24,869 matches
-
despre frumos și sublim ale lui Burke și Kant, criteriile de apreciere a unui peisaj s-au schimbat. Grădina geometrică (simbol al ierarhiei subordonatoare) a fost treptat înlocuită de "grădina englezească", the landscape garden, și de lauda naturii. Pasiunea pentru filosofia lui Rousseau, care îi făcea pe admiratorii englezi să sufere că nucul din care culegea nuci Rousseau în copilărie a fost tăiat de noul proprietar pentru simetrizarea grădinii, impunea ca natura să fie în concordanță cu sentimentele, nu rațiunea privitorului
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
sufocate, îngrădite de reguli artificiale. Cele mai multe descrieri sunt ale grădinii pustii, cu statui în parte sfărâmate, cu bazine secate - sporire a impresiei de absență a vieții. Or, unde nu e viață, nu e nici poezie: Când a ajuns la modă filosofia matematică, codrul cel liber al poeților a fost îndată tuns, transformându-se într-o ciudată grădină în stil francez, cu pomi aranjați geometric, printre care muzele în rochii de catifea păzeau natura cea obraznică." Astfel e descrisă în Geschichte der
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
să fie fabulatoriu. Boala, moartea, un avort, iubirea, dezamăgirea, dorul de țară, micile bîrfe, toate sînt voalate. Pe de-o parte, de un misticism special, asumat, pe de altă parte, de un fel de eleganță metaforică. Primul ține de o filosofie personală, sentimentală și livrescă în același timp. A doua cred că este produsul unei vîrste literare: în ciuda confesiunilor șocante, Gabriela Melinescu păstrează și în jurnal stilul eufemizant consacrat la noi în anii '60. Un jurnal de obicei îl interesează pe
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
adolescență. Acum pot medita calm la o însemnare a lui N. Iorga: Există un fel de celebritate care trăiește numai în cercul acelora ce nu pot fi celebri". * Celebritate: o uriașă amărăciune intimă transformată în spectacol. * Exigențele ființei: "Axiomele în filosofie nu sînt axiome pînă cînd nu le-am dovedit valabilitatea în propria noastră ființă; citim lucruri frumoase, dar niciodată nu le simțim pe deplin pînă ce nu am urcat aceleași trepte ca și autorul lor" (John Keats). * Ne putem juca
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
voci spectrale, rostind, la începutul și sfârșitul acțiunii, mesajul zeiesc. Libretul oferă astfel, cu o mare economie de mijloace, o sinteză a celor două mituri privite ca într-o oglindă și conturând ipostaze în fond complementare ale "umanității" protagoniștilor, - o "filosofie a meditației" și una a "voinței", prinse în mecanismul necruțător al Legii și echivalente în fond prin finalul tragic, care sugerează - cum spune și autorul său - că orice experiență zguduitoare, inedită, este, prin definiție incomunicabilă". Pe un text redus la
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
laicizare și "izgonirea din religios", semnficație, sens și sacru. Transcendența a fost înlocuită de imanență, libertatea a luat locul religiei, iar gnoza modernă a distrus sinteza antică realizată - cum era de părere Sfîntul Augustin - dintre Atena și Ierusalim, adică marea filosofie greacă și creștinismul. Uimirea, admirația și iubirea au fost înlocuite de teroarea istoriei. omul credea că a dobîndit accesul la o cunoaștere autentică în ruptură cu trecutul, memoria și tradiția, iar orice origine teologică a cunoașterii devenea inutilă. Omul a
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
nu a cunoscut o perioadă de destabilizare sau decomunizare și nici post-decomunizare. Singura perioadă de ruptură violentă a fost cu ocazia evenimentelor din decembrie 1989, dar din păcate fără nici un rezultat, nici cel puțin să știm cine au fost "teroriștii". Filosofia și ideologia în perioadele dominate de Istorie încearcă să explice, să determine și să domine gîndirea pentru a rămîne sub teroarea istoriei. Teologia politică a fost înlocuită și filosofia politică și puțini sînt cei care se mai întreabă: "Cum se
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
nici un rezultat, nici cel puțin să știm cine au fost "teroriștii". Filosofia și ideologia în perioadele dominate de Istorie încearcă să explice, să determine și să domine gîndirea pentru a rămîne sub teroarea istoriei. Teologia politică a fost înlocuită și filosofia politică și puțini sînt cei care se mai întreabă: "Cum se poate trăi printre monștri, nemernici și șarlatani cînd vrei să trăiești o viață frumoasă?" Secularizarea sau laicizarea, urmate de pozitivism, sociologism, empirism, științe sociale, pragmatism, republicanism iacobin, socialism științific
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
