18,780 matches
-
voluptăți și aventură, ocolind cu bunul meu simț și umor țărănesc, ravagiile pasiunei devastatoare, dezgustătoare". Ceea ce e mărturisit din nou, pe un ton de incantație, puțin mai la vale: "Am fost și am rămas foarte sensibil la farmecul și atracția feminină, acel izvor de feerii interioare; și am fost prietenul și confidentul femeilor (un lucru de care duc atîta lipsă!), camaradul și fratele lor de cruce, introdus de aceea, în toate tainele culcușului lor, cu carnea și sîngele meu și al
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
autobiografice, mai liber ca structură narativă și cu o privire tandro-ireverențioasă asupra lumii. N-au lipsit nici cineaștii ultimilor ani, aflați la primul lor film de ficțiune și încercând să facă fie un cinema al notației cotidiene și al sensibilității feminine (Solveig Anspach), fie o "docu dramă" cu accente și ritm de rap (Akhénaton și Kamel Saleh), fie încercând să aducă în spațiul francez, un gen mai puțin frecventat de acesta - filmul de groază (Lionel Delplanque). Selecția a inclus două filme
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
eșecului. Imaginea femeii-vampă cu întreaga ei sexualitate și perversitate îl va mai bîntui multă vreme, chiar și atunci cînd se va recăsători cu asistenta sa, Rosamund, o fostă studentă a lui Ravelstein, care îl iubește și îi va oferi căldura feminină de care fusese pînă atunci privat. Sedus de construcțiile ideatice ale lui Abe, Chick îi propune să scrie o carte; Ravelstein o face și volumul devine un best-seller, aducîndu-i filosofului faimă și remunerații neașteptate. În mod bizar, expunîndu-și frust și
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
înțelegere surprinzătoare: "Prin creațiile sale de obicei pline de absurd și de visare, Cugler nu șovăie să spargă sintaxa, să fabrice diverse neologisme, jucîndu-se cu sensul dublu al cuvintelor (poema lui Odette, de pildă, pare să trimită la un nume feminin; în realitate este diminutivul de la odă în franceză, limba în care este scrisă). Compozitor de muzică de cameră celebră în Europa, în vers și în proză el evită muzicalitatea frazei, grandilocvența. Toată opera lui respiră ca un fel de religiozitate
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
pictorul român Constantin Udroiu și au un fiu, student la biologie. Bibliografie selectivă - Revista "Románia Orientale", 12 numere, 1988-1999; - Ricerche di rumenistica, 1981; - Studii de literatură română modernă și comparată, București, 1987; - Percorsi rumeni, 1999; - studii și articole despre literatura feminină, Școala Ardeleană, Eminescu, literatura veche; - în curs de apariție: o carte despre apocrife, L'arca, il diavolo e Noe. În privința cărților, e complicat Stimată doamnă profesoară, numele dvs. e cunoscut în românistică de mulți ani, dar pînă să vă întîlnesc
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
Ileana Mălăncioiu, o mare poetă cu care mă aflu totdeauna pe aceeași lungime de undă. O admir de asemenea pe Ana Blandiana, nu doar ca scriitoare, ci și pentru implicarea ei civică. În general, interesul meu e îndreptat spre literatura feminină; știu că treaba asta în România nu se poate spune, că săriți în sus... După cum vedeți, eu una stau liniștită jos, deși n-aș spune că sînt de acord cu eticheta ce presupune o anume condescendență masculină. Mă rog, în
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
După cum vedeți, eu una stau liniștită jos, deși n-aș spune că sînt de acord cu eticheta ce presupune o anume condescendență masculină. Mă rog, în Occident "eticheta" e acceptată, ba chiar există niște studii teoretice foarte serioase despre literatura feminină. Eu, orice ați zice voi, o să mențin categorisirea. Preocupîndu-mă de acest subiect în literatura română, am descoperit, în urmă cu 150 de ani, în perioada pașoptistă, niște scriitoare extrem de interesante. De exemplu, Sofia Cocea. Ați auzit de ea? Să-mi
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
care m-au lăsat cu gura căscată. Fata asta de 20 de ani de la 1850 scria despre politică externă, învățămînt, biserică, despre probleme sociale, cu o limpezime tăioasă uluitoare. Eu am dat de ea făcînd o cercetare despre începuturile literaturii feminine în România. Am găsit și alte texte interesante scrise de femei în acea perioadă și am constatat că trăsătura lor comună era angajarea. Nu scriau poezioare de album și povești roz. La sursa literaturii feminine românești aflăm implicarea în problemele
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
o cercetare despre începuturile literaturii feminine în România. Am găsit și alte texte interesante scrise de femei în acea perioadă și am constatat că trăsătura lor comună era angajarea. Nu scriau poezioare de album și povești roz. La sursa literaturii feminine românești aflăm implicarea în problemele epocii, iar filonul acesta pornit de la Sofia Cocea ajunge pînă la Ileana Mălăncioiu și Ana Blandiana. Doamnă Valmarin, sînteți o feministă? Nu. Iar literatura feminină n-are nimic în comun cu feminismul, sînt două lucruri
