12,882 matches
-
dramaturg Îngrozitor!...Dar nu atît de prost ca Shakespeare!”... Într-o revistă elegantă (Cultura), o cronicăreasă ( pardon de expresie) face un dialog cu actrița Coca Bloos ; nimic anormal. Exceptînd una din Întrebări, care e consternantă : ”Doamnă C.B., sunteți absolventă de filozofie. Stau și mă-ntreb dacă de-aici vă vine acest ex traordinar firesc pe care-l aveți pe scenă?”... Stau și mă-ntreb dacă Hegel - un filosof realizat, deci mai mare decît Coca - ar fi avut un și mai mare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
drag. Mai vorbim. Dar știi ce? Te rog sună-mă când vrei dumneata. Știi numărul meu de telefon, nu? Vino în acest birou când dorești. Vino ca acasă. A! Era să uit! Mi-e un dor nemaipomenit să discutăm și filozofie. Ah! Feblețea mea-filozofia! Marx, Enegels, Lenin - stâlpii filozofiei. Aș fi încântat, tovarășe. Mi-ar regla tensiunea. Mi ar întineri inima.” 2. 6 decembrie ’80. Francisc Herrea Luque: “Din prietenie poți să te alegi cu râie. Cel mai bun mijloc să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sună-mă când vrei dumneata. Știi numărul meu de telefon, nu? Vino în acest birou când dorești. Vino ca acasă. A! Era să uit! Mi-e un dor nemaipomenit să discutăm și filozofie. Ah! Feblețea mea-filozofia! Marx, Enegels, Lenin - stâlpii filozofiei. Aș fi încântat, tovarășe. Mi-ar regla tensiunea. Mi ar întineri inima.” 2. 6 decembrie ’80. Francisc Herrea Luque: “Din prietenie poți să te alegi cu râie. Cel mai bun mijloc să respecți pe cineva, e să nu ți-l
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pasul cu evoluția care are loc. Este clar, că dacă vom rămâne cu aceleași principii și obiceiuri, cu siguranță că vom involua și este păcat pentru ființa umană să intre într-un asemenea declin psihologic. Deh...am să încetez cu filozofia mea mediocră și am să vă povestesc ce am fost și ce am ajuns, dar cel mai curios, cum am ajuns. Am patruzeci și patru de ani, deci m-am născut în anul 1967 pe la mijlocul lui Decembrie, într-o localitate
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
devreme. LINI{TE {I RELAX INTERIOR Nimic, dar absolut nimic nu putem obține în viață fără muncă și continuitate în muncă, și se înțelege aici că vorbesc despre o altfel de muncă, o muncă pe teritoriul nostru interior. Aceasta este filozofia și teoria mea de viață pe care am aplicat-o cu succes. Am muncit și încă muncesc mult cu mine însumi, am perseverat și încă perseverez în dorința mea de a fi sănătoasă și fericită, am avut și am încă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
doi eroi ai cărții, care au renunțat la meseria de copiști pentru a se dedica pe rând agriculturii, grădinăritului, științei despre păstrarea hranei, chimiei, anatomiei, medicinei, biologiei, geologiei, arheologiei, arhitecturii, istoriei, mnemotehniei, literaturii, dramaturgiei, gramaticii, esteticii, politicii, gimnasticii, ocultismului, teologiei, filozofiei, religiei, educației, muzicii și planificării urbane, fără a excela În vreuna. Ca urmare, lui Flaubert i s-au creat toate condițiile pentru a scrie volumul doi. În acesta, Bouvard și Pécuchet trec În continuare ca albinele din disciplină În disciplină
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a potolit și s-a aplecat spre mine, vorbind În șoaptă: — Hai să terminăm măcar volumul ăsta și apoi mai vedem. Poate că lucrurile o să se schimbe. Cine știe? Poate se-apucă să scrie romane de călătorie sau tratate de filozofie. Îți dai seama? Noi doi fumând pipă și scărpinându-ne În bărbi, pălăvrăgind pe sute de pagini despre non-ființare și Anschauung, undeva prin Bahamas... — Douăzeci și patru de volume mi-au fost de-ajuns. — Uită-te-n jurul tău, Iggy! Majoritatea oamenilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
esențialul de accidental, autorul disociază între democrația participativă și cea pasivă, arătând că "fibra democrației este determinată exact de calitatea participării". Îl citează pe judecătorul Louis D. Brandeis ("Funcția politică cea mai importantă este aceea de simplu cetățean") și sancționează filozofia socio-politică falimentară a majorității românilor, pentru care obligațiile cetățenești se reduc la votul din patru în patru ani. Nu e de mirare, atunci, că majoritatea celor aleși își vor schimba rapid atitudinea, limbajul, gestica, înstăpânindu-se pe un buget și
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
