6,379 matches
-
transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul este ca pământul. Ceața scurtează orizont. Aspru și tăios e vântul, impunător ca un despot. Omul își îneacă necaz în vinul
TOAMNA IUBIRII PIERDUTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384134_a_385463]
-
trezesc note răsunătoare ca apa setei de cineva, din fântânița duhului. Unul împreună cu aceștia este Florin Bogardo. Secunda de iubire din portativele sale e înflorită; sărutul incitat de cântecele sale e taina lipită de oglinzile din spatele pleoapelor; extazul propulsat de fiorii melodiilor sale e plutire în gloria vieții complete; patima din cântecele sale e fructul oprit din floare, ori ecoul vagoanelor trenului pierdut în tunel. Toate compozițiile lui Florin Bogardo sunt un râu ce se iubește cu o livadă! El e
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
mână o poză Misterioasă,a Veneției de altădată, Privii a sale ape,gondole și măști, Atrasă sunt frenetic de-a lor povești. Trec aievea-n timp cu gândul Și văzui cum zâmbește gondolierul În barca-i,cuprinsă-s de-un fior ciudat, Simt deja-vù,oare s-a mai întâmplat? Trăia fiinta-mi necrezut de vie De parca soarta-mi dădea mie, Prilej să cunosc o lumea a emoției Din mine,în carnavalul măștilor Veneției! Misterul mă-nlănțui cu șiretenie Ceva din mine
VENEȚIA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384144_a_385473]
-
petalele multicolore și, răpite de adierea unui zefir rătăcit în zilele lui Octombrie (încă însorit) lăsau să se audă blânda armonie a „codrului bătut de gânduri” ce se tălăzuia pe o mare de doruri nostalgice... m-au făcut să simt fiorul toamnei. Regina mea iubită, ROMANȚA, fiică îndrăgită de tot românul, mereu tânără, seducătoare și înfloritoare la cei 47 de ani... ne încântă cu zeci și zeci de melodii, înnobilate atât de magistral de celebra cântăreață fără de egal - IOANA RADU. Am
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
ateu, reprezentat în principal prin filozoful francez Jean-Paul Sartre (1905-1980), privește individul ca fiind prin excelență liber, prin această libertate înțelegându-se existența opțiunilor suplimentare pe care le avem la îndemână, ca soluții alternative: abandonul sau sinuciderea. Nu ne dă fiori? Eseistul, filozoful român Petre Țuțea (1902-1991) spunea că „Libertatea omului este partea divină din el” și o asemăna cu „o frânghie agățată de undeva, de sus; te poți urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creștine, sau
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
SUFERINȚEI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Extras din memoria suferinței Plângi Ochi închis Șuvoi de lacrimi Desnădejdei Varsă oceanul suferinței să-l îneci în valuri de pustiu Trec lungi fiori Cu nenimic în unde Cale pe sens Nu-i Și nicăieri ajunge Pașii fără urmă Se întorc În neplecări Unde mai pot patrunde Ochii mei închiși Dacă lumină e așa departe Nu mai am căutări Și haosul desparte Partea mea
EXTRAS DIN MEMORIA SUFERINTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383368_a_384697]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ARIPI FRÂNTE DE SUFLET... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În nopți reci și străbătute de gânduri, Mă încearcă fiori amari ai tristeții, Ce răzbat lung, în nesfârșite rânduri, Prin memorii vii peste timp, ale vieții... Culoarea timpului e, peste toate, Stăpâna unui cenușiu absurd, pierdut, Risipit în clipe vechi, etanșate, Al căror ecou-n pustiu răsună demult!... Nu mă
ARIPI FRÂNTE DE SUFLET... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383416_a_384745]
-
asemeni unor furtuni, oprind secunde întregi totul în loc, la fereastra între realitate și ireal, unde imaginația se strecura cu tot ce avea mai sumbru în ea... Gânduri mii își făceau loc printre umbre ale trecerilor de nori, aducând cu ele fiori dulci-amărui, sentimente amestecate și plăsmuiri amețitoare, care împingeau adesea trupuri spre margini de prăpastie ale sinelui lor, forțându-le mereu să se caute la nesfârșit, purtate fiind prin nemărginirile tărâmurilor existenței, până la regasirea lor, în fața certitudinii cuprinderii a noi momente
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]
-
Toate Articolele Autorului Lasă-mă să pot Lasă-mă să pot să fiu Un far printre stele, Să ajung în verde viu Să trăiesc prin ele, Călăuză pentru-n dor Care nu-mi dă pace, Vrea să simt al său fior Sufletu-mi desface, La marginea timpului Era să se-nnece Prins în vălul nu știu cui Vremea își petrece... A uitat de tot,de toate La marginea timpului, Un fior rece străbate Prin cotlonul gândului, Lasă-mă să pot să fiu Păzitorul timpului