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
scriau poezioare de album și povești roz. La sursa literaturii feminine românești aflăm implicarea în problemele epocii, iar filonul acesta pornit de la Sofia Cocea ajunge pînă la Ileana Mălăncioiu și Ana Blandiana. Doamnă Valmarin, sînteți o feministă? Nu. Iar literatura feminină n-are nimic în comun cu feminismul, sînt două lucruri diferite. Exista o specificitate a scrisului feminin, un fel de a privi lumea, viața, sensibil diferit de cel masculin, există niște accente și niște metafore specifice. Un cîntec, dacă îl
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
iar filonul acesta pornit de la Sofia Cocea ajunge pînă la Ileana Mălăncioiu și Ana Blandiana. Doamnă Valmarin, sînteți o feministă? Nu. Iar literatura feminină n-are nimic în comun cu feminismul, sînt două lucruri diferite. Exista o specificitate a scrisului feminin, un fel de a privi lumea, viața, sensibil diferit de cel masculin, există niște accente și niște metafore specifice. Un cîntec, dacă îl cîntă un tenor e una și dacă îl cîntă o soprană e alta. Nu e vorba de
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
lista e ceva mai bogată, cuprinzînd seria maică monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. O cercetare mai insistentă a dicționarelor și mai ales lectura textelor religioase adaugă la formele masculine citate și cîteva derivate specifice, precum viețuitor, ostenitor, nevoitor; femininele lor amplifică seria de sinonime pentru călugăriță, din care nu poate lipsi măicuță, la origine un diminutiv hipocoristic, dar care a devenit sinonimul funcțional al cuvîntului-bază. La seria feminină, de altfel, aș vrea să mă opresc în continuare, cu cîteva
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
formele masculine citate și cîteva derivate specifice, precum viețuitor, ostenitor, nevoitor; femininele lor amplifică seria de sinonime pentru călugăriță, din care nu poate lipsi măicuță, la origine un diminutiv hipocoristic, dar care a devenit sinonimul funcțional al cuvîntului-bază. La seria feminină, de altfel, aș vrea să mă opresc în continuare, cu cîteva observații. În DEX (1996), sensul care ne interesează este definit în mod absolut identic în tratarea cuvintelor maică și măicuță: "călugăriță; termen cu care cineva se adresează unei călugărițe
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
mai vechi apar la monahie - termenul "tehnic" folosit de exemplu în Manualul de pravilă bisericească (1851): "Monahul sau monahia nu este slobodă a-și lăsa monăstirea și la alta a se strămuta". În momentul de față, călugăriță este, în seria feminină, termenul obiectiv, neutru, "din afară", presupunînd o anume distanță și putînd fi folosit în mod general, fără diferență de confesiune. Mai greu e însă de stabilit dacă există vreo diferență în uzul celorlalți doi termeni frecvenți, maică și măicuță. Ambele
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
de "caracter" al personajului. Noua iubită a lui Kikuji, Fumiko, încearcă să se desprindă de tradiții; rezultatul este previzibil: personajul capătă contur modern, reacțiile sale sînt contradictorii sau urmează alte legi decît cele ale vechilor obiceiuri. Fumiko este un dublu feminin al lui Kikuji. Exotismul devine un artificiu chiar în arta unui autor "exotic". Poate că e momentul să ne amintim de experimentul lui Italo Calvino din Dacă într-o noapte de iarnă, un călător. Autorul italian inventează o situație perfect
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
încheie Gilles Lipovetsky volumul intitulat A treia femeie: "(. . .) bărbatul reprezintă viitorul omului, iar puterea masculină, orizontul durabil al vremurilor democratice". Dupa 200 de pagini și ceva de analiză inteligentă, făcută cu fler de sociolog și profunzime de filozof, a identității feminine la sfîrșit de secol 20, eu una am trăit o reală stupefacție citind rîndurile cu care se termină cartea. Lipovetsky nu este un autor cu viziuni feministe explicite (ceea ce în mod cert va și garanta cota de interes a cărții
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
o făptură independentă, cu voința de a-și face un destin propriu, care include de cele mai multe ori atît o familie, cît și o spectaculoasă carieră. Spune Lipovetsky, pe ton de profet satisfăcut și om de știință totodată: Totul în viața feminină a devenit alegere, obiect de interogație și arbitraj; în principiu, nici o activitate socială nu le este interzisă femeilor, nimic nu le mai fixează locul în ordinea socială; iată-le, cu aceleași drepturi ca și bărbații, dăruite imperativului modern de a
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
