-și totuși, iremediabil, modul de viață tradițional în favoarea unei modernizări lente. Cartea Aurorei Liiceanu preia, pentru
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
cu precădere prin caracterul ei demitizator). La fel, sînt demne de atențe capitolele care se ocupă de Toma Arnăuțoiu ( caracter cu totul diferit imaginii unui revoluționar: democrat, mai degrabă blînd, discret, precaut, nedispus la exaltare) și de Maria Plop, singura femeie în grupul ultimilor rezistenți. Cu o atențe specială acordată contextului psiho-social al acestui episod de rezistență, autoarea lasă de o parte "vedetele" Nucșoarei ( nu se oprește aproape deloc asupra Elisabetei Rizea) în favoarea unor personaje cu totul speciale, dar de mică
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
Agafia îi pune masa lui Ilia Ilici, îi umflă pernele cu gesturi ample, îi face patul, îi țese ciorapii rupț, umblă în vîrful picioarelor, cu brațele albe dezgolite, cu sînii abia întrezărindu-se. Și nu cere niciodată nimic. Agafia este femeia din visul lui Oblomov cel tolănit pe divan. Nu Olga, poate mai superficială, mai capricioasă. Oblomov a visat femeia în primul rînd ca soțe. Și uneori ca amantă. Nu obligatoriu. Ilia Ilici nu vrea să se implice în nimic. Asta
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
rupț, umblă în vîrful picioarelor, cu brațele albe dezgolite, cu sînii abia întrezărindu-se. Și nu cere niciodată nimic. Agafia este femeia din visul lui Oblomov cel tolănit pe divan. Nu Olga, poate mai superficială, mai capricioasă. Oblomov a visat femeia în primul rînd ca soțe. Și uneori ca amantă. Nu obligatoriu. Ilia Ilici nu vrea să se implice în nimic. Asta duce discuța dincolo de lenea personajului. El își ucide sentimentele față de toț - Zahar, Olga, Stolz - își taie punțle cu lumea
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
act, pe care o aranjează zilnic, îi pune în ordine mormanele de perne albe, brodate, calcă rufe și aburii fierului vechi se răspîndesc pe scenă, îi pune masa cu enormă tandrețe, supușenie, cu privirile în jos, umilă și... atît de femeie. Toate scenele, de fapt, ale lui Mihai Constantin cu Sebastian Papaiani și cu Virginia Mirea sînt tulburătoare. Sînt atît de rusești, atît de adevărate, în fond, jucate dumnezeiește într-o geometrie a sufletului slav. Din păcate, unele din crizele lui
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
Aț văzut poate și la televizor. Am luptat la Racak. Înțepenesc. 15 ianuarie. Masacrul de la Racak. 45 de civili albanezi uciși. Autopsia comisiei de medici finlandezi nu poate stabili cum au murit. - Liubinco La Racak au fost omorîț oameni nevinovaț Femei și copii Tu ai fost acolo? Circuitul pîrîie. Mi-e teamă să nu se întrerupă. - Asta aț văzut dumneavoastră Ăia erau niște morț scoși din cimitir. La Racak a atacat UCK-ul și a omorît sîrbi. Am fost trimiși acolo
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
La Racak a atacat UCK-ul și a omorît sîrbi. Am fost trimiși acolo. Au fost lupte grele. Au căzut și de-ai noștri și de-ai lor. Eu am tras în luptători UCK în uniforme negre. Nu era nici o femeie și nici un copil pe acolo" ( pp. 79-80). Citind toate aceste relatări s-ar putea crede că reporterul român încearcă să inducă o percepțe pro-sîrbă asupra evenimentelor. În mod paradoxal însă, ca o ironie a sorți, el ajunge să fie expulzat
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
sunt citatele, să nu ne întindem prea mult cu comentariile: "lasă bre, luno / piramida aia a ta aici, pe / eterno secunda mea, perforează-ți călcâiul / ahilian într-al nostru amorurum hream; / tic-tac, tic-tac, împarți întregul femeia-eu / tic-tac, tic-tac, desparți întregu-n femeie - / bărbat" ( libertatea materiei de a se juca), "și-mi vine să plâng dar mă trezește râsul, cu / masca-i de cretin zăpăcit, căzut ca o muscă / în farfuria de spaghetti a papei, căci / ea, floarea ofilită, trecut, fost, sau / defunct
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
și, nota bene, tocite prin supralicitare) un vers reușit. Acesta este și primul semn al veleitarismului. Autorul jonglează cu ceea ce știe ( puține) și impostura se vede imediat, căci spațiul de manevră, atunci când nu e redundant, naște stupidități: "Pictorul / stăpânește nudul femeii / prin contemplație - / iar fi ( sic) poate dor / de amăgeala orbului / dar culorile / îi strigă prea des / eternitatea" ( Strigăt) sau "Vorbeam cu mine / în mine căutând / atâta noapte am adunat / încât mi s-au înnoptat / gândurile și vorbele - / pentru că sunt acesta
