45,198 matches
-
surprinzătoare: termenul este format cu ajutorul unui sufix foarte bine reprezentat în limba veche, aparent neproductiv în limba de azi. Terminație moștenită în unele cuvinte (rugăciune, înțelepciune etc.), -ciune a devenit un sufix cu care s-au format multe altele - bine fixate în limbă (deșertăciune, vioiciune etc.) sau cu totul ieșite din uz (întrebăciune, vindecăciune). Sufixul -ciune a fost făcut celebru de purismul lui Aron Pumnul, care îl recomanda pentru transpunerea unor împrumuturi latino-romanice (ca echivalent al lat. -tio/-tionem, al fr.
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
poate fi reiterată decât atâta vreme cât coautorii săi - Mihai Măniuțiu, Ioan Pop și Vava Ștefănescu - sunt activi profesional, cooperează și se raportează la una și aceeași imagine mentală sincretică pe care au construit-o împreună, o imagine care nu poate fi fixată și transmisă printr-o "partitură", oricum ar fi ea. În spectacol, "muzica" (cuvânt pe care îl voi folosi aici cu înțelesul mai larg, de "peisaj sonor" sau "imagine sonoră") ocupă o poziție centrală, ca în baletele clasice (de Ceaikovski, Delibes
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
ușor de acceptat în toate cazurile. E interesant că în mesaje publicitare echivalente, cel puțin în cele pe care le-am găsit în internet, în celelalte limbi romanice nu a fost preluat englezescul scalp, ci s-a folosit sintagma deja fixată în respectivele limbi: în franceză cuir chevelu, în italiană cuoio capelluto, în spaniolă cuero cabelludo, în portugheză couro cabeludo. Și pentru română, mi se pare că echivalentul pielea capului ar fi fost suficient de clar, neambiguu, firesc. Totuși, termenul scalp
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
al trilogiei Orbitor, este descrisă funcția metaforică a "fluturelui" - simbol structurant și recurent și, din nou, Cărtărescu este comparat cu Proust, dar nu cu unul "de la bloc", ci dintr-o lume precum cea a "filmelor lui Kusturica". Berlinezul "Tagesspiegel" se fixează în titlul recenziei asupra simbolului entomologic al "copleșitorului" roman-fluture și plasează viziunea lui Cărtărescu în tradiția filozofico-religioasă și mistică a unui Cioran și Eliade mai degrabă decît în cea a suprarealismului. " Capodopera sa manieristă îl catapultează pe Mircea Cărtărescu în
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
nu scrie pentru alții. Cartea sa de memorialistică, apărută în 1998 la Editura Arc 2000, se numește Pagini de jurnal și chiar asta este: o selecție de note zilnice. Pictorul scrie pentru sine, se luptă cu timpul și cu uitarea, fixează fapte, chipuri, imagini, călătorii, experiențe directe, experiențe artistice, experiențe livrești. Intervalul de referință este de aproape treizeci de ani, mai exact cuprins între 2 iulie 1967 și 15 august 1995. Cei douăzeci și opt de ani trec monoton, împărțiți egal între întîmplări
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
carton de Max Offenbach, din Bibliografia generală (Celebra gară a orașului e confecționată ,,din hârtie gofrată, aplicată pe un suport de placaj"; peronul ,,e din tablă de cutii de conserve, bătută și îndreptată cu pricepere aproximativă"; trenul are roțile ,,prost fixate în osii de cucută", iar ,,biletele sunt, de fapt, frunze de viță pe care controlorul le perforează pocnindu-le", ca în jocurile din copilărie etc. etc.). Există în această lume multă fațadă, mult decor. Ceea ce vedem noi este o copie
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
al topurilor privind cota prozatorilor români contemporani, Stelian }urlea este un meseriaș onest care știe să-și facă bine treaba. Scriitura sa, lipsită zorzoane stilistice, este una corectă, perfect funcțională, de autor sigur pe mijloacele sale de exprimare, Greu de fixat și datorită mobilității sale tematice (în fond, o calitate a scriitorilor de vocație), Stelian }urlea este un autor imprevizibil, ale cărui cărți oferă mereu neașteptate motive de satisfacție.
