2,929 matches
-
ele mi-ar anula toate noțiunile de realitate și m-ar arde În intensități pe care, din fericire, nu le cunosc, dar le bănuiesc mistuitoare. Mi-a fost Întotdeauna teamă de dragoste. În ziua În care am hotărât să escaladez Fisura Albastră iubeam. Demult, le așteptasem pe amândouă și dragostea aceea, și gândul spre Albastră. Fiecare Îmi cerea renunțarea la cealaltă. În fața traseelor grele, trebuie să apari tu și numai tu. Gândul că există cineva care te așteaptă și tremură pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
va mistui până la capăt pentru reușita mea. Nu-mi cerea dragoste, Îmi cerea numai să-i ascult lui dragostea, ceea ce-mi lua ceva timp, dar nu era prea mare lucru. În ziua În care m-am gândit să escaladez Fisura Albastră, am hotărât să arunc din mine povara dragostei; Încetul cu Încetul, m-am obișnuit să nu mă mai gândesc decât la pregătirea mea pentru traseu. La Început, mă țineam cu forță departe de orice gest care-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nevoit, m-am sculat. Totul În mintea mea era opac. Nici nu mai știam că am de urcat peretele. Mi-era somn și lene. Când Însă mi-am dat seama dintr-odată ce am de făcut, când posibilitatea de a urca Fisura Albastră mi-a apărut clară Înainte, m-am cutremurat Încetul cu Încetul, Încrederea pe care mi-o educasem atât și-a făcut datoria. Dar peste tot ceea ce gândeam se coborâse parcă un văl de ceață. De fapt, nu gândeam nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cea mai ieșită În afară dintre surplombe. Mă Învârteam În loc În scărițe, deasupra imensității de gol. Îmi plăcea. Mai doream, mai doream să stau acolo, să mă uit În jos, să-mi satur ochii de zare. Plăcerea de a urca Fisura Albastră a depășit oboseala omenească a corpului. Nimic nu mă putea opri să fiu gigant la ora aceea. Prima femeie În Albastră! Dacă Înaintea mea ar mai fi urcat pe acolo vreo femeie, n-aș mai fi trăit emoția la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
căruia, atunci, prima dată, Îi era dat să fie mângâiat de o mână de femeie! Și el mă iubea. Scotea În calea mâinilor mele prizele cele mai bune, Îmi aranja scărițele cu vântul, ca să pot pune piciorul bine În ele. Fisura Albastră este un perete bun. Chinuindu-te până la exasperare, el te ajută să privești adânc În jur, să privești adânc În tine și să nu mai Încapă În mintea ta gânduri omenești meschine. Sunt unii care au urcat-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ajută să privești adânc În jur, să privești adânc În tine și să nu mai Încapă În mintea ta gânduri omenești meschine. Sunt unii care au urcat-o din ură sau din datorie. Dar ea nu i-a zvârlit jos. Fisura Albastră este un perete generos. Dacă te simte c-o iubești, ea ți se dăruie Întreagă. Tot ceea ce are mai Înfiorător de frumos Îți deschide cu gesturi imense. Dacă-ți pierzi o singură clipă voința, ea nu te mai iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu te mai iubesc, ești și tu un biet om ca ceilalți, chiar dacă poți fi un geniu!“. Izbucnesc În hohote de râs, dar văd că acestea o Îndurerează și mai mult. „Niciodată n-o să mergi cu mine acolo sus pe Fisura Albastră!“ Râd și mai tare, plec de lângă ea, respir profund ozonul greu al serii de după ploaie, Înțesat cu esențe afrodisiace. (azi) Când sunt Înconjurat de verdele neverosimil al brazilor, are loc o reducere nefirească a debitului meu verbal; parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru brad. Și Sonia, fiica lui se bucură. Părul ei este blond și tu te gândești la ea. Cum este blondă și frumoasă. Undeva departe scafandrii mișcându-se În apa murdară a porturilor. Pe lângă burțile vapoarelor pline. Cu bunătăți. Sudează fisuri. Înăuntru, În costum, mirosul trupului amestecat cu mirosul de cauciuc și de rugină și peste ele răsuflarea de ceapă a scafandrului. Ninge și peste ape. Afară este o noapte grea de smoală. Albul se stinge În negru. Dimineața În pomul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Știe că nu va mai găsi niciodată pe nimeni căruia să i-l spună. A băut ca să prindă curaj. Vrea să mă ajute să plec. Mă apropii, o mângâi pe frunte, dar între trupul ei și al meu există o fisură de șiretenie. O parte din mine se și află la adăpost, departe de iubirea ei cariată. Erai chiar tu cea pe care o iubeam? Sau mai degrabă o iubire pe care i-am pretins-o sorții, pe care o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lăsată și ochii aveau o expresie preocupată. Cine l-ar fi putut învinovăți? Un bărbat nu renunță la jumătate din visul său fără să aibă remușcări. Dar îi explicasem planul de câteva ori și nu reușise să îi găsească nici o fisură. —Cu ce să te păcălesc? l-am întrebat. Că un mucea de-abia debarcat ar putea născoci un astfel de plan? Puteam folosi acest cuvânt acum că ținea de trecut. Nu, am știut dintotdeauna că ești un băiat isteț. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai degrabă decât cataclisme. Agenda e următoarea: PLO e de acord să ajute la salvarea restului de evrei din Etiopia. Sau din Yemen. Noi trimitem o scrisoare de mulțumire comandamentului lor din Tunis și În felul acesta se produce o fisură În această situație de impas. Țvi greșește când speră la presiuni din partea Statelor Unite. Iar Uri Gefen se Înșală cu totul când susține că situația va deveni mult mai rea Înainte de-a apărea vreo schimbare În bine. Ambele opinii exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
departe una de alta și, în timp ce stam la fereastra odăii mele, privind câmpia ce se întindea până la pădure, mă apucă teama că realitatea crudă și violentă ar putea găsi o intrare mai accesibilă în aceste șiruri de case ciuruite de fisuri adânci, decât la oraș. Unde mai pui că locuința noastră era ultima din sat, adică fusese construită de cealaltă parte a liniei ferate și se afla chiar pe marginea șoselei. — Locuința e prea strâmtă, a spus mama, de ce construiesc ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
construcții și de oameni. Îi va saluta dând scurt din cap pe muncitorii în halatele lor de lucru murdare, care loveau cu ciocanele, în fața halei mașinilor, în câte-o piesă la care meștereau și pe tânărul ăla care suda o fisură fără ochelari de protecție. Nu avea de gând să se oprească și nici nu va arunca vreo privire în turnătorie, ușa era larg deschisă din cauza dogoarei și emana mirosul de ulei încins, pe care cu trei ani în urmă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu brio relațiile ca să le procure fiilor săi oferte avantajoase pentru firmă. Iar prăpastia dintre acea ambience a mamei și comportamentul rural din ce în ce mai accentuat al tatei începu să se caște tot mai mult și, deși tata observa că alunecă în fisura dintre două stiluri de viață, nu putea să împiedice în nici un fel adâncirea acesteia. Îmi amintesc de o duminică după-amiază, când ne-am dus la B., la Onkel Curt, care își cumpărase, cu ajutorul băncii la care lucra, o casă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
înăbușit o primă răscoală și nici măcar moartea lui Stalin nu a pus punct acestei fracturări între țări și atomi, după cum se sperase. Se rupeau tot mai multe hălci din tarlaua pe care o administrase și o exploatase omul alb, apăruseră fisuri și în globul pământesc. Centrul pământului se mutase dincolo de Ocean, unde ziua abia înceta când noi ne așezam la masa de prânz ca să fim posesorii lumii măcar cu un riz colonial în farfurie: la Mövenpick, tata era convins de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Firehouse Five și Dutch College Band, adăugându-se treptat până și Bill Haley, pe care tata nici nu-l găsea „atât de prost“. Și acum Chuck Berry își executa cu foc riff-urile pe corzile încrucișate ale chitarei, făcând astfel o fisură în obtuzitatea refrenului zilnic „Totuși-trebuie-să-facem-bani“, mătură de acolo toată buna dispoziție diluată și demască sintagma „Ce-o-să-iasă-până-la-urmă-din-tine“ ca pe o grijă mincinoasă, voind să-l condamne pe fratele meu la aceeași inerție care se lăfăia duminica după-amiază, cu bucile ei largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
