140,845 matches
-
și multe altele, admirabil expuse, șunt cele care îl frămînta pe filosoful francez în deschiderea cursului sau. Admirabil: cu un ton măsurat, senin și totodată direct, vorbitorul (mai mult decît scriitorul discursului, căci o oralitate fremătătoare însuflețește cuvintele către sensurile finale) găsește modalitatea de a atinge subiecte dificile cu liniștea și relaxarea unei plimbări în parc. Fără teama de povară și de capcanele interogațiilor pe care, înaintea auditoriului, le adresează acestuia - si sieși, cu sinceritatea căutării. Și iată prima întrebare: "Ce
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
care s-a ivit lucrarea. Orchestră, Corul - pregătit de Iosif Ion Prunner - îl urmează fără șovăire. Dificultatea tehnică dominată, în ansamblu, rămân porțiuni semnificative unde dicțiunea... se topește (referință mea este concertul de joi, 1 septembrie). Pe masura ce se apropie actele finale, profilurile se îmblânzesc. Nuanțata, reculegerea din "Sanctus" (antipatic, acela care caută pete în soare, dar observ că nici soliștii, nici corul nu atacă "sonor" consoana inițială, așa că auzim mereu... "Anctus"...). Superb "Preludiul simfonic" desfășurat lent în curgerea moale a vocilor
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
duminică. Dandana mare! Noroc că au găsit-o până la urmă! Dar știți unde? Într-un morman de gunoaie și resturi menajere pe malul lacului Pantelimon. Dracu' știe cum a ajuns acolo..." Ca o sonerie stridenta, de ceas deșteptător, aceasta replică finală ne trezește până și din simulacrul de trăiri metafizice pe care romancierul ni le propusese batjocoritor. Scepticismul sau este total, fără remediu. Dan Stâncă, Morminte străvezii, român, București, Ed. Albatros, 1999, 266 pag.
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
cu autori de o importanță mai mult culturală decît strict literară - prin Dinicu Golescu și Nicolae Iorga. Domeniul celorlalte arte e slab reprezentat - de fapt, doar prin Brâncusi (pe ruta București - Turnu Severin). Motivația denumirilor apare cu destulă claritate, punctul final al traseului fiind de obicei zona sau chiar locul de naștere sau cel al activității dominante a personalității respective. Ștefan cel Mare leagă București de Suceava, Ion Creangă merge în părțile Bicazului, Mihai Eminescu între Buzău și Suceava. Selecția numelor
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
a întregii acțiuni, n-ar fi fost posibile fără implicarea lor directă alături de artiștii care s-au transformat și ei, pentru cîteva zile, în actori ai unor acțiuni brute. Pentru că în afara părții spectaculoase a unei asemenea participări, în afară ceremonialului final care se oferă publicului, o expoziție are foarte multe elemente de parcurs lipsite complet de veselie și de putere de seducție. Transportul monitoarelor din țară și aranjarea lor în spațiul de expoziție, transportul cataloagelor, zugrăvirea și vopsirea pavilionului, materialele publicitare
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
ci numai literatura; ceea ce este enorm. Spun aceste lucruri pentru că românul lui Constantin Eretescu, foarte recent apărut (În căutarea Alexandrei, Ed. Cartea Românească, 431 p.) este în chip evident o carte a post-exilului, chiar dacă ar lipsi datarea ei de pe pagina finală, o carte scrisă de un scriitor din exil după ce noțiunea de "exil" și-a pierdut sensul istoric dar nu și sensul moral. În căutarea Alexandrei este o carte tulburătoare, cartea unei sfîșieri și unei obsesii pe care eroul le trăiește
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
ediție critică integrală nimic nu trebuie lăsat pe dinafara, inclusiv pamfletele împotriva lui C.A.Rosetti, devenit, apoi, coleg de partid cu autorul nostru. D-nii Stancu Ilin și Ionel Oprișan au alcătuit o foarte bună ediție, cu tot aparatul critic final necesar. E un merit care nu va putea fi niciodată îndeajuns lăudat. Și, să notez, e aproape o minune că în aceste vremuri de vrăjmașa tranziție (care, de fapt, nu știe nimeni cînd se va fi încheiat) poate apărea o
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
marea și nefericită deosebire că Matei Călinescu scria despre un sistem totalitar, iar Romulus Rusan scrie despre morală unei tranziții în care hoții de tot soiul se numără printre făcătorii reformei. * N-am fi citat experiență și, mai ales, generalizarea finală a lui Romulus Rusan dacă mai multe fapte diverse și un scandal de mari proporții nu ne-ar fi obligat să-i dăm dreptate. Acestea sînt, pe rînd, faptul că fiul unui colonel de jandarmi a ucis un copil de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
și de motivație. Celor solicitați li s-a precizat că opțiunile lor sînt nelimitate, nefiind obligați să-și aleagă "românul" neapărat din sfera culturii, ci din orice altă zonă considerată plauzibilă. Faptul acesta a lărgit substratul și finalitatea anchetei. Topul final a adus în atenție nume previzibile: au funcționat miturile românești (sau mitizările), împletind scriitorii noștri de aur cu politicienii (și voievozii) noștri de diamant, ca să folosesc o metaforă de bijutier. Am să dau, în continuare, nu doar primele trei, ci
