57,520 matches
-
cu scrisul știe că găsirea unui titlu adecvat și percutant totodată este anevoioasa. Un asemenea titlu este cel imaginat de Corina Jiva pentru monografia consacrată lui Herbert von Karajan: . Nici o altă caracterizare succinta nu s-ar potrivi mai bine acestei figuri cu totul aparte. "Condamnat" - conotație tragică a cuvântului - pentru că traseul sau triumfal an profesie și societate a fost o luptă permanentă trăită ăntr-o ănsingurare rece. "Condamnat la succes" pentru că indiferent de domeniul căruia i s-ar fi dedicat ar fi
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
muiata vîrtos în negru. [...] Caragiale mărturisește în fiecare schița și în fiecare nuvelă părerea de rău că nu poate desena." Sigur că, prin comparație, conferințele lui Constantin Moisil și Ion Simionescu - reconstituind istoricul Arhivelor Statului sau enumerînd bursierii Academiei Române - fac figură modestă. Rămîne însă valoarea documentara, deloc neglijabila dacă ne gîndim că scopul antologiei este de a surprinde complexitatea unui fenomen, iar nu exclusiv apogeul acestuia. Dincolo de perfectibilitatea inevitabilă la nivelul amănuntelor, valoarea de ansamblu a acestor agreabile prelecțiuni populare rezidă
Fragmentarium interbelic by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17444_a_18769]
-
Demonstrația lui este a noastră, impecabil cea de astăzi, întemeiata pe mărturii ale unor persoane încă în viață la 30 de ani de la dispariția compozitorului. Părăsesc motivațiile explicit "anti-sentimentale" ale capitolului "De l'interpretation"...pentru a rămâne la pag. 27, figură A: desenată, poziția ideală a mâinii pe pian așa cum o "prepară" Chopin lucrând cu elevii săi asupra unui subiect în care se arătă extrem de pretențios. Școlile de pian au făcut, de atunci, enorme progrese; tehnică de astăzi a absorbit, si
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
s-a documentat de la sursă, pentru ca an același an 1982 ea ănsăsi a părăsit România și a petrecut șapte luni de lagăr an Germania ănainte de a emigra an Australia. Hotelul Arkadia unde se află cazați Asylbewerber-ii este populat cu figuri (poate prea) simbolice, iar atmosferă, si asa ăncărcată de frustrări și sărăcie, e mai ales complicată de felul an care sunt priviți azilanții de către populația legitimă a burgului, reprezentată de Herr Kowalski, un director nu prea onest, de Frâu Kohl
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
felul an care sunt priviți azilanții de către populația legitimă a burgului, reprezentată de Herr Kowalski, un director nu prea onest, de Frâu Kohl, o asistență socială ineficientă și de Frâu Husserl, sexagenara gimnastă, fostă victima a soldaților ruși. Dincolo de aceste figuri individuale, mult mai apăsător e disprețul oamenilor respectabili an general care, "atunci cand treceau prin fața Hotelului Arkadia, traversau șoseaua/.../ Toți procedau la fel, după un tipic la fel de puternic și de indubitabil că instinctul. Explicația putea fi foarte simplă, ca de pildă
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
se organizează ăntr-o poveste melodramatica: Matei ăncercase să treacă ilegal Dunărea ducând-o an spate pe fetiță fără identitate legală a Angelicăi, la rândul ei o victimă a regimului; reperați fiind, fetița dispare fără urmă an apele Dunării. Fiecare dintre figurile azilului e ăntr-un fel eroica, pe toți ai leagă formidabilul curaj de a se fi opus fățiș regimului de acasa; an plus fiecare poartă cu sine o poveste stranie. Pe voluptoasa Vera o cunoaște toată lumea pentru că și-a tăiat venele
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
legați în mod real și dezinteresat de spațiul artei și de lumea artiștilor, cum este Mircea Ciumara, cît și snobi răsfățați, cu ifose estetizante și cu ocheade razante de coneseuri, cum ar fi, de pildă, Adrian Nastase, dar și nenumărate figuri trecătoare ale căror nume, dacă au ieșit vreodată din cartea de telefon, s-au prăbușit acum, iremediabil, la loc, în paginile ei anonime. Această blîndețe curtenitoare, de popa de țară, exprimată fără nici o sfiala în reverențe levantine, moi și incolore
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
care nu se încumeta nimeni cu una cu două. Ar putea părea și inutilă, căci la urma urmelor volumul nu reprezintă un premiu, iar cei incluși și-au văzut deja opusurile de mici dimensiuni sub lumina tiparului. Poate că a figură într-un tom cu un titlu care implică un superlativ, Cele mai frumoase povestiri ale anului, mîngîie orgolii, pune fie și niște lauri imaginari pe frunți de scriitori. Poate că, la rîndul lor, cititorii sînt ispitiți să caute abia acum
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