sunete sterpe mărșăluind mecanic pe albitura paginii. Un fel de defilare conceptuală cu iz de alai funerar. Efectul pe care un astfel de alai îl are asupra cititorului e atît de deprimant încît gazda sub acoperămîntul căreia are loc defilarea, filozofia, devine o îndeletnicire peste măsură de nesuferită. În această privință, filozofii scriu cu aceeași rutină cu care un șofer de basculantă aruncă pietrișul în scobitura carosabilului: un strat de pietre, apoi un strat de smoală și în fine, deasupra de
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
tradiția și disciplina sunt singurele pîrghii prin care omul poate fi păstrat pe o linie de echilibru între bine și rău. În ochii lui, tradiția era forța în a cărei matcă omul se putea opune unei descompuneri treptate și progresive. Filozofia o privea ca pe prelungirea discursivă a unor intuiții cosmice sau, ceea ce e totuna, ca pe excrescența teoretică a unor atitudini umane. Așadar, Hulme nu privea filozofia ca pe o știință, și cu atît mai puțin ca pe o cunoaștere
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
în a cărei matcă omul se putea opune unei descompuneri treptate și progresive. Filozofia o privea ca pe prelungirea discursivă a unor intuiții cosmice sau, ceea ce e totuna, ca pe excrescența teoretică a unor atitudini umane. Așadar, Hulme nu privea filozofia ca pe o știință, și cu atît mai puțin ca pe o cunoaștere, ci ca pe o artă. Premisa ascunsă în spatele acestei înțelegeri era aceea că nimeni, nici măcar un geniu, nu poate să capete o înțelegere globală în privința universului. Cu
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
el ar putea fi un mijloc de persuasiune a adversarilor. Premisa falsă a acestei tentative ține de un mecanism psihologic: trăim cu iluzia că un adevăr, pentru a fi valabil, trebuie musai să fie impersonal. Marea problemă este că, în filozofie cel puțin, nu există adevăruri impersonale. Ca un adevăr să fie impersonal ar trebui să înceteze să mai reprezinte un punct de vedere, devenind în schimb optica supraumană a ochiului lui Dumnezeu. Din păcate, nu s-a născut încă filozofia
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
filozofie cel puțin, nu există adevăruri impersonale. Ca un adevăr să fie impersonal ar trebui să înceteze să mai reprezinte un punct de vedere, devenind în schimb optica supraumană a ochiului lui Dumnezeu. Din păcate, nu s-a născut încă filozofia în ale cărei rînduri adevărurile să cadă din cerul neomenesc al perspectivei divine. Din acest motiv, nici un adevăr filozofic nu poate fi desprins de numele autorului care l-a rostit pentru prima oară. Nici un adevăr nu supraviețuiește prestigiului celui care
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
de credibilitate pe care faima autorului o împrumută cuvintelor ar dispărea de la sine, și nimeni nu ar mai lua în seamă niște cuvinte a căror paternitate nu te mai ispitește să le privești cu luare aminte. Ceea ce înseamnă că, în filozofie, principala pîrghie de persuasiune nu stă în argumente, ci în prestigiu. Nu gradul de consistență logică decide soarta unui adevăr, ci gradul de penetranță psihologică. Faptul că o cunoștință filozofică ajunge la un moment dat să treacă drept adevăr al
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
și pe scena umanității. Majoritatea concurenților nici nu apucă să urce pe scenă, fie excluzîndu-se singuri prin neparticipare, fie fiind șterși din analele memoriei colective. Iar lupta dintre concurenți, atunci cînd e exprimată sub forma unui jargon impersonal, se numește filozofie; sau ideologie, după preferință. "Unul din principalele motive pentru care există filozofia nu este că te ajută să găsești adevărul, că te alimentează cu definiții. În principiu îți oferă o bază stabilă de la care poți porni pentru a deduce tot
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
scenă, fie excluzîndu-se singuri prin neparticipare, fie fiind șterși din analele memoriei colective. Iar lupta dintre concurenți, atunci cînd e exprimată sub forma unui jargon impersonal, se numește filozofie; sau ideologie, după preferință. "Unul din principalele motive pentru care există filozofia nu este că te ajută să găsești adevărul, că te alimentează cu definiții. În principiu îți oferă o bază stabilă de la care poți porni pentru a deduce tot ce vrei în estetică. Procesul e însă exact contrar. Pornești de la confuzia
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
o bază stabilă de la care poți porni pentru a deduce tot ce vrei în estetică. Procesul e însă exact contrar. Pornești de la confuzia luptei, te retragi doar puțin, cît să-ți revii, cît să-ți iei armele care-ți trebuie. Filozofia îți oferă într-adevăr un limbaj precis și elaborat cu ajutorul căruia poți să explici ce vrei să spui, dar ce vrei să spui e decis de altceva. Realitatea ultimă e tumultul, lupta; metafizica e doar un scutier al lucidității." (p.