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
același articol (de exemplu, cel din care am citat mai sus, din "Evenimentul zilei") sînt folosite aproape toate posibilitățile. În principiu, mobil prezintă totuși unele riscuri de ambiguitate, substantivul existînd deja dinainte, cu alte sensuri. Care va fi însă decizia finală a uzului e deocamdată greu de presupus. Dată fiind apariția recentă a produsului tehnic și mai ales conservatorismul dicționarelor autohtone, nu ne putem aștepta că termenii (de fapt, sensuri noi atribuite unor cuvinte deja existente în limba) să fie cuprinși
"Mobil" Si "celular" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17877_a_19202]
-
mare pierdere, ci ca un meci în care, după mai multe decenii, au cîștigat adversarii. Ungurii aveau de unde pierde și e de presupus că nu și-ar fi făcut că pițigoiul din pricina înfrîngerii, nici macar înainte de meci, ca promisiune pentru momentul final al partidei. Din acest punct de vedere Cornel Nistorescu, editorialistul EVENIMENTULUI ZILEI, toarnă cu temei apă peste entuziasmele victoriei în care fotbalul poate stîrni mulțumiri total nepotrivite. Acest meci de fotbal cîștigat de reprezentativă României nu schimbă situația știuta în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
Regman că ar fi înclinat de mult spre "praxis"-ul criticii, spre critică aplicată decât spre teorie. Frapează, într-adevăr, în scrisul sau, tăietura rece a bisturiului critic, sondarea minuțioasa a adâncimilor operei, efort ce nu conduce spre o formă finală rigidă, academică, ci mai degrabă spre una născută din cultivarea paradoxurilor, a asociațiilor insolite, din căutarea orgolioasa a ineditului. Astfel, Cornel Regman descoperă în Alecu Russo unul din pionerii eseului românesc. În Cântarea României, criticul identifica premisele "eseului poematic", în vreme ce
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
Cristian Teodorescu Tîrîș, grăpiș, ce a mai rămas din Legea lui Ticu Dumitrescu se apropie de votul final și în Camera Deputaților. Ciuntita, știrba și mai inofensiva decît un cîine împăiat, această lege a provocat se pare multe insomnii în prima ei varianta. Recroită mai întîi în Senat, ea a fost luată la descusut și în Cameră, că
Rămăsitele Legii lui Ticu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17902_a_19227]
-
de departe poate duce moartea?". Stilul aforistic și forma poemelor antice este ușor recognoscibil. Versurile lui Ioan Morar seamănă foarte mult în a doua parte a volumului cu cele unsprezece plus una elegii nichitastănesiciene (titlul este încă un indiciu). Dedicația finală contribuie la un posibil portret al poetului Ioan Morar: "Cartea de față s-a născut la insistențele prietenului meu Mircea Mihăieș și ale soției mele Carmen, care cu pricepere & stăruință, au stârnit aproape adormitul orgoliu auctorial." (s.m.) Iată o situație
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
nici nu are intenția să depășească doctrinal comunismul către altceva." (41) Analiza dramaturgiei lui I.D. Sîrbu ca și aceea a rolului său de secretar literar al teatrului craiovean sînt libere de prejudecăți, bazate pe text și pe document. Chiar dacă imaginea finală va fi departe de aceea cu care ne obișnuiseră elogiile reverenței postume, autoarea nu poate fi bănuită de rea intenție, ci poate doar de o luciditate prematură în contextul unui complex al vinovăției încă netratat, indus în rîndurile cititorilor și
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
Analizând minuțios proza ignorată, dl Liviu Grăsoiu găsește că, "descrierile lui Topârceanu, chiar și în proză sunt ale unui maestru. Dozarea lor are ca rezultat o mișcare neîntreruptă, un ritm interior supus mereu realismului de la care nu se abate". Capitolul final analizează marile poeme ce alcătuiesc de fapt "centrul de greutate" al operei poetului: Rapsodiile, Balada munților, Balada morții. Aici "îl găsim cristalizate experimentele de meșteșugar virtuoz într-ale versificației, îi deducem locul într-o suită lirică pornită din Eminescu, trecută
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
Singer. Așa cum cîrpaciul lui Malamud își trăiește execuția ca pe un fel de intrare triumfală în oraș, unde mulțimea îl întîmpină cu afecțiune și prețuire. Semnificativ, scena care încheie romanul este cea a adormirii lui Mendel, o cădere în somnul final unde îl așteaptă Ionas, Miriam și Debora: "Mendel adormi. Și se odihni de greutatea norocului și de măreția minunilor." Joseph Roth, Iov. Romanul unui om simplu, traducere și postfață de Gheorghe Nicolaescu, Editura Univers, București 1999, 191 pagini, preț nemenționat