volumul cu pricina e conceput de John Updike, un monstru sacru în viață. La cei 67 de ani ai săi, Updike domină scenă literară americană, fie și pe motiv că ultimii ani nu au fost prea bogați în materie de figuri noi și interesante. Dacă nu povestirile în sine, măcar faptul că ele au fost alese de Updike e menit cu siguranta să atragă atenția unui număr cît mai mare de cititori. Din cei 250 de candidați, numai 55 au fost
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
teme eroina din "Cheile" lui Bashevis-Singer, necunoscuții care îi pot face un rău în orice clipă, dar care în cele din urmă o vor ajuta să moară împăcata. Străzile cu caldarîmul încins și murdar, sau preeria pustie, ori cîrciuma cu figuri absențe și obosite. America e un fel de background viu, un décor mișcător care anima personajele, da rost și coerentă întîmplărilor. După mărturisirea lui Updike, există cîțiva mari absenți în acest volum. Mary McCarthy este una dintre aceștia. E realmente
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
tranziției și, daca fatalitatea va decide și scrutinul propriu-zis din 2000, aceiași pedeseristi să fie convinși că nu dragostea pentru ei a contat, ci votul negativ al celor ce suporta duritățile reformei.) Că alegerile bat la ușă, e doar o figură de stil. Pentru că până la momentul lor e un răstimp an care forțele democratice din țară ași pot eșalona strategiile an așa fel că lovitura - ultima, speram - dată reziduurilor comuniste să fie decisivă și ireversibilă. Economia, care va cunoaște, ăntre timp
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
Andreica. Evadarea. Sosirea ăntr-o curte de țigani (1. Trăsura; 1. Mașină. Soldatul jandarm; 3. Opriți: ia-mă și pe mine; 4. Opriți: placă cu numarul; 5. București). an ambele versiuni, este pomenit un personaj, al cărui destin urma să reprezinte figură centrală din episodul catalogat la poziția 8 din planul general; povestea avea să capete o turnură dramatică, după cum sugerează titlul ei final: Viața și moartea lui Constantin Andreica sau "Ca un ostaș, ca un muncitor cu ziua". Din formulare răzbat
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
a unui personaj real, un adevărat mit al PNTCD-ului și al întregii noastre vieți politice interbelice, cu o stilistica vie și cu o concepție modernă despre statuar care nu introduce confuzie între reprezentare și obiectul reprezentat. ănfătisat că o figură umană așezată pe soclu, personajul lui Spătaru este compus strict din trei niveluri expresive și stilistice care sînt, în același timp, și trei modalități de abordare volumetrica a lucrării: primul este acela al capului - realist, sever și hieratic -, al doilea
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
actor drag lui Kusturica, Miki Manojlovic, interpret principal an Tata e an călătorie de afaceri și an Underground, acum an rolul secundar al oficiantului drogat al căsătoriilor, din finalul filmului). Din 3500 de țigani, Kusturica a ales, cum făcea Fellini, figurile și staturile cele mai surprinzătoare (cântăreața planturoasa, care extrage cuie dintr-un stâlp cu posteriorul ei fastuos, i-ar fi plăcut, cu siguranta, și lui Fellini)... Figuri pitorești de bunici, părinți, nepoți, ăntr-un "dans al generațiilor", gangsteri, mafioți, clanuri, contrabanda
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
din finalul filmului). Din 3500 de țigani, Kusturica a ales, cum făcea Fellini, figurile și staturile cele mai surprinzătoare (cântăreața planturoasa, care extrage cuie dintr-un stâlp cu posteriorul ei fastuos, i-ar fi plăcut, cu siguranta, și lui Fellini)... Figuri pitorești de bunici, părinți, nepoți, ăntr-un "dans al generațiilor", gangsteri, mafioți, clanuri, contrabanda, o nuntă forțată ("de o nuntă forțată poți fugi, dar de soarta, nu!"), aventuri, povești, ăncurcături, o lume pestrița și contradictorie, sălbatică și generoasă, ăn care arta
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
în bună măsură, prin Cartierul Primăverii, Cap sau pajura și Disciplină dezordinii) editarea miilor de pagini manuscrise lăsate de Titus Popovici, a reabilitat o carte sortită - din cauze care privesc formă, nu fondul - uitării. Cu toata împotrivirea unor personaje reprobabile, "Figuri luminoase" cu un trecut la fel de "luminos", pe care se grăbesc să-l uite - "passons, passons", cum ei înșiși declarau nu demult. Nu degeaba spunea Seneca: "Aliena vitia în oculis habemus, a tergo nostră sunt" (Viciile altora le avem sub ochi
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
își scrie notele de călătorie în doi tîmpi: unul al fixării primelor impresii, cel de-al doilea - al elaborării - este, totodată, al verificărilor, al construcției în orizontul literaturii: aide-mémoire, la început, textul glisează încet dar sigur în povestire. Comparația este figură de stil cea mai frecventă, poate și pentru că, în chip evident, rămîne cea mai adecvată acestui tip de text unde autorul și cititorul caută reperul, fie geografic, fie pur și simplu de stil: povîrnișurile de piatră ale munților Moriah, Măslinilor