LASĂ-MĂ SĂ POT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383476_a_384805]
-
pentru-n dor Care nu-mi dă pace, Vrea să simt al său fior Sufletu-mi desface, La marginea timpului Era să se-nnece Prins în vălul nu știu cui Vremea își petrece... A uitat de tot,de toate La marginea timpului, Un fior rece străbate Prin cotlonul gândului, Lasă-mă să pot să fiu Păzitorul timpului, Să ajung prin verde viu, SALVATORUL DORULUI...! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Lasă-mă să pot / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2220, Anul VII
LASĂ-MĂ SĂ POT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383476_a_384805]
-
niciodată ! Uite acum îmi dau seama că tu ești primul căruia îi vorbesc despre asta...„ „Așadar, după ce că aveai așa un vis , te aflai și într-un blocaj de comunicare, nu pot să cred, ia zi-mi-l !„ „ Da’ mă trec fiorii și- acum , deși nu-l mai am exact ! de când m-am împrietenit cu Dan , erau doi cai, nu mai știu al doilea ce culoare avea, dar ăla brun roșcat, roibul ce păștea în apropierea locuinței noastre, știi tu locul, pe lângă
SEMNE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383494_a_384823]
-
acela în București? Pe tot parcursul călătoriei, a zâmbit doar de câteva ori , discret, parcă tragic. De unde tristețea asta profundă , în ochii ei mari, frumoși și negri? Îmi povestise multe, dar îmi scăpa esențialul. E seară, luminile Clujului îmi dau fiori, așa, ca atunci când mergeam la examen sau „prin doctori„ Îmi iau rămas bun de la Roaa, îi dau numărul meu de telefon. Cobor , o aud pe Roaa în spatele meu. ''Vă ajut eu!'' și mă surprinde prezența ei încă lângă mine. Urc
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
frumusețea iubitei și a iubirii ating acea stare de grație, ce sublimează existența ca o armonie binecuvântată divin. Prin verbele ''spun'' și ''am trăit'' , la prezent și trecut , poetul realizează o punte, un balans între real și posibil spre acel fior al morții, pe care îl prefigurează și îl acceptă în destinul său. Obiectivată prin prezența cuplului, iubirea va fi proiectată simbolic în acest sideral „rău de frumusețe„, sintagmă ce confirmă faptul că la Nichita Stănescu cuvintele transgresează sensurile sărind peste
NICHITA STĂNESCU, VIZIUNE POETICĂ ÎN RĂU DE FRUMUSEȚE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383509_a_384838]
-
Toate Articolele Autorului Lacrimi pierdute în ierni ale sufletului, Înghețate pe drumul înspre nicăieri, Risipind din amarul strâns al cugetului S-au zorit îndepărtându-se alaltăieri... Au lăsat în urma pașilor lor liniștea, Seninul cerului l-au readus plecând, Iar un fior nou de emoții calde creștea, Spre cer un buchet de speranțe înălțând... Toată zarea mai luminoasă devenea, Parcă lumea nu mai părea tristă sau rea, Puterea zâmbetului pe chipuri revenea, Iar un colț de rai începea a se crea... Soare
LACRIMI PIERDUTE ÎN IERNI ALE SUFLETULUI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383525_a_384854]
-
lor, A celor care sunt mai mici sau mari, Ori se prefac a fi mai slabi sau tari, Optimiști fiind, ei cred în viitor. Dar tu din umbră când apari, Produci un mare freamăt tuturor, De asemeni mă cuprinde un fior, Dar repede din cale îmi dispari. Aș vrea să fiu mult mai înțelegător, Ca pașii să mă poarte mult mai rar, Spre țelul meu îndepărtat și arzător, Gândul să-mi rămână mereu sprințar. Baia de Arieș 1964 Referință Bibliografică: 237
237 ADEVĂR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383515_a_384844]
-
ți-am mai spus acest lucru în alt context. - Și acum nu vă mai iubiți? - Ba da, desigur, ne înțelegem destul de bine, ocoli ea cuvântul iubire. Totuși, parcă nu mai există acea relație plină de romantism, plină de poezie și fior, când era suficient să ne luăm de mână și să pornim cu gândurile să hoinărim pe tărâmuri nebănuite, uneori chiar interzise. A dispărut acea vibrație care mă făcea fericită ca om. Nu înseamnă că acum nu ne mai iubim deloc
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
pe buza mea rănită, hai, vino iar la mine, să mă faci fericită!... și dacă-ar fi să fie, te rog, să nu ai teamă, câ voi veni desculță, fără să bagi de seamă, voi încerca să-mi apăr puternicul fior, ce mi-l sădești, spunându-mi...,, iubito, te ador!” Referință Bibliografică: E toamnă ne-ncepută / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1344, Anul IV, 05 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
