12,214 matches
-
pentru explicarea și aplicarea dreptului pozitiv; ele singure sunt În stare de a Îndeplini cum se cuvine acest rol; ele pot fi astfel de folos și În viața practică de toate zilele a dreptului. „Dreptul poate fi o știință - sublinia filosoful român - chiar dacă socotim că el nu a ajuns Încă la acest stadiu. Trebuie să deosebim cunoașterea dreptului de știința lui. Fiecare dintre noi are În mod obișnuit un număr oarecare de cunoștințe despre anumite drepturi și obligații; dar aceste cunoștințe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al lui Mircea Djuvara, profesorul de drept Giorgio del Vecchio care editase deja Între anii 1929-1930 și 1936, trei ediții din Lezioni di Filosofia del Dirito, a reușit să definească, cu deplină claritate și profunzime, Conceptul și funcțiunile filosofiei dreptului. Filosoful italian scrie: „Filosofia dreptului, după cum rezultă din numele său, este acea ramură sau acea parte a filosofiei care privește dreptul (Ă) În măsura În care filosofia are ca obiect dreptul, În aceiași măsură dreptul este studiat În esența sa universală.” Deosebirea dintre filosofia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și rațional - că dacă studiul dreptului, În ceea ce el are universal constituie obiectul Filosofiei dreptului, de asemenea dreptul poate (și trebuie) fi studiat și În caracterele sale particulare, În care caz formează „obiectul științei juridice sau jurisprudența În sens strict”. Filosoful dreptului, mai observa, pertinent că În orice timp și la orice popor există un sistem pozitiv de drept, adică un complex de norme sau instituții care conturează și reglementează viața poporului, cu caracter obligatoriu. Există astfel o serie multiplă de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
posibil, ne-o dovedește - pe lângă faptul mai sus arătat că nu este existență omenească fără un anumit sistem de drept, - marele număr de asemănări și analogii ce se Întâlnesc În sistemele juridice ale tuturor popoarelor. Prin aceasta se confirmă - aprecia filosoful italian - identitatea fundamentală a acțiunii umane, În care dreptul Își are rădăcinile sale”. Acest caracter al dreptului - deopotrivă fenomenal și istoric - este numit de către filosof, caracter metaistoric, căci transcende istoria particulară a unei națiuni. O a treia dimensiune a filosofiei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
analogii ce se Întâlnesc În sistemele juridice ale tuturor popoarelor. Prin aceasta se confirmă - aprecia filosoful italian - identitatea fundamentală a acțiunii umane, În care dreptul Își are rădăcinile sale”. Acest caracter al dreptului - deopotrivă fenomenal și istoric - este numit de către filosof, caracter metaistoric, căci transcende istoria particulară a unei națiuni. O a treia dimensiune a filosofiei dreptului este cercetarea deontologică - subliniază Giorgio del Vecchio, În Înțelesul că: „orice individ simte În sine facultatea de a judeca și de a prețui dreptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
disciplina care definește dreptul În universalitatea sa logică, cercetează originile și caracterele generale ale dezvoltării sale istorice și Îl prețuiește după idealul de justiție afirmat de rațiunea pură. Del Vecchio se declara de acord cu definiția dată - Înaintea sa - de filosoful Ahrens care scria: „Filosofia drepului sau dreptul natural este știința care expune primele principii ale dreptului, concepte de rațiune Întemeiate pe natura omului, considerată În ea Însăși și În raporturile sale cu ordinea universală a lucrurilor”. Relevând legătura organică dintre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dintre cele trei ordine de cercetare, Del Vecchio insista pe formația practică a filosofiei dreptului, Întrucât aceasta „Învață și pregătește recunoașterea pozitivă a idealului juridic și Îndrumează exigențele ideale spre consacrarea lor istorică. În toate timpurile - suține pe drept cuvânt filosoful italian - ea a Îndeplinit o atare funcție și operele marilor filosofi ai dreptului sunt legate de toate marile progrese politice”. Sunt citați ca exemple indubitabil, În acest sens: Alberico Gentili, Hugo Grotius, Beccario etc. Filosofia dreptului nu este, deci, un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
practică a filosofiei dreptului, Întrucât aceasta „Învață și pregătește recunoașterea pozitivă a idealului juridic și Îndrumează exigențele ideale spre consacrarea lor istorică. În toate timpurile - suține pe drept cuvânt filosoful italian - ea a Îndeplinit o atare funcție și operele marilor filosofi ai dreptului sunt legate de toate marile progrese politice”. Sunt citați ca exemple indubitabil, În acest sens: Alberico Gentili, Hugo Grotius, Beccario etc. Filosofia dreptului nu este, deci, un exercițiu steril și arbitrar, ci răspunde unei exigențe naturale și constante