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
măsură trebuia să se conformeze poezia. Undeva peste, în sferele îndepărtate ale non-înțelegerii, unde muzica, deși respinge - "castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire!" - tot ce ține de impurele senzații, se transmite tot printr-un fel de senzorialitate, e filozofia muzicală a lui Barbu. O filozofie, de fapt, supramuzicală, ca gasteropodele. Muzica de prăbușire, de "înșurupare", însoțește, jazz metafizic, nunțile necesare. De aici, și din cîte-un Morgenstimmung rătăcit într-o literatură altminteri pragmatică, părînd a ține, în ciuda poporului ei, cu
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
Undeva peste, în sferele îndepărtate ale non-înțelegerii, unde muzica, deși respinge - "castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire!" - tot ce ține de impurele senzații, se transmite tot printr-un fel de senzorialitate, e filozofia muzicală a lui Barbu. O filozofie, de fapt, supramuzicală, ca gasteropodele. Muzica de prăbușire, de "înșurupare", însoțește, jazz metafizic, nunțile necesare. De aici, și din cîte-un Morgenstimmung rătăcit într-o literatură altminteri pragmatică, părînd a ține, în ciuda poporului ei, cu furnica, nu cu greierele, ies romanele
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
a criticii literare. Chiar fără a-și atașa, la vedere, atributul totală, aceasta își ia constituenții din diferitele domenii și discipline care o pot consilia. Ea este teorie a literaturii și practică (meta)textuală, analiză și creație, istorie și comparatistică, filozofie și sociologie a culturii. A pune accent și miză pe o anumită grilă de lectură și interpretare nu înseamnă, în cazul unui critic adevărat, că scrisul său este arondat unui compartiment îngust și etanș, fără legătură cu celelalte. Diferențele apar
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
chestionarului lui Proust! Pe care? Ah, grea întrebare! Din interes intelectual pe abatele Montanus, este, dacă pot spune așa, spiritul cel mai enciclopedic, este un fel de Pico de la Mirandola al timpului său. Cunoaște geografia, navigația, arta construirii vaselor, teologia, filozofia, există aluzii la lecturile lui filozofice în text, cunoaște mai multe limbi, arabă, latină, italiană și cred spaniolă! Știe franceză dar nu-l interesează, este o limbă barbara, si a învățat-o de la un nobil care l-a găzduit la
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
Sebastian la Centenarul nașterii sale iscă numaidecît o ezitare și o sfială. Nu cumva intrăm în conflict cu însuși spiritul celui evocat? Căci iată ce scria Mihail Sebastian în articolul intitulat Centenarul ("Cuvîntul", III, nr. 929, 17.XI.1927): "Cunoașteți filozofia casnică tălmăcită în imagini expresive a șervetelor de bucătărie? Sunt înțelepciune condensată și ușor memorabilă. Cum însă în istoria literară nu am ajuns la o astfel de ideală precizie, mijloacele sunt altele: statuia și centenarul. Trebuie în sfîrșit să înțelegem
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
Marin Tarangul Un nume indistinct apare în stenograma cursului de filozofie a religiei lui Nae Ionescu pentru care s-au propus câteva variante. Cred că știu cui corespunde acest nume și vroiam să-l semnalez într-o mică notă. Dar cum nota, prea mică, n-avea șanse să fie băgată în
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
cât mai redusă, ca să le poată apoi critica într-o formulă sintetică, care apare, prin comparație, de o evidență fără replică. Or, simplificarea problemelor este făcută fără nuanțe și conduce astfel la un rezultat strâmb și superficial. Deși prelegerile de filozofie a religiei de care pomeneam mi se par a fi unul din cele mai consistente cursuri, nu scapă nici ele de viciul unor efecte prea ușor obținute. Nu am de gând să intru în amănunte, așa că mă mărginesc la un
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
nu devină comun, adică grija continuă de a ieși artificial din comun: pentru că era de fapt un om destul de comun! Rândurile de mai sus au pornit doar cu gândul unei rectificări de nume propriu, care apare spre finalul prelegerilor de filozofia religiei. Un discipol a lui Fries, calificat drept "olandez", a fost greșit litografiat. Marta Petreu propune pe Apelt, Alexandru Surdu pe van Calker, ambii discipolii lui Fries. Mi se pare mai nimerit să-l propun pe Wilhelm De Wette, cu
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]