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
conceptele care au dat originalitate regimului Iliescu, dar care au contribuit din plin la menținerea României ani buni într-o stare de așteptare în relația cu Europa. Dacă am stăruit mai mult asupra acestui atac este pentru că merită să se fixeze în memoria colectivă, să se înscrie chiar în istoria anilor de după 1989, redenumindu-i autorul cu pseudonimul Sorin Toma jr. După ce Ana Blandiana și-a încheiat cuvântul, invitaților li s-a explicat printr-o demonstrație la fața locului, pe ecranul din
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
clopot. Avem două personaje față în față, nu ca adversari reali, maestrul și discipolul, o dragoste complicată de frustrare și teroare în acest western cerebral al unor psihologii abisale. Glasul lui Ford este tremurat, se îneacă, privirea sa nu se fixează pe nimic, nesigură, admirația sa, emoțiile sale au ceva repulsiv precum sentimentele necoapte ale adolescenților care îngaimă trei clișee, așa cum apar în romanul Pornografie al lui Witold Gombrowicz. Robert Ford nu are nimic care să-l consacre, acest nimic, însă
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
a credinței, un spațiu ambiguu în care albul și negrul se amestecă, în care se ivesc solicitări diverse, demonice ispite cu o mișcare centrifugă. Natură complicată, reverberînd formula umanității generice, Dan Damaschin nu plonjează într-o adorație totală, nu se fixează în luminiscența extazului, împrejurare ce-l duce la transcrierea unor stări frămîntate, la mărturisirea unor contradicții. Ele au funcția unor examene pe o cale inițiatică. În consecință, poetul traversează momente în care se confruntă cu Răul, acel "impuls misterios și
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
Eminescu este determinant. Iulian Costache sugerează chiar că junimistul a lucrat cu bună știință la impunerea unei anumite imagini a poetului folosindu-se de ceea ce astăzi s-ar putea numi o strălucită campanie de PR. "Eminescu și poeziile lui (...) a fixat Ťprima imagine durabilăť a poetului și (...) alături de alte elemente a stat la baza emergenței mitului eminescian, așa cum s-a configurat el, într-o primă etapă, până la finalul deceniului doi al secolului XX" (p. 152). Cărții Eminescu. Negocierea unei imagini de
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
sa, despre sufletul său, despre gesturi și impulsuri care-i dau în lume grația unei mișcări artistice extrem de interesante și utile pentru cititorul atent să afle cum sunt în psihologia lor densă artiștii. Textele sale iradiază puterea de a se fixa în memorie, și ca însăși viața, ceva nu se poate consuma fără să nu ne încânte și impresioneze. Și mai spuneam un lucru, care după mine este important. Niciodată să nu ne încântăm de cantitate, ci să ne temem de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
nu au o carte. Mă gîndesc, de bună seamă, la onorabilii lui Caragiale. De anticariat sau nu, hărtănită sau cu supracoperți frumoase, de Pléiades, groasă sau subțire, neatinsă sau cu nenumărate dîre în creion, fapt este că nu-mi pot fixa în minte o ediție Caragiale. Onorabilii trăiesc peste tot și nicăieri, în pagini și deopotrivă pe cant, în cusătura coperții și-n baierele lumii. Scriu, așadar, despre ei, cei omniprezenți. Cronologic vorbind, după schemele în trei colțuri (sic!) ale sociologilor
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
de ceea ce se întâmplă la televiziuni - unde au fost scoasă la raport aproape întreaga nouă clasă a demagogiei, minciunii și ticăloșiei din politică și presă -, singura mea legătură cu lumea a fost radioul. Mai precis, Radio România Actualități. M-am fixat pe acest post pentru că el reprezintă, într-un fel, o "Românie oficială", adresându-se celui mai mare număr de ascultători. N-a fost deloc rău ceea ce am auzit - cel puțin în domeniul cultural. De la specia pe care-o credeam demult
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
există un răspuns direct pentru ceea ce se petrece, că rolurile încredințate fiecăruia în poveste depășesc contextul ei. Suntem introduși în filmul regizorilor pe poarta westernurilor și suntem scoși din film pe poarta teatrului absurd fără ca Ethan și Joel Coen să fixeze vreo formulă. E ca și cum apăsînd un declanșator regizorii s-ar fi retras lăsînd "mașina infernală" cu sintagma lui Cocteau să funcționeze. Iar ea nu se gripează niciodată.
