54,757 matches
-
a văzut înlocuit de unul al exclamației candide în fața unui univers ce părea depășit și compromis, în mare măsură, ca minor și insignifiant. Energia lirică se cheltuia - și avea să se consume mereu pe parcursul operei - întru elogiul niciodată extenuat al "ființelor mici", al obiectelor uitate și ieșite din uz, reintroduse, uzate "moral" (bunăoară), poetul îl înlătura de pe lucrurile vechi pentru a le redescoperi luciul inițial, și uneori îl va lăsa chiar, în straturi groase, ca să-i admire catifelarea, "iubindu-l adânc
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
și secret al cămării cu fructe. Iar G. Călinescu a savurat leguma ori fructa dintr-o adevărată "gourmandise" poetică". Majoritatea Cântecelor naive au, alături de tema obiectelor, tratată într-un stil oarecum manierist, o tematică erotică, transcriu starea de jubilație a ființei îndrăgostite, sentimentul imponderabil de vrajă și halucinație tandră ce cuprinde eul liric sub impactul sentimentului iubirii. Dominate de o senzorialitate grea, de o copleșitoare magie a simțurilor, "cântecele naive" își joacă efectele lirice între candoarea sentimentului și frenezia senzuală. O
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
desenul său fragil, un lirism de interior, cu ecouri din Sonetele eminesciene. Aici, între rezonanța sentimentului și cadrul exterior se stabilește o simetrie. Retragerea din fața crispării elementelor, reculul într-un interior securizant, protector se însoțește cu o regăsire a intimității ființelor, a comuniunii voluptuoase ("Afară plouă laic și-aș vrea să fii aici,/ Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie./ Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici/ După ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie"). Cea de
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
silabă de argint jertfindu-se timpului aș scrie o carte cerneala ei albă pieirii m-ar smulge Punct Mă văd uneori în deșert numai nisip numai pietre decapitate departe de mine țipătul apei și totuși ochiul surprinde culoarea și arbori ființe și ierburi cuprinse în lacrima mea știutoare dilatată mereu ilizibilă pentru cei ce nu se silesc să mă ajungă din urmă Rotații Când nopțile somnul mi-l fură pe o petală a ferestrei deslușesc același desen cu frică îi adaug
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
absoarbe dintre muritorii de rând mă învață a apune Tăcerea semnului Prea multă rostire vorbe sălbatice culori la care nu ajung nici văzul nici timpanele șubrede ochii adulmecă alte înțelesuri vocale pun o peliculă peste lucruri și taine adulmecă miezul ființei dar nu îl ating o, nu îl ating niciodată luminos ca zăpada doar semnul tăcerii Dincolo Ce sunt acești nori păguboși ce-mi leagănă gândul până departe încât pot vedea marginea marginei adâncul de acolo de sus lăcrimos și nesigur
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
pesah arată-mi-te în floarea de shoah, Rabbi, căci încă nu am părăsit desăvîrșirea cu gestul prin care trupul iese din cămașa sugestiei de a fi vinovat de absența milei, și cocoșii vor cînta la intrarea în cenușă a ființei imaginare, dintr-o dată vom ști cu toții, și viii, și morții și îndurații, și neîndurații, și slabii, și bogații că acela este mirosul de floare de cenușă și shoah că acela este gustul sîngelui de vițel sau de țap sau de
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
și dealurile vremilor ca oile albe și ca miei albi în vremuri de decență și bunăstare vulturii se vor amesteca și fecunda cu ele născînd poemele-vultur și vulturpoema care pe dinafară va fi învățată de toate lucrurile și de toate ființele din lumile de față și de oriunde și de oricînd scurt pe doi deșteptarea piele de pe trup deșteptarea suflet de sub piele deșteptarea tu mînă și tu genunchi și tu ureche și tu geană și sprînceană căci dimineața care începe poate
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
perete te privea fie un Christ îngândurat, fie o odaliscă somnoroasă sau o ducesă cu obrajii roșii și cu o înaltă coafură rococo"? Desideriu care transcrise "cu cerneală vișinie într-un caiet îmbrăcat în mătase neagră versuri". "Casa asemeni unei ființe (s.n.) inconștiente și oarbe..." Mărirea și decăderea "mătușei Valeria, a unchiului Rubin și-a spațiului" lor! Amănuntul formidabil, cehovian, al strângerii cioburilor pozei sparte de ofițerul beat în chipiu! O, ce strună lungă a vibrat în mine la această simplă
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