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
porțile fabricii rămân închise, mai trag o raită pe la bodegă și se interesează cum ar putea, totuși, să câștige un ban. În construcții nu prea e loc, și în plus e al naibii de greu, la căpșunile din Spania merg mai ales femeile, în administrație ai nevoie de pile mari (și nici cu studiile nu stai prea grozav). Până la urmă, un cumnat, un verișor, un cunoscut, un consătean sau chiar chelnerul le va arăta calea cea dreaptă: „Bre, omule, fă-te și tu
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
o frumoasă zi de primăvară, soarele zâmbea, păsările ciripeau galeș etc. etc. Văd, cu coada ochiului, că troleibuzul se apropie ca un bolid, iuțesc pasul și, de la distanță, constat că obișnuiții mei companioni de voiaj sunt deja în stație: patru-cinci femei și patru-cinci bărbați de vârsta a treia. Am uitat să spun că mijlocul de transport în comun care ne poartă spre centul orașului donație a municipalității din Lyon, dacă nu mă înșel are o construcție neobișnuită pentru România: el conține
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
minute, „veteranii" începuseră să cam vocifereze: că e nădușeală ( nu e, pentru că, miraculos, aerul condiționat funcționează impecabil), că de ce nu vin mașinile mai des, că sigur șoferii beau la capăt de linie, că primăria fură banii poporului... Treptat, una din femei, cu evidente calități de „lider informal", preia mesajul bătrânilor din picioare (cei de pe scaune nu zic nimic, se uită pe geamuri, mimând interesul, la muncitorii sprijiniți în lopeți) și articulează, limpede și sonor (o ajută, ce-i drept, și constituția
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
Peste Strigoii sau Faraonii plutește, la o lectură actuală, umbra lui Vasile Voiculescu. În fine, Jandarmul e singura care i-ar fi putut aduce scriitorului marea notorietate, dacă n-ar fi venit prea tîrziu. E povestea obsesiei a două tinere femei pentru un bărbat ciudat (același străin nimerit de neunde într-o comunitate care funcționează după regula slaviciană a gurii satului), care înnebunește și se spînzură (și-a ucis sau nu Veronica primul soț dîndu-i să mănînce ciuperci otrăvitoare?). Nuvela are
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
Tot la Praga, Irena îl reîntîlnește pe Josef de care în tinerețe fusese îndrăgostită. Acesta nu o mai recunoaște, dar se preface a ști cine este, lăsîndu-se antrenat într-o scurtă și incandescentă aventură amoroasă, încheiată umilitor și amar pentru femeie. Josef este și el un emigrant stabilit în Danemarca, devenit om de afaceri, rămas văduv și reîntors pentru scurt timp la Praga pentru a-și recupera cîteva relicve materiale și sentimentale ale trecutului, între altele, și un jurnal. Josef își
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
intitulat }ața Melania. După aprecierea mea, excelent portret prin negație, la care referindu-se, G. Călinescu, mereu vibrant la noutățile descoperite ulterior cercetării din Istoria literaturii, își pune întrebarea cât adevăr biografic ascunde. Echivalentul metaforic al fluidelor neîmpliniri materiale ale femeii, ale cărei câștiguri, de la distanță se vădesc ciorchine în pregnanța materialității lor, mi-a deschis ochii asupra acestei linii interpretative, specifice lui Ioan Slavici, pe care le-am depistat ușor în succesiunea nostalgiilor ori a insinuărilor, adesea aplicate prin ricoșeu
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
aerul a-și produce singur jucăriile baroce care-l bucură, de care se-nconjoară, în duhul unui amuzament sublimat. O tîrzie răsfrîngere a unei disponibilități mirabile care probează astfel că supraviețuiește: "o pasăre fără penet,/ goală pușcă/ precum inima unei femei/ pe care încă nu îndrăznești/ să o atingi" (un animal care plînge). Ori: "apa din aer/ în mici cercuri se sparge/ liniștea de dinaintea țipătului/ noului născut" (ibidem). Ori: "apa are pielea atît de subțire ca pentru palmipede" (a vorbi. chiar
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