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
Cristea, însoțindu-l de un substanțial studiu introductiv. A adnotat util jurnalul, în note informate și la obiect. Din păcate, n-a respectat criteriile, anunțate în nota asupra ediției, pentru transcrierea textului, găsind, la lectură, păstrat pînă și pe u final (voiu e aici frecvent utilizat). Se poate, apoi, lesne detecta în studiul introductiv, limbajul de lemn, propozițiile pe care le-am notat neîngăduindu-mi spațiul să le reproduc. Nu era necesar ca nota asupra ediției să fie reprodusă în traducerea
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
prelegerea inaugurală a cursului de etnografie Datoria generației actuale (1933); Academia, instituție etnopedagogică (1941), De senectute. Bătrânețea în cadrul muncii pentru cultură (1947); în fine, fragmente din Vindecare și împăcare - capitolul XII în Premise și concluzii la "Terra" (1946) și capitolul final din Primăvara literară (1914), intitulat Spre optimism. Vor fi redescoperite, la parcurgerea acestor texte, ipostazele multiple pe care savantul și le asumă în prelungirea competențelor sale de strictă specialitate. Vocație renascentistă dublată de o pedagogie constant și variat desfășurată de-
Izvoare dezghețate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17228_a_18553]
-
lui Andersen radiodifuzată, spusă în una din săptămînile viitoare, de însuși prințul pierdut în noaptea boreală a Groenlandei? Propun aceasta ministerului nostru de externe, care, prin mijlocirea ambasadei de la Copenhaga, - condusă dacă nu greșesc de o poetă - și prin intervenția finală a BBC-ului să îndeplinească dorința în spiritul solidarității umane de pe tot globul. Nu văd de ce un campionat de fotbal ar fi mai cu folos... Să presupunem că trăznaia se realizează. Și că, într-una din zilele lui martie, aprilie
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
ar putea aduce un parfum de melodramă ieftină (toate victimele sunt, după episodul cumplit al genocidului, salvate de autor), dacă, oscilând între dezamăgire, iritare și ironie, cititorul nu ar întrezări dintr-odată uimitoarea strategie a lui Thomas: toate personajele capitolului final sunt, fără excepție, oameni care au murit. Singura concluzie care se poate desprinde prin urmare este că ei au ajuns în paradis, stația terminus a patimilor - care prin coordonatele geografice și modul de viață și de organizare poartă un nume
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
copitele/ cailor veșnic vii" (Veșnic vii) După treizeci de ani, poetul nu mai crede în capacitatea poeziei de a-l face nemuritor (ideea este de altfel și ironizată, printr-un joc de cuvinte: "binemuritorul"). Resemnat și surâzător, el așteaptă declicul final: "în spatele unui perete/ se aude aparatul de fotografiat/ țăcănind țăcănind/ ca și cum aș fi vreo celebritate// nu te mai neliniști mi se spune/ e moartea care te fotografiază/ nu ai atins încă probabil/ poziția optimă" (Ultima fotografie) Dar să ne întoarcem
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
Că legionarismului i s-au alăturat și odrasle ale boierimii de naștere, e adevărat. Dar caracteristic e faptul de a fi fost o mișcare a păturii mijlocii (aici intrînd și tinerii țărani, inclusiv muncitori). Să mai amintesc ideea (din capitolul final al cărții) că naționalismul a fost precumpănitor în critica societății românești moderne, considerînd că evoluția țării spre modernitate ar fi fost folositoare numai evreilor și politicienilor. Legionarismul a preluat motivul obsesiv al naționalismului, continuîndu-l și aprofundîndu-i retorica. Iar democratizarea incompletă
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
un idiom sofisticat, al cărui țel nu e atît comunicarea, cît disiparea și ocultarea înțelesului. Dificultățile propriei sale elaborări formînd mesajul de căpetenie al discursului, ne putem gîndi la o similitudine între faza aurorală a unei limbi și faza ei finală, somptuoasa-i agonie. Heliade și latiniștii, cu ai lor monștri lexicali suav-terifici, ce stîrneau hazul ori indignarea contemporanilor, însă pe care-i percepem azi cu o blîndă comprehensiune și în care vedem nu o dată prefigurările neologistice ale limbii literare ulterioare
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
din București" devine "sînt din București"; "Mă numesc Popescu Georgeta, mi se spune Getuța" se reduce la "Mă numesc Getuța"); în fine, se practică și reordonarea informațiilor pentru economie de spațiu. Mai interesant mi se pare felul în care textul final urmărește să producă sugestia oralității, a comunicării directe - în vreme ce textele de bază aplică adesea cu stîngăcie procedeele specifice codului scris. Textul revizuit e mai fragmentat, conține mai multe propoziții scurte, ba chiar generalizează formele conjuncte și eliziunile acolo unde autorii
Scriere și rescriere by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17300_a_18625]