utopie și realitate) ca indivizi, colectivități sau popoare. Una din soluțiile ieșirii din tragicul existențial: povestea, ficțiunea și arta unde timpul trăit se află în armonie cu timpul lumii. Drumul poate fi parcurs ori începînd cu "povestea" și ajungînd la "filosofie", sau invers. Timpul capătă astfel reprezentare, semnificație și sens. Dimensiunea imanentă intră în armonie cu dimensiunea transcendentă. Cetatea Omului se conciliază cu Cetatea lui Dumnezeu. Joachim de Flore era de părere că există o Trinitate temporală: Vîrsta Tatălui, Vîrsta Fiului
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
copleșit de femei "urme" din viața autorului. De altfel, romanul nici nu conține "acțiuni", "evenimente", în sensul lor tradițional: avem de-a face cu un personaj de tip Don Juan (Gille), cîteva iubiri fără context reperabil istoric și multă, multă filosofie erotică. A atribui greutate biografică unui text scris în cunoscuta manieră psihologizantă a începutului de secol, iată un fapt care își merită locul într-o istorie a mentalităților. Mecanismul generator de astfel de interpretări îmi pare destul de simplu: pactul cu
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
va reedita) studiul Sufletul românesc demonstrînd, pe larg și polemic, că nu arta populară e reprezentativă pentru formula sufletească a unui popor, ci personalitățile lui creatoare. Să mai amintesc de Lucian Blaga cu al său Spațiu mioritic care admitea, ca filosofie a culturii, ca valabilă pentru sufletul românesc resemnarea fatalistă din celebra baladă populară. Și contribuțiile au tot continuat, alăturîndu-se și noua generație, prin M. Eliade, Cioran, mai ales M. Vulcănescu (cu studiul fundamental Sentimentul românesc al existenței), Const. Noica. Întrebarea
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
anonim, anistoric în sufletul românesc, adică satului românesc "Satul nostru, spune Blaga, a avut tăria să se păstreze "boicotînd" istoria. În jurul lui se făcea de către alții, străini de neamul nostru, istorie: satul nostru s-a păstrat". Întrebîndu-se, rămînînd în spațiul filosofiei blagiene, dacă se optează între cultura minoră și cea majoră, Noica preferă, cum am arătat, cultivarea și crearea culturii majore. Asta pentru că "de mai bine de 100 de ani, România e îmbrîncită spre istorie sau, alteori, se îndreaptă singură spre
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
asemenea, de pildă, cu aceea a adaptabilității propusă de M. Ralea. Sînt, toate, contribuții. Să adaug că Noica propunea întregitor trăsătura armoniei și integrare în spiritul cosmic relevate de Pârvan, la care s-ar putea deduce și anumite sensuri ale filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Rămâne, totuși, deschisă dacă nu chiar îndoielnică opinia lui Noica potrivit căreia "cugetul românesc nu are, pe linia lui firească, vocația filosofiei". Așa să fie? Admitem, cu adevărat, această încheiere a totuși filosofului Noica, autor și al
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
spiritul cosmic relevate de Pârvan, la care s-ar putea deduce și anumite sensuri ale filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Rămâne, totuși, deschisă dacă nu chiar îndoielnică opinia lui Noica potrivit căreia "cugetul românesc nu are, pe linia lui firească, vocația filosofiei". Așa să fie? Admitem, cu adevărat, această încheiere a totuși filosofului Noica, autor și al unei Ontologii? Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc. Ediția a II-a. Editura Humanitas, 2000.
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
reginei Elena, ezitările îmbufnate ale regelui Mihai, ascensiunea lui Antonescu, sîngeroasele răzbunări gardiste sînt contrapunctate de lungi discuții cu oficialii germani sau cu "fostele Excelențe" (personaje mateine cărora americanca le prinde savoarea). în restaurantul Cina oficiază chelneri cu o adevărată filosofie a discreției și a profesionalismului, o specie dispărută azi. Dealtfel întreaga imagine a Bucureștiului interbelic compune un fel de muzică melancolică și continuă în spatele acestui documentar, o muzică ce farmecă și enervează în același timp cititorul de azi, deturnîndu-i atenția
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
memorii și interviuri cu supraviețuitorii și reproducînd anecdote din epocă, Dalos scrie o parabolă despre cruzimea și anomaliile lumii staliniste revelate prin țesătura unei povești de dragoste între doi intelectuali aparținînd unor universuri diametral opuse. În 1945, tînărului lector de filosofie politică de la Oxford, Isaiah Berlin, i se oferă postul de secretar al ambasadei britanice din Moscova. Noul diplomat în vîrstă de treizeci și cinci de ani se născuse la Riga în Letonia, copilărise în St. Petersburg și vorbea perfect limba rusă, deși
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