cool bate în retragere) e transcrisă experiența totalizantă a copilului etern care "scîncește" într-o temerară tentativă de-a cuprinde într-o sensibilă acoladă atît biblioteca cît și viața, în speță nucleele generatoare ale celei din urmă, moartea și erosul. Femeia posedată nu e numai o verigă a transmiterii mesajului vital al fecundării, ci și o revărsare a maternității în sens invers, o retroactivă naștere a bărbatului. Incestul și candoarea se mixează. Pe de o parte, senzualitatea își divulgă esența teribil
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
de "a doua viață" a autorului, într-o limbă, firește, "mare", limba imprescriptibilă a poeziei: "din munte nu se vede nimic acolo între cărți/ filele scrise mărunt, răvășite sub picioare/ în bătaia unui vînt care îți aprinde doar sîngele./ o, femeie cu sexul indolent și mereu receptor, care te naște/ în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte, cu degetele ca niște sfîrcuri roșii/ și palpitînde/ cu care îi apeși ușor pielea pîntecului ce tremură excitat./ o, mamă iubită, o, femeie ce
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
o, femeie cu sexul indolent și mereu receptor, care te naște/ în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte, cu degetele ca niște sfîrcuri roșii/ și palpitînde/ cu care îi apeși ușor pielea pîntecului ce tremură excitat./ o, mamă iubită, o, femeie ce te naște în vid/ hîrtiile în devălmășie zac pretutindeni/ îngropat din ele te ridici ca dintre valuri/ albe de var./ țipătul femeii în fața dezastrului/ trupului tău explodînd în erecție/ soarele a găsit o fisură prin care să intre/ în
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
roșii/ și palpitînde/ cu care îi apeși ușor pielea pîntecului ce tremură excitat./ o, mamă iubită, o, femeie ce te naște în vid/ hîrtiile în devălmășie zac pretutindeni/ îngropat din ele te ridici ca dintre valuri/ albe de var./ țipătul femeii în fața dezastrului/ trupului tău explodînd în erecție/ soarele a găsit o fisură prin care să intre/ în camera în care scîncește un copil/ cu capul tău în palme/ bate ca o carie în lemnul gustos inima/ dihonia roșie, fără chip
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
n)t, o serie lungă de relații cu personaje feminine, naratarul lui Vinicius face figură de adolescent ceva mai versat, dar destul de înapoiat la capitolul haz (în sensul larg). În mare parte, volumul e un soi de album erotico-poetic cu femei (spune un vers: „stau înfricoșător cu imaginația / stau beton cu potența") despre care/cărora acum bărbatul le cântă nostalgic cu dor. Nu se rețin piese, ci doar maniera pe față optzecistă, iar Vinicius are ghinionul de a persevera mizând pe
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
undeva într-un colț al biroului. A doua zi îl omoram pe Goebbels, de pildă. De acolo mă deplasam la Roma căci eram și invizibil și ubicuu și procedam la fel cu Mussolini. Între timp mă strecuram în dormitorul unei femei încântătoare și acolo, tot invizibil, tolănit într-un fotoliu, o priveam cum se dezbracă. După care îmi reînnoiam ultimatumul către Führer, care făcea o criză de nervi. Și tot așa mai departe, cu viteză maximă. Când eram student la Madrid
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
umeri, dă la o parte crengile și descoperă o pasăre împăiată. De o gheară atârnă o etichetă cu prețul și cu numele magazinului de unde o cumpărasem. Altă dată Alcoriza și cu mine cinăm într-un local din San José. O femeie singură, foarte frumoasă, se așază la o masă vecină. Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
se așază la o masă vecină. Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul uitându-te după femei. - Da, da, știu foarte bine, zice el. Iartă-mă. Și cinăm mai departe. După un timp, la desert, privirea lui Luis e atrasă din nou, irezistibil, de frumoasa solitară. Îi zâmbește, iar ea îi întoarce zâmbetul. Eu mă enervez de-
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
enervez de-a dreptul și îi reamintesc că am venit la San José ca să scriem un scenariu. Mai adaug și că-mi displace atitudinea lui de macho, de fustangiu; Luis se supără și-mi răspunde că dacă îi zâmbește o femeie, e de datoria lui de cavaler să-i întoarcă zâmbetul. Indignat, mă ridic de la masă și mă duc în camera mea. Alcoriza se calmează, își termină desertul și se duce la frumoasa de la masa vecină. Se prezintă, beau împreună o
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]