cu noi... România este suferința de neuitat, dar și bucuria, atâta cât a putut să fie. Dar România este astăzi, pentru mine, mai ales limba română". Trebuie să acordăm trecutului mai multă atenție pentru că, la urma-urmei, nu sântem decât niște ființe producătoare de trecut. Iar mie, iată că îmi iese în cale, mai deunăzi, un anume "filozof", autor a câtorva maculaturi de laudă a legionarismului (nazismul românesc), ins pe care îl cunosc și din alte câteva întâmplări neplăcute și care "mă
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
începe să-ți înșire: instinctul foamei, sau sexualitatea, sau voința de putere etc. etc. Desigur, fiecare din acestea sănt esențiale pentru specia respectivă de viață pe care și-a ales-o individul. Dacă te reduci la nivelul fiziologic al tuturor ființelor vii, și foamea, și sexul sănt "esențiale ". Problema e să descoperi și să realizezi ceea ce e esențial quam homo, ceea ce numai omul, întrucăt e om integral, poate realiza. Astfel văzute lucrurile, reducerile absolute la sex, foame, putere etc. ăși revelează
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
august 1945). Eliade se auto-descoperă doar în cazurile de nenorocire extremă, cănd ăși dă seama că România a pierdut războiul, că nu se va mai putea întoarce în țară, că va fi obligat să asiste la agonia și la moartea ființei celei mai iubite. Paginile scrise începănd cu toamna lui 1943 pănă la final descriu paralelismul perfect dintre tragedia personală și tragedia unui întreg popor, a celui român; se transformă, cu toate că involuntar, într-unul dintre cele mai pasionante și mai reușite
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
țărăniști pe de-o parte și FND pe de altă parte a marcat etapa a doua, Rădescu. Vom avea probabil un guvern FND. Maniu e lichidat. Vor urma plebiscite etc. " (28 februarie 1945), comentează Eliade resemnat. Deși nenorocit în intimitatea ființei sale, filozoful istoriei nu se poate abține să nu comenteze realitatea și dintr-o perspectivă detașată. Victoria Rusiei sovietice înseamnă că un ciclu istoric s-a încheiat, crede Eliade, că stănga va ajunge la putere într-un mare număr de
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
portughez din biografia eliadescă ăși dobăndește abia la sfărșit adevărata semnificație: aceea de probă inițiatică totală. Ca să înceapă o viață nouă, eroul a trebuit să sufere intens, să fie nenorocit din cauza războiului pierdut, să-și sacrifice, ritual, cea mai apropiată ființă - pe Nina. Toate acestea au reprezentat probabil răscumpărarea obligatorie pentru ca românul genial să aibă acces la statutul de savant unanim recunoscut. |n ultimele zile petrecute la Lisabona, cănd orizontul ar fi trebuit să i se prezinte complet întunecat, Mircea Eliade
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
ar întreprinde... o lume, căreia i-am ucis sunetul genuin... unde om și dumnezeu pășesc pe culoare paralele...” - zăceam lîngă el, toropit de curgerea apei... și oricît de fragile mi se păreau vorbele, o vrajă, ce parcă se desprindea din ființa lui contopită cu podul și undele lovea departe în mine năruind surmenări iscate de netrăire... parcă primenind... „...cum îndelungă vreme, nu m-a părăsit imaginea unui tablou al unuia de-al vostru, obsedîndu-mă pînă în vis... în ultima mea incursiune
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
identifice un adevărat paradox pe care-și întemeiază cam exagerata apreciere: “Căci în definitiv, cine a mai scris la noi un roman ca Logdnicul, atât de imoral fără a fi revoltător, atât de neconstruit, fără să fie haotic, și cu ființe omenești atât de neunitare și totuși vii?” La Rebreanu despre care mai venise vorba în Romanul roman, ca și în Tipologia literară, Vladimir Streinu remarcă marea varietate a formelor, permanenta ambiție de a se înnoi, ceea ce îl apropia de Balzac
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
pînă una-alta, organul suprem al puterii de stat. Distincția între CFSN ca organ de stat și FSN ca partid politic nu era pe înțelesul tuturor, iar confuzia stîrnea suspiciuni și animozități. Pentru a li se pune capăt a luat ființă, la 9 februarie, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională. Alcătuit pe baze paritare, jumătate din reprezentanți ai FSN, jumătate ai altor partide, noul organism avea ca sarcină pregătirea alegerilor parlamentare și prezidențiale și adoptarea legii electorale. Era, cum s-a spus
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
filonului liric avantajos. Narațiuni de factură impresionistă aduc în prim-plan profiluri și destine umane specifice cartierului (Sara, Emma) sau scene pătrunse de compasiune pentru existențele mărunte, întâlnite la „ateneul popular“. Vine și rândul descoperirii întâilor fiori ai dragostei, când ființa invadată de voluptate rămâne cumva fără apărare, amețită, învăluită în extazul dăruirii devastatoare: „Aș vrea să mă doară, să nu pot țipa./ Iubirea cu mersul de fulger/ Aș vrea să mă muște cînd clipa o vrea/ O gură ca fructul