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
înclinație evazivă: se eschivează cu tact de fiecare dată cînd e vorba de a adopta o poziție tranșantă. Tehnica lui e cea a nuanțării unei probleme păstrîndu-se pe linia de mijloc a interpretării ei. Indiferent de tema aleasă, Boia îi fixează pozițiile extreme și apoi, așezîndu-se între ele, le atenuează radicalismul creîndu-și un loc propriu din care să poată privi perspectiva. Locul acesta e definit mereu de o moderație incorigibilă. Este adversarul a tot ce poate să te ducă cu gîndul
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
mai presus de jocurile speculative și de observațiile sclipitoare, lui Matei Călinescu îi reușește o dublă - majoră - amprentare: în primul rând prin metoda, perfect dezideologizată, a relecturii; în cel de-al doilea, prin diagnosticul implicit și subliminal pe care-l fixează drept blazon al studiului și - în același timp - al operei mateine. Premisă de căpătâi a oricărei înțelegeri raționale ori emoționale, recitirea devine, la Matei Călinescu, algoritm. Ea capătă o armătură teoretică serioasă și își dezvoltă, recursiv, un inventar de texte
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
obtura lucid tocmai misterul decadentist, ritualul mnemotehnic, recitarea evlavioasă în care stătea, de fapt, elitismul Clubului postulat de Ion Barbu. De două ori, bine disimulat, regretul acestei mutații iese la suprafață sub forma unor discrete iluzii. Întâi în prefața care fixează traiectoriile analizei: Sunt modeste contribuții la un posibil dicționar Mateiu I. Caragiale, de care, în orele mele de lectură sub semnul reveriei erudite, aș fi avut mare nevoie. Îmi place să cred că inițiativa unui astfel de dicționar (mai restrâns
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
de colaboratori - un anunț nostim, într-o revistă cu texte grele (precum, de pildă, Formația ideii de personalitate, de Mihai D. Ralea): "Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să ne comunice și onorariul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa de către Direcțiunea Revistei". Cum oare, într-o lume plină de orgolii (și de datorii...), funcționa această înțelegere, între prestatorul de servicii originale și neprețuite, și redacție? Tradiția scrisului de meserie care, în ani, a făcut-o pierdută, ar putea să
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
Pagina franceză încearcă să arunce asupra țării sale privirea unui "străin", a străinului din Montesquieu care străbate un peisaj familiar cititorului. în schimb, atunci cînd scrie românește, Russo se află în căutarea unei limbi mustind de arhaisme și de regionalisme, fixată într-o sintaxă inspirată de vechile cărți bisericești. Cei doi Alecu Russo, francezul și românul, aflați în căutarea fondului național ultim, trăiesc împreună, se completează, se sprijină, își împrumută unul altuia talentul. Rezultă o operă compusă dintr-o suită de
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
un colț mai retras. Obrazul i se contracta convulsiv, la intervale răbufnea un țipăt ca al unui animal de pradă în junglă. După ce a ascultat doleanța lui Koestler, Malraux i-a dat satisfacție, dar apoi l-a apucat de umăr, fixându-l scrutător și l-a întrebat în șoaptă: "Bine-bine, dragul meu, dar ce crezi despre apocalipsă?" Nu era dorință de epatare, ci o trăire sinceră pe mai multe planuri. Și un alt prozator, Manes Sperber, a fost surprins de o
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
termenilor - adverbul practic: "Capitala a fost practic paralizată" (Jurnalul național, 4.01.2008); " Ninsoarea neîntreruptă de miercuri seara până ieri după amiază a îngropat, practic, Bucureștii în troiene de aproape un metru" (Ziua, 4.01.2007). În fine, ninsoarea-eveniment se fixează, fie și provizoriu, într-o formulă istorică: "La o săptămână de la marea ninsoare" (Antena 3, 8.01.2008)...
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
gâtul în ștreang, nici de țăruș și nici de curea. Sub drugul orizontal era o gaură încă goală. Au înfipt în ea un par neted, înalt de cinci coți și lat de patru degete, foarte ascuțit la vârf. L-au fixat în pământ bine bine, întărindu-l și cu ceva pietre. Pe Romilde au legat-o de mâini cu frânghii pe care le-au trecut pe deasupra traversei și au ridicat-o în sus. În timp ce doi indivizi îi desfăceau picioarele isterizate, cei
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
împrumutate și preluate, pierzându-și astfel prospețimea și valabilitatea. Ele ar trebui să devină expresiile sentimentelor noastre. Toate sistemele filozofice ajung să fie dictate de temperament. Pe un singur adevăr pot conta: pe adevărul meu. Iar acesta nu este dat, fixat pentru totdeauna, ci variabil, fluctuant, ilustrând, de asemenea (dar la un nivel și mai intim), graficul subiectivității, formula proteică a per-sonalității. Repulsia autorului față de locurile comune, truisme, tabuuri, socluri de statui, catedre rigid-profesorale îl face să înoate mereu împotriva curentului
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
se oprește deodată în loc și spulberă cu un gest "certitudinile", "definitivul". După ce îl măcelărește pe Arghezi, contestându-i totul, refuzându-i orice merit, transformându-i calitățile în defecte, scrie că poeziile argheziene i se par deosebit de frumoase. Înainte să-l fixăm într-o postură, într-o imagine convenționalizată (nihilistul, negativistul perfect, contestatarul de serviciu), tânărul scriitor s-a retras deja de acolo. Eugen Ionescu ne surâde din altă parte, definiția de dicționar a iconoclasmului nu i se mai potrivește. Locul e
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]