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Înaltă aspirație a sufletului omenesc, ne servește ca un puternic și permanent impuls, În lupta noastră de apărare și reîntregire a patrimoniului nostru național, căci singură ideea de justiție Îl poate consfinți ca intangibil și imprescriptibil”. Cu Întrega responsabilitate a filosofului timpului său istoric, Mircea Djuvara făcea sublinierea esențială: „Într-o asemenea luptă, națiunea noastră trebuie să se afirme totodată și printr-o cultură proprie, adusă prinos umanității. O cultură națională se alimentează Însă Întotdeauna din ceva care este trainic În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cultură națională se alimentează Însă Întotdeauna din ceva care este trainic În cultura universală. Osmoza culturilor este una dintre condițiile dezvoltării și a integrării lor În sistemul spiritual universal care dă viață și imbold În acțiunea omenirii civilizate de pretutindeni”. Filosoful român releva dubla importanță a traducerii acestor Lezioni di filosofia del dirito: pe de o parte ca „primă legătură Într-un domeniu rămas până acum la noi aproape de neatins”, pe de altă parte, publicarea la noi a acestor Lecții de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
constituie statul”. Statul este deci organul dreptului, e centrul și subiectul pozitiv. Noțiunea statului rezultă astfel din chiar examenul posibilității dreptului. Ar fi foarte greu de conceput un Stat nepozitiv, subliniază Mircea Djuvara În exegeza sa. Dar pozitivitatea dreptului - adaugă filosoful român -, ca și aceea a moralei, nu trebuie confundată cu „idealitatea” lor, care singură le justifică. „Numai acei care neagă validitatea transcendentă a Eticii și confundă, cu mai multă sau mai puțină conștiință, fenomenul și ideea, fapta și norma, forța
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
căruia i se atribuie obiectiv drepturi și obligații”. O problemă fundamentală pentru drept este aceea a diferenței dintre moral și juridic. Ea nu este străină problemei personalității, deoarece aceasta trebuie să aibă aceeași natură În cele două domenii - susțin ambii filosofi. Del Vecchio afirmă riguros, că gândirea morală și gândirea juridică au o bază comună, nefiind decât două aspecte ale unui singur tot. Această bază constă În principiul etic care comandă „să ne depășim individualitatea empirică și să ne Înălțăm până la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obligațiilor morale: un drept moral către cineva este oare de neconceput de exemplu, un drept moral la afecțiunea cuiva și, uneori, În momente de criză, chiar un drept moral față de sine?” Întrebarea aceasta și-o pune și Rudolf Stammler, arată filosoful român. Mircea Djuvara consideră că, În corelația respectivă, „Putem deci baza oricum obligația pe pretenție”, pe dreptul subiectiv iar pretenția pe obligație. Cu alte cuvinte este imposibil de a Înțelege o obligație fără un drept corespunzător, cu același obiect, și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
morală: este imposibil de a pune o obligație morală, fără un drept corespunzător, având un același obiect, adică fără un drept „moral”. În consens cu Giorgio del Vecchio, observând dificultățile teoretice care pot sta În fața intenției definirii noțiunii de drept, filosoful român al dreptului, Mircea Djuvara făcea o distincție importantă Între cele două Înțelesuri ale cuvântului „drept”: „Cuvântul drept are două accepțiuni diferite. Numim pozitiv dreptul impus de societate și efectiv practicat sub garanția ei. Normele și regulile dispuse prin lege
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dispozițiile pozitive; putem anume judeca faptele sociale numai prin rațiune, din punct de vedere al justiției pure. Așa judecăm de obicei faptele oamenilor și abia În urmă căutăm a vedea dacă ele sunt de acord și cu regulile dreptului pozitiv”. Filosoful face constatarea că: „Putem judeca prin aprecieri libere de justiție chiar și regulile dreptului pozitiv; putem constata un drept pozitiv nedrept. Chiar și Înăuntrul cadrelor dreptului pozitiv, juristul emite de multe ori asemenea aprecieri de justiție; părțile, apărătorii și avocații
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care o uită, disprețuind-o În exercițiul profesiunii lui, violează În realitate tot ceea ce este mai Înalt și mai sfânt În menirea pe care o are. Nici chiar aplicarea legii nu Însemnează o totală abținere de la dreptate”. Concluzia firească a filosofului, la argumentarea de mai sus, este că se poate ajunge la cunoașterea unei justiții obiective valabile pentru rațiune la fel ca și aceea a realităților naturii. Pe ea se Întemeiază Într-un anumit sens și În mod esențial Însăși aplicarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu trebuie să primeze asupra dreptului, ea trebuie să fie Întotdeauna În serviciul dreptului. Pe deasupra faptelor materiale stau valorile spirituale și numai pe ele se poate Întemeia ideea de . Capitolul I Lecția lui Kant 1. Teoria universală a Dreptului Între filosofii moderni, contemporani Revoluției franceze de la 1789, Immanuel Kant a construit cea mai riguroasă filosofie a Dreptului din toate timpurile. În lucrările Întemeierea metafizicii moravurilor și Critica Rațiunii practice gânditorul de la Königsberg Întemeia, cu adevărat, Metafizica vieții practice a socialității, Metafizica
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