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
este proprie prețuirea muncii este o simplă lozincă a „socialismului real”). Într-acestea, preocuparea pentru soarta muncitorului industrial modern adaugă o notă democratică specifică filozofiei sociale a lui Vianu. El a descris în mod adecvat alienarea muncitorului modern ca „o ființă al cărei centru de viață nu coincide cu centrul interesului său”. Ideea înrudirii dintre artă și muncă i-a permis lui Vianu să formuleze, așa cum sugerează în Prefața la ediția a II-a, utopia lui estetică privind „eliberarea muncii” prin
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
și trece degetele peste sânul tău, Iubito din regiunea semnalului sfânt, Muntele dus la cer de vânt. Prezența ta mi-e corp în timpul În care mai trăim Pentru a ne spune cuvintele de pe urmă. Ele au potopul drept oglindă, Au ființă arzând de săgetător, Au țipătul de rândunică Pe când îl ține pe Dumnezeu în zbor. * Se înveșmântă în mine un ultim copac Și dacă vreau să mai visez Mă prind în brațe ca frunză. Sunt deodată sfâșiat, îmbucătățit, Dat de mâncare
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
și-a ars în focuri sălbatice măduva veacului nu mai sună în nici un auz urma adâncă vaierul deznădejdii strigate neamintirea strivește văzduhul și gândul cresc asupră-ne uitările troienele cenușei în pulberea căreia tresare rădăcina crinului negru ce ne despică ființa La răspântii cărările se desfoaie despărțindu-mi pașii și temerea încotro va să caut trecerea străluminată? rămân prins în cumpănă la toate răspântiile un ascuțiș fără nume despică timpul de nu mai știu să aleg între netulburata curgere a nisipului
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
pământ o iapă înspumată/ Gemea așa de gravă și necheza ușor./ Mi-am suflecat cămașa, îngenuncheat îndată/ Și cum știui am dat un ajutor.” Îngenuncherea în fața venirii pe lume a mânzului este răsplătită de spectacolul instalării în viață a unei ființe încrezătoare în justificarea absolută a tot ce i se întâmplă. Mai presus de toate, mă zguduie năvala simțurilor peste noua prezență; precum Adam, cel din Anatolida lui Ion Heliade Rădulescu, mânzul este asediat de văz, auz, miros, pipăit: ,, Dar presimțea
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
și ce cîștigă. era ca și cum, la tot pasul, aș fi trecut prin dreptul unor holuri întunecoase sau peste niște canale secate, o Veneție moartă, butaforia unei încăperi zăbrelite. erau mereu aceste umbre cu un destin înaintea noastră, într-un fel, ființele și lucrurile le erau datoare, în urma lor corpul se tîra ca un sac. și așa cum ce iese din pisică șoareci mănîncă, ce iese din corp umbră face. deci există. din umbră nu iese nimic, că e conturul ideal, cămașa
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
reparat deasupra mea și ridicînd privirea l-am văzut pe Heidegger dădea să coboare să se spovedească deși cam asta făcuse toată viața numai că obosise să tot urce și apoi de la o vreme nu se mai vedea țipenie de ființă s-a uitat la mine și mi-a spus mai sînt cîteva evenimente cîteva firimituri împrăștiate după ospăț nu le dă nimeni nici o atenție privește poemul se umflă în curînd va ceda lumea se va termina brusc fără convulsii eu
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
trup, fie într-o conștiință individuală sau colectivă. De aceea femeia normală nu se poate desăvârși pe ea, aducându-se spășită în jurul Eului ei fizic sau psihic, ea nu se poate împlini decât când înfloare dincolo de egoismul individului ei în ființele ce naște din trupul și din duhul ei. Individualismul - un ideal legitim pentru bărbat, e pentru femeie un non-sens! Idealul moral, firește e la fel pentru tot omul, dar virtuțile ce-l servesc și-l apropie sânt și vor fi
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
devin extrem de semnificative în economia romanelor, ele nu acaparează sensurile date existenței umane, nu copleșesc, par numai un nucleu de la care pornește totul sau unul în care totul se întoarce, diafan, discret, de la sine. Ceea ce o interesează pe autoare este ființa umană și încercările ei de a se construi și de a-și găsi o identitate, prin iubire, artă, relația cu divinitatea și cu societatea. Experiențe fundamentale, nu?! Ce reușește?! Reușește să creeze personaje, nu atît duse de un fir epic
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]