A treia femeie este stăpînă pe ea însăși. A doua femeie era o creație ideală a bărbatului (femeia liricii de dragoste medievale și a romanțurilor sentimentale de secol 17 și 18, n.n.), a treia femeie este creație sută la sută feminină." Dacă seria celor trei femei identificate de Lipovetsky de-a lungul istoriei omenirii ar fi una deschisă, feminismul ar trebui să întîmpine cu entuziasm fraze precum cea pe care am reprodus-o mai sus. De altfel, autorul cărții apelează frecvent
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
îndeosebi cel american, chiar dacă le amestecă oarecum dezorientant pe Catherine MacKinnon, Andrea Dworkin, Naomi Woolf, Germaine Greer și Marylin French, între care diferențele sînt mult mai mari și mai semnificative decît asemănările. Pentru Lipovetsky însă, procesul de evoluție a identității feminine se termină destul de rapid: de la subordonarea față de bărbat la independență și auto-determinare. De ce doar aici? De ce nu ar merge mai departe, trecînd de la emancipare la dominație? Dacă s-a putut produce evoluția de la statutul de făptură inferioară, supusă vrerii bărbatului
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
fermă, atunci ea este una structurală, a tensiunilor subterane, iar dacă încercăm o evaluare a elementelor noi, latente pînă acum sau doar insuficient marcate, acestea pot fi găsite în aspirația către sinteză, către echilibrarea energiilor și către împăcarea contrariilor. Natură feminină prin tipul de sensibilitate, prin devoalarea afectelor, prin nostalgia germinativă și prin enormele viziuni embrionare, pictorul manifestă simultan și un autoritarism falocrat, un simț enorm al posesiunii virile. Formele închise, construcțiile monumentale cu sens ascensional marcat, nucleele dure ale majorității
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]
-
localizare a acestor coordonate în cadrul unor limbaje diverse și al unor tehnici diferite, s-ar putea spune că Florin Ciubotaru este viril, solar, contemplativ și așezat ferm sub orizonturile serenității, în desen - în desenul mintal și în desenul propriu-zis - și feminin, selenar, trăind în vecinătatea materiei gestante și răscolit de frămîntări și de pulsiuni baroce, în pictură. De altfel, pictura pare și din punct de vedere tehnic, mecanic, un spațiu care se construiește printr-o continuă adăugare, prin acel proces de
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]
-
sculptorilor, în particular fiecare dintre ei și-a promovat viziunea personală și sistemul propriu de gîndire artistică. Gheorghe Zărnescu a realizat un fel de axiomă plastică, o formă perfect închisă, un cub extrem de rafinat și de sensibil prin curbele sale feminine, fiind urmat, îndeaproape, de Mircea Bochiș, a cărui pereche de turnuri preia pe verticală, în cheie virilă, ceea ce Zărnescu enunțase doar eliptic. Gheorghe Marcu își pune din Cea mai unitară de pînă acum, din cadrul proiectului de la Cărbunari, dar și cea
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
și Pilat. Răspunsul corului la întrebarea " Ce trebuie să fac cu Isus, despre care se spune că este Christos?" - "Să fie crucificat" ("Lass ihn kreuzigen!") strigătul repetat al poporului, este literalmente preluat după textul Evanghelistului Matei. Muzica așează în glasuri feminine conștiința că El este Mântuitorul. Pasiunea își urmează deznodământul: drumul supliciului, mișcarea celor trei simboluri ale crucii, popasurile. Crucificarea nu are cum fi înălțare, ci prăbușire la picioarele înaltului semn al creștinătății. Trupul gol al lui Isus: plastica tablourilor clasice
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
o înfățișare nestingheritoare pentru modelele ilustre din plastică. Și nici pentru acelea, mai recente, din cinematografie. Le are pe amândouă. Personaje cu relief sunt Reinhardt Hagen (excelent Juda); Peter Edelmann (Petru); Lenus Carlson (Pilat), Marc Clear (Thaddäus). Mai multe profiluri feminine intră cu roluri nedefinite în derularea istoriei. Muziciene bune, emoțional expresive: regret că nu pot numi exact pe cele două soprane interprete ale unora din ariile model pentru "Matthäus Passion" (grupul lor a fost alcătuit din Michaela Kaune, Fionnula McCarthy
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
acesteia: "culegători înalți veniți în apropierea șinelor/ adorînd fierul și celebritatea lui matinală/(o cruce de fier pe acoperișul hangarului)/ o gheară moale-moale/ înfiptă într-o victimă leneșă-leneșă/ viață ca o secreție inutilă transmisă prin/ serviciile de poștă ale ruinelor/ feminine" (Legăturile care se făceau în tren). Cuvîntul însuși ni se relevă ca o bizară vietate la întretăierea fiziologiei și a spiritului, a organicului și a spiritului, a organicului și a anorganicului, mesager al absconselor legături între toate cele ce ființează
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]