firavă. Atitudinea de sistematică și naturală dedublare are și reflexe literare. Un loc comun destul de răspîndit e cel al îndrăznelilor de limbaj din Moromeții lui Marin Preda. Desigur, critica literară din ultimele decenii a discutat mai mult despre etica si filosofia personajelor și a subliniat pe drept cuvînt autenticitatea și umorul vorbirii lor; există totuși o părere, destul de răspîndită, după care prin această autenticitate s-ar încălca limitele tradiționale ale "bunei cuviințe" în scris; pentru a-i verifica existența, ar trebui
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
un altul - să-l numim cu o expresie cam demonetizată - metafizic. Cititorul le poate urmări cel mai bine în îngemănarea lor concentrată, șahistic premeditată. Și mai există inițierea în știința, în mizele și în mizeriile, ba chiar și într-o filosofie sui-generis a șahului. Spuneam că intriga romanului se dovedește complicată și întrucâtva barocă. Cerea ce-i aduce însă o maximă gravitate este parțiala ei desfășurare - crucială pentru sensul întregului - în lagărul nazist de la Bergen Belsen. Această precipitare dramatică pare decisă
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
exercita virtuțile exegetice, ci s-au mulțumit să-i inventarizeze ideile și să-l citeze. De altfel, amatorii de ambiguitați și de formule cu subtext n-au prea avut ce descoperi în discursurile Papei, de-a lungul întregului său pontificat. Filosofia sa, care pornește de la ideea că libertatea o avem pentru a ne dărui, e a unui militant al înțelegerii între toți oamenii. Simplitatea asta, al cărei cuvînt cheie e cel de "înțelegere", începea la Papa Paul al II-lea de la
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
apuca de lucru". Dl. Nistor ar trebui să fie cu totul dezinteresat, dacă știe deja că se poate apuca de lucru. Dacă nu știe, atunci, da, interesul ar purta oarece fes. l O dată cu noile accize, aflăm și noi care este filosofia politico-socială a Ministerului de Finanțe și chiar a Guvernului. Acciza fiind o taxă așa/zicînd de lux (sau pe lux), descoperim că, în anul 2005, guvernanții noștri socotesc un lux (nu o necesitate) energia electrică, gazul natural, automobilul (chiar acela
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
Pe bucăți și eventual poeme mici, ca să nu-și încarce memoria. Ei mai află și câteva versuri disparate, nu tocmai profunde când sunt scoase din context. E adevărat, citatele sunt puse la treabă pentru ca niște puști să-și încropească o filosofie de viață din ele, eventual să-și gâdile și creativitatea un pic. Ceea ce face poezia îngrozitor de transparentă și simplă, pe un model simplificat de "un vers, o idee". Nu mai există "artă de dragul artei", poezia a căpătat un rol pur
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
52 din 9 iunie 1941 (figurează în vol. cit. Plagiatul la români, p. 118-121). Blaga atacă neașteptat de violent tocmai naționalismul (de sorginte legionară) a lui Dan Botta. Acesta din urmă, în numele patriei în primejdie, voia să acrediteze opinia că filosofia blagiană a culturii era nici mai mult nici mai puțin decât anti-românească: gândirea lui Blaga e un pericol public! (pe această notă alarmantă se încheia articolul). Furios pe o astfel de speculație aberantă, Blaga riscă atacul la persoană, întrebându-se
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
nu poate fi vorba de preluare prin parafrază, iar de plagiat nici atât. Există similitudini între cele două moduri de interpretare a specificului românesc, dar nu identități de formulare. Ceea ce la Blaga e simplu detaliu într-o demonstrație foarte amplă de filosofia culturii e supralicitat de Dan Botta până la proporțiile unei afirmații capitale. Dacă ar fi reușit să-și anihileze disprețul reciproc, dacă ar fi făcut referințe mai calme unul la ideile celuilalt, amândoi nu ar fi avut decât de câștigat. Această
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
că o atare impostură, o ajustare de citate deprimante, un delir de locuri comune au fost lăsate să oficieze atât de aproape de altarele Patriei". Fostul simpatizant legionar vrea să-l pună pe Blaga la stâlpul infamiei pentru caracterul antipatriotic al filosofiei sale. Dar asta nu e totul. Dacă în ceea ce are personal Blaga e ridicol, în ceea ce are mai interesant ar fi în întregime tributar lui Dan Botta. Acuzatorul pătimaș crede că numai ideile sale au făcut din Spațiul mioritic un
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
în dialogul filosofic Charmion sau Despre muzică, publicat inițial în "Gândirea", în intervalul octombrie 1934-mai 1935. Dan Botta pretinde că a relevat primul în Miorița "solidaritatea sufletului românesc cu spațiul". Solidaritatea culturii cu spațiul e un principiu, o aplicație a filosofiei spengleriene, pe care Blaga o recunoaște ca atare, se revendică în mod deschis de la ea, iar Dan Botta o ignoră, ba, mai mult, o consideră o invenție a sa. Abia specificul românesc al acestei solidarități cu spațiul (specific pe care
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]