3,170 matches
-
deal de pe la vii și licăre în poartă a nopții stea, nu ai venit nici la înmormântare, și maica a murit de dorul tău acum, doar o pisică te-așteaptă în înserare căci n-ai mai dat pe acasă, de când erai flăcău. Referință Bibliografică: e toamnă / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2102, Anul VI, 02 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
E TOAMNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375201_a_376530]
-
cu leucoplast în fața ochilor, ca să nu fie recunoscut. Episodul acela antologic a intrat în analele familiei noastre, demonstrând totala rupere de realitate în care ne aflam de fapt în general, nu doar așa, din An în Paște. După Anul Nou, flăcăii de prin satele învecinate de la poalele Munților Cibinului ieșeau pocnind din bice, călare pe cai împodobiți cu pături cu ciucuri multicolori. Cu apa rece, scoasă de prin copcile pe care le spărgeau în râul înghețat se stropeau unii pe alții
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
botezul, dragostea, nunta, înmormântarea, paraistasul) pregătirile pentru secerat, desfășurarea treieratului, scene de folclor local (bocete, blesteme, ghicitul, datul cu bobi) sau coptul porumbului și al dovleacului de copii la deal sau pe izlaz, fluieratul fetelor la poartă, ieșirea fetelor cu flăcăii în tindă,- toate acestea fapte au poezia lor în roman, petrecându-se într-o permanentă revărsare de energie. Unele pagini sunt adevărate imnuri închinate freumuseții pământului și anotimpurilor. În roman sunt integrate și scene din credințele populare despre Iele, niște
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
se obișnuiască cu temperatura rece peste corpul înfierbântat. Când se ridică la suprafață nu o mai văzu pe colega ei. Unde ai dispărut Cristino? se întrebă Ana. Mare i-a fost mirarea când o văzu ținându-se de umerii unui flăcău la vreo trei - patru metri depărtare de ea spre larg. - Hei! Cristina! Unde pleci în larg? Este apa adâncă și nu știi să înoți, strigă Ana la fată. Cristina nu mai auzea nimic. Cât Ana s-a scufundat să-și
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
spus că nu vreau să înot? Că-mi este frică de apă? - Ia-mă de gât și fi cuminte. Mă cheamă Sorin. Te-am mințit că sunt de la salvamar, dar știu să înot destul de bine, așa că ești pe mâini sigure. Flăcăul iar îi prinse fundul Cristinei în podul palmei și-l împinse spre suprafața apei. Cu cealaltă mână îi sprijinea ceafa. Cristina plutea dar nu avea curajul să-și dea drumul de la gâtul băiatului. - Vezi că iar ajungi cu gurița ta
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
să nu-mi iau simbria pentru prima lecție de înot. Cristina îl privea cu ură dar și pentru prima dată cu atenție. Nu-i mai era teamă de înec văzând că apa nu mai este așa de mare. Era un flăcău simpatic, șaten, tuns scurt, cu niște buze senzuale, ochii verzi, nu prea solid, însă bine proporționat, cam de vârsta ei. Nu avea curajul să-și dea drumul picioarelor spre fundul apei, rămăsese sprijinită de tânăr care o ținea cu o
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
băiatului scufundându-se în apă cu totul. Sorin o ridică imediat la suprafață. Apa acum îi ajungea la sutien. - De ce m-ai sărutat? Cine ți-a permis? zise ea mimând supărarea încercând să-l plesnească cu palma peste față, însă flăcăul o blocă cu forță de mână iar cu cealaltă o prinse de mijloc, aducând-o cu gura lângă buzele sale sărutând-o din nou. Ana se uita mută la cei doi cum se frământau în apă dialogând, fără să poată
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
poată înțelege de unde se cunosc, cum de s-au întâlnit așa de repede în doar acele câteva secunde cât ea a stat cu apa până la gât să se acomodeze temperaturii ei și mai ales că se sărutau cu foc îmbrățișați! Flăcăul cu victima sa în brațe o aduse până ce apa îi ajungea la piept. - Ai văzut că nu te-ai înecat? - Cum ți-ai permis să mă tragi la apă adâncă? Dacă mă înecam? - Te-ai înecat? Te-am învățat să
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