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
alți autori și-ar face, fără să mai scrie altceva, justificarea întregii lor existente. Cum se amuză un om fără însușiri Totò Istrati, "memorialistul" și, în ultima parte, personajul principal al românului este un om fără însușiri. Are și o figură ștearsă și ochi deschiși la culoare, aproape albi, complet inexpresivi. Spre deosebire însă de eroul lui Musil, el își trăiește nimicnicia cu un fel de fervoare. Și-o etalează, este mândru de ea și, oricum, o folosește că pe un
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
Schubert. Într-o cacofonie de horcăituri descurajate, fanfara se opri din cântat, din păcate nu dintr-odată, ci pe rând, după cum ajungeau muzicanții să observe pe mâncătorii de lamai și după cât de repede reacționau glandele lor salivare la vederea unor figuri schimonosite de acreala. Căpitanul Doppelreiter înjură pe șoptite, dar cu o ură feroce și disperată, pe soldații și gradații vinovați, care-și scurgeau instrumentele, tinându-le cu pâlnia în jos." La o oră de latină, micul Totò Istrati descoperă cuvântul otium
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
soțului ei. Ea îi dă de înțeles amorezului că se va culcă peste câteva minute cu el, îl lasă să se dezbrace și apoi îl îndeamnă să vină într-un salon în care de fapt așteaptă mai mulți musafiri cu figuri grave, instalați în fotolii. Această întâmplare era povestita uneori în cafenelele Bucureștiului interbelic că o întâmplare reală, numele eroilor diferind de la un povestitor la altul. Dacă facem un efort de memorie culturală, ne "aducem aminte" că și alte episoade din
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
senzație - "Împăratul Traian era tuns cu breton" a deasupra unui citat din noul manual de istorie incriminat: "Împăratul este reprezentat în ținută de gală, întruchipînd imaginea Romei imperiale la apogeul puterii ei. Echilibrul trăsăturilor, tunsoarea specific română, cu breton, împreună cu figură hotărîtă dau o impresie de calm maiestuos". Contrastul între ironia titlului și normalitatea citatului este evident. În vreme ce citatul dovedește doar intenția de a forma la elevi o atitudine larg culturală, obișnuință de a privi și de a interpreta imagini din
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
clasa a XII (1975) tonul devenea perfect neutru a "noul împărat, Traian (98-117) se hotărăște să-l atace și să-l supună pe Decebal" a evitînd mitizarea convențională sau tratarea în cheie ideologică negativă, dar și eliminînd total interesul pentru figură istorică. E evident că în nici unul dintre discursurile citate nu putea fi vorba despre banalul breton...
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
cred că tocmai aceștia nu lipsesc în primul rând. Să se înlocuiască, în astfel de circumstanțe, peste tot cuvântul ălux" (pentru care anu avem bani") cu sintagma ăprimă necesitate". Să se înțeleagă că nu e nici o exagerare în asta, nici o figură de stil. Pentru a tăia în carne vie, așa cum vor popoarele migratoare de guvernanți, este nevoie de ascuțișul net al distincțiilor calificate. De analizele la obiect, dincolo de frisoanele conjuncturale care nu ne lasă să ținem un creion în mână - în
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
autorului Totalității și infinitului: o explorare a semnificațiilor eticii din perspectiva unor premise fenomenologice. Formulă e, fără îndoială, corectă, dar sună exasperant de sărăcitoare, în comparație cu sublimele pagini dedicate de Lévinas conceptului de chip. Celălalt există pentru mine, susține filozoful, ca figură, chip, sfîșiind orizontul subiectivității mele prin simpla sa apariție. Chipul Celuilalt e vizibil și totuși evanescent, accesibil, dar intangibil. Prezența sa are menirea de a pune însăși existența mea sub semnul întrebării, de a mă obligă să înțeleg mai întîi
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
al Uniunii, e repartizat că muncitor necalificat în secția de prelucrări la rece, compartimentul "găuritori", de la Uzinele "Timpuri noi". (E fascinant de văzut cum, prin înșirarea succinta a unor date și evenimente din șase decenii, apare "desenul din covor" a figurile destinului unui om.) * Numărul e întregit cu texte antologate din cărțile lui Costache Olăreanu și cu exegeze semnate de Gh. Crăciun, Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman și cu un foarte exact portret făcut din tuse scurte (și numerotate) protagonistului de către
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]