găsit acolo tata era palid și cu fruntea brobonată de sudoare. — Știi că eu chiar am fost „dus“, spuse el, așa, fără nici o durere. Și acolo, în bezna aia, în sfârșit nu mai exista, constrângerile și fricile luaseră sfârșit, pereții fisurii din gheață se puteau mișca încălecându-se unul pe altul, fără privirea lui. Și totuși, tata se trezise din leșin, zăcuse acolo în iarbă și mirosul gazonului cosit, zgomotul urlător al cositoarei îl trăseseră înapoi pe marginea pajiștii, în spatele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de cafea cu prăjitorul lui de pâine, crezând că fiecare obiect pus la loc va repara un fragment din relația noastră sfărâmată. M-am așezat, încă amețită că mă mișcam prea repede. Am sorbit din ceai, limba mea căutând inconștient fisura de acum un an și ceva când Mark a scăpat cana pe jos. Era o cană ieftină pe care mi-o cumpărase în luna de miere de la muzeul Beatrix Potter. Am fost distrusă când am văzut-o spartă, așa că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Henry. — Trebuie să tăiem din ea, zise Compton. Henry se opri abrupt În mijlocul trotuarului, șocat de sugestie. Muncise săptămâni Întregi, cântărind și lustruind fiecare replică precum un bijutier pietrele prețioase, pentru a crea un colier de cuvinte strălucitor și fără fisură. Ideea acestui produs Încântător ciopârțit Într-o formă prescurtată Îl rănea ca un instrument ascuțit Înfipt În carne. — Să tăiem?? Cum? — Cu un creion albastru, zâmbi Compton, puțin cam crud, după părerea lui Henry. Nu există piesă căreia să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ambele maluri ale Atlanticului, cu condiția soluționării câtorva aspecte controversate, „tirade anticlericale și așa mai departe“. Du Maurier văzuse câteva comentarii pe marginea cărții și cita din ele: „Un categoric pas Înainte față de Peter Ibbetson... O operă minunată, plină de fisuri, dar și de acel ceva luminos care se Înalță deasupra criticilor... Este atât de măreț, atât de uman, atât de cercetător, Încât va plăcea unui număr imens de cititori“. Harper’s Îi oferiseră aceleași condiții bănești ca și până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întrebări și răspunsuri ar fi clarificat orice neînțelegere dintre ei, nu mai părea să existe nici o susținere dramatică pentru Încercările elaborate de a se păcăli reciproc. Pe scurt, scena băuturii era complet redundantă. Din nefericire pentru George Alexander, constata această fisură a textului abia În clipa În care era prezentată prima oară pe scenă, simțind valul de nedumerire și neîncredere ridicându-se dinspre public, trecând peste reflectoare și curpinzându-i picioarele. Ieși din scenă (pentru a-i Îngădui lui George Round să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de jos. Cu nasul care începe deja să se cocoșeze. Băiatul acela încă se mai strâmbă, și numai când citește. Strat după strat se așterne timpul. Ceea ce acoperă se mai poate recunoaște eventual prin crăpături. Și, printr-o astfel de fisură în timp, care poate fi lărgită cu oarecari eforturi, mă văd pe mine și totodată pe el. Eu, deja acoperit de ani; el, nerușinat de tânăr; el citește, spre a ajunge viitorul din urmă, eu sunt ajuns din urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să mai fie apte de luptă - mi-a devalorizat imaginea eroului, așa cum o aveam înaintea ochilor din timpul școlii. Ceva își iese din țâțâni. Eșafodajul credinței mele, căruia un băiat blond cu ochi albaștri, pe nume Noinufacemașaceva, îi produsese o fisură ce încă mai putuse fi lipită începe să se clatine, dar are să se dovedească și de acum înainte stabil... După asta nu am mai făcut parte decât din companii care nu apucau să mai primească vreun nume. Batalioane, companii, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea. Din proprie inițiativă și pe gratis, amintirea face acum oferte cu duzina - atâtea lucruri s-au întâmplat simultan - și lasă alegerea în seama povestitorului: să rămân mai departe la pietrari sau să verific dacă starea mea interioară nu prezintă fisuri? Ar fi oare la rând acum o privire retrospectivă asupra cimitirelor din Danzig, ca atare anticiparea povestirii târzii Unkenrufe, sau ar trebui să mă cazez imediat? Căminul Caritas din Düsseldorf Rath era administrat de călugări franciscani. Trei sau patru patres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aveau loc discuții în fața unui public scindat, căruia Războiul Rece îi oferea destul material exploziv, pe când iarna nu era nici din cale afară de aspră, nici blândă. De asemenea, pe când discuțiile în contradictoriu între Est și Vest adânceau tot mereu aceeași fisură, îl vedeam pe Bert Brecht zâmbind ori șezând pe podium ca și când nu ar fi avut nici o opinie despre războiul din Coreea ori despre moartea atomică. Dar, în vreme ce sărmanul B.B. își molfăia încă mut trabucul, iar reprezentanții intelectuali ai puterilor mondiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]