E TOAMNĂ NE-NCEPUTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383551_a_384880]
-
larga lume Cruzi la minte și la trup, dar iubeam ceva anume Ce era doară al nostru, lucru mic și ne-nsemnat Pentru unii...însă pentru noi chemare, dovedit adevărat, Ce bătea în piept cu forță răscolindu-ne simțire, Dând fiori frumoși în viață, noi l-am denumit: iubire. Pentru unii, a iubi, e-un cuvânt banal de spus Pentru noi a fost ca crezul și respectul ne-a adus ... Citește mai mult ADUN ANII PENTRU TINEAnii pârguiți și scurși, depănați
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
plămadă, speriați de larga lumeCruzi la minte și la trup, dar iubeam ceva anumeCe era doară al nostru, lucru mic și ne-nsemnatPentru unii...însă pentru noi chemare, dovedit adevărat,Ce bătea în piept cu forță răscolindu-ne simțire,Dând fiori frumoși în viață, noi l-am denumit: iubire.Pentru unii, a iubi, e-un cuvânt banal de spusPentru noi a fost ca crezul și respectul ne-a adus... VI. RUGĂ DE POET, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2238
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Tu ai plecat așa grăbită Cu-alaiul tău de frumusețe... Cu-atâtea vise și speranțe Te-ai dus de-acuma tinerețe... Am tot crezut că vei mai sta Te-am implorat să mai rămâi Căci doar în tine am aflat Fiorul dragostei dintâi... Cu tine viața era soare Fără necazuri și dureri Căci zilele primeau prin tine Savoarea blândei primăveri... Mai stai cu mine doar o clipă Iubită....scumpă tinerețe Cu sete să mai sorb nectarul Ce-l dă sublima-ți
POEMELE IUBIRII 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383560_a_384889]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TE CUNOSC DE UNDEVA? Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Chipul tău, privirea ta, Mie parcă-mi spun ceva, Gropițele din obrăjori, Mă cutremură, îmi dau fiori. Parcă te cunosc de undeva, Cred că te am în mintea mea, Încerc să-mi aduc aminte, Dar, nu prea-mi găsesc cuvinte. Hai, te rog, spune-mi ceva, De unde te cunosc , pe dumneata, Ai fost, cumva, cândva, cineva, De
TE CUNOSC DE UNDEVA? de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383584_a_384913]
-
de-al tău sărut, Pântecul ce-mi freamăta Și de gându-ți plin de pofte Ce în geamăt mă căta. Ți-am uitat și caldul ființei Ce mă inunda cu doruri, Aș vrea iar să îmi cutreieri Tot lăuntrul, cu fioruri. Am uitat să te strecor Printre genele-mi în lacrimi, Să te-ndes în mine tot Și-apoi să te sorb din patimi. Ți-am uitat tremurul palmei Ce-mi vibra întreaga ființă Răscolind în al meu pântec Val în
AM UITAT DE NOI IUBITE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383593_a_384922]
-
se îndreaptă către malul mării în costumul de baie albastru și desculță avântându-se decisă în undele răscolite de briză, destul de reci la acea oră matinală. Începu să taie valurile înotând cu mișcări grațioase lăsându-se străbătută cu voluptate de fiorii contactului cu răcoarea apei. La acea oră de-a lungul plajei se vedeau doar câțiva turiști care ieșiserăsă profite de razele binefăcătoare ale soarelui ce abia începuse să se înalțe la orizont, de răcoarea dimineții și de liniștea de pe plajă
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
aș vrea să pot stoarce tăcerea, să mai adun o șoaptă pentru noi, când timpu-n mine-și scutură durerea și-mi bântuie în suflet aprigi ploi. În vise mă săruți ca prima oară și șoaptele ce-mi spui îmi dau fiori, mă mint așa ca vremea să nu doară și-am să mă mint încă de multe ori... Și multe aș vrea ca să-ți mai spun! -soarta și-a îmbrăcat o față tristă, mă tem că altora le pare că-s
ALTORA LE PARE CĂ-S NEBUN... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383625_a_384954]
-
se reflectă lumi de vis. E-aroma ce se simte-n adiere Când vântul se alintă printre flori În serile în care-i o plăcere Tăcerea-n triluri de privighetori. Sărutul tău, în dulcea-mbrățișare, E cântec, e-ncântare, e fior, E visul dintr-un vis, e renunțare La tot ce, dintr-odat’, e-amăgitor. Te înfășor în brațe și, ușor, Mă pierd în ape limpezi, de izvor. Referință Bibliografică: Ape limpezi / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221
APE LIMPEZI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382828_a_384157]