spiritualității pure. Aceste obligații aparțin unei morale a datoriei pure, a datoriei integrale. În orice conștiință se află legea morală, având o necesitate obligatorie pentru fiecare conștiință. Legile morale sunt universale și necesare, asemenea formelor apriorice din conștiința teoretică. Astfel, filosoful german are drept scop fundamentarea necesarului și universalului normativității. Există o deosebire esențială care desparte ca un abis lumea empirică, fenomenală de lumea moralității, și anume: În planul fenomenal acționează legea cauzalității, pe când În domeniul moralei, principiul suprem este reprezentat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de imperative: imperativul categoric și imperativul ipotetic. Cel dintâi exprimă o exigență necondiționată prin care rațiunea detemină nemijlocit voința. Acest imperativ aparține autonomiei voinței, deoarece respectarea și realizarea lui efectivă nu depinde de nici un factor exterior. În Întemeierea metafizicii moravurilor, filosoful german formulează mai multe exprimări ale imperativului categoric, ce reprezintă universalitatea acestuia. Legea pe care Immanuel Kant o consideră fundamentală, din care derivă celelalte, este următoarea: „acționează conform acelei maxime prin care poți avea totodată ca ea să devină o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se lucrează În practica juridică curentă, astfel Încât, experiența pare a l fundamenta, Immanuel Kant Își centrează eforturile spre constituirea unei teorii raționale a dreptului, Întemeiată a priori. Dreptul este considerat ca fiind distinct de științele naturii, pentru că el este, la filosoful german, o normă, pe când științele naturii, având drept bază existența, nu au ca rezultate principii normative; din punctul de vedere al unei garanții a libertății, dreptul poate fi luat ca auxiliarul științei morale În genere. În viziunea kantiană, principiile dreptului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
enunțat Într-un anuit loc și Într-un timp determinat, dar scăpându-i tocmai esențialul: criteriul universal, după care se poate decide ceea ce este drept sau nedrept. Deci, principiile dreptului trebuie căutate nu În experiența sensibilă, ci În legile rațiunii. Filosoful din Königsberg găsește trei caracteristici determinante ale acestui concept. Astfel, dreptul are În vedere doar exterioritatea relației dintre două persoane ale căror acțiuni se poat influența reciproc. În al doilea rând, el vizează relația dintre două libere arbitre, și de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a-i Îndatora pe ceilalți; acest drept determină divizarea precedentă În drept Înnăscut, care se definește prin independența sa de orice act juridic, el aparținând, de la natură, fiecăruia, și drept cesionar, căruia Îi este necesar un act juridic. Această diviziune, filosoful o numește diviziunea universală a dreptului. Filosoful german analizează dreptul Înnăscut, găsindu-i ca trăsătură esențială, unicitatea. Dreptul Înnăscut este analizat pe cele două coordonate funciare lui: libertatea și egalitatea. Libertatea, În măsura În care se conformează unei legi universale, este „drept unic
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
determină divizarea precedentă În drept Înnăscut, care se definește prin independența sa de orice act juridic, el aparținând, de la natură, fiecăruia, și drept cesionar, căruia Îi este necesar un act juridic. Această diviziune, filosoful o numește diviziunea universală a dreptului. Filosoful german analizează dreptul Înnăscut, găsindu-i ca trăsătură esențială, unicitatea. Dreptul Înnăscut este analizat pe cele două coordonate funciare lui: libertatea și egalitatea. Libertatea, În măsura În care se conformează unei legi universale, este „drept unic, originar al fiecărui om, În virtutea umanității sale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al fiecărui om, În virtutea umanității sale”. Egalitatea Înnăscută sau independența față de constrângerea la care ne ar supune alții este echivalentă cu dreptul ființei umane de a-și fi propriul stăpân, de a fi un om integru. Plecând de la aceste analize, filosoful din Königsberg, concluzionează că datoriile sunt fie juridice (officia juris), fie datorii ale virtuții (officia virtutis, ethica). Pentru prima categorie de datorii, este posibilă o legislație exterioară, iar pentru datoriile virtuții nu poate exista o astfel de legislație, deoarece ele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al omului cu o ființă care are numai drepturi și nici o datorie. (Dumnezeu). Numai În filosofie, pentru că nu este obiectul experienței posibile”. Scopul acestui raport este de natură practică: În funcție de Ființa supremă, noi ne evaluăm datoria noastră imanentă. Observăm detașarea filosofului german de Jean Jacques Rousseau care opunea dreptul natural dreptului societății. Pentru Kant, starea naturală nu se opune situației sociale, ci celei civile. Deci, cei doi poli sunt dreptul natural și dreptul civil. Primul este numit drept privat, iar al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]