sat cu o sanie să-și poată căra tatăl accidentat. Omul a rămas singur. Gerul pusese stăpânire pe întreaga așezare și, odată cu el, noaptea. Gemea și inima i se strângea, nu la auzul urletelor animalelor pădurii, ci la teama că flăcăul lui se putea pierde pe muntele ale cărui trecători fuseseră acoperite de zăpadă. Începuse să îi fie frig, iar de la mijloc în jos numai simțea nimic. Privea pierdut cerul înstelat. Ninsoarea se oprise de mult, iar sunetul văilor munților îl
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
și te vei rezema de sacul acesta. Vei adormi, dar somnul tău va fi veghe și vis. Băiatul tău și oamenii din sat vor fi aici din clipă în clipă. A trecut mult timp, omule al lui Dumnezeu. Sătenii și flăcăul lui l-au găsit răsturnat peste un sac plin cu merinde. Picioarele îi înghețaseră, iar oasele care i s-au rupt în timpul prăbușirii copacului aveau să i se vindece târziu, spre primăvară. De atunci și până când a părăsit lumea aceasta
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
OFILIT Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Acum când păsările ciripesc, Când toate iubirea regăsesc, În urletul de viață mustesc, Natura cuvântă că toate iubesc.. Când ghioceii au răsărit de mult, Flăcăii duc inima la un consult, De-ar fi așa doctor să le aline, Iernile grele ”tratate cu suspine.. Ghiocelul sprintenel ce s-a ivit, Prin pojghița rece el a izbutit, Chiar de-i acum un pic cam ofilit, Dar nu
CHIAR UN PIC CAM OFILIT de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373214_a_374543]
-
dar așa a crezut el că-i mai politicos, să o și întrebe. - A,a,a! Cred că sunțeți soția lui Gică Neșu din Brădet. Îl cunosc de mult! Este mai mare cu vreo zece ani decât mine. Când era flăcău, o curta pe sora mea cea mare. Era tare frumușel și îi plăceau fetele. Și sora mea a fost și mai este și acum frumoasă. Gică a fost copil orfan de mic dar era inteligent foc. La gimnaziu, avea note
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
Acasa > Poeme > Devotament > DE DRAGOBETE! Autor: Mariana Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului De Dragobete! Maria D. Astăzi ne șoptește pe la ureche, Flăcăul frumos, cu mândre plete. Ne spune de-o sărbătoare veche, De sărbătoarea lui Dragobete! De-aceea, în astă zi, toți tresar... Și românește... sărbătoresc iar! Îngână versuri, cântece vesele, Și, sărută fetele de Dragobete. Seara, se prind în horă de
DE DRAGOBETE! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376156_a_377485]
-
acolo nu se vindea nimic, nu era târg, nu erau magazine. Mai degrabă era un fel de parc de distracții, unde erau aduse uneori bărci, leagăne și carusele, în special în zilele de Paști, spre bucuria copiilor și a tinerilor flăcăi și fete. Tot acolo se jucau oina, rișca, țurca și alte jocuri care mi-au încântat copilăria. Duminica, de dimineață, Piața era plină de chiote, râsete și hârjoneli, care se terminau pe la prânz, când toți plecau acasă, obosiți și flămânzi
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
oina, rișca, țurca și alte jocuri care mi-au încântat copilăria. Duminica, de dimineață, Piața era plină de chiote, râsete și hârjoneli, care se terminau pe la prânz, când toți plecau acasă, obosiți și flămânzi. După amiază venea un grup de flăcăi cu lăutarii. Mergeau în partea de nord a Pieței sub cei doi duzi bătrâni, groși, de nu puteau fi cuprinși de trei-patru oameni. Coroanele lor formau o boltă înaltă sub care cântau lăutarii, iar mulțimea de tineri juca hora. Acolo
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
Pieței sub cei doi duzi bătrâni, groși, de nu puteau fi cuprinși de trei-patru oameni. Coroanele lor formau o boltă înaltă sub care cântau lăutarii, iar mulțimea de tineri juca hora. Acolo, sub bătrânii duzi, începeau să cânte lăutarii și flăcăii să chiuie. Semn că hora începea...Auzeai câte-o vecină: -Leano, ești gata, ghea? A-nceput hora! -Stai, fă, să mă premenesc! Cântecul lăutarilor nu se auzea până la marginea satului, dar valul de bucurie sonoră se transmitea din suflet în
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
Grupurile de femei se așezau chiar lângă horă ca să urmărească dansatorii. Ochii de „cerber” ai femeilor analizau pe fiecare cum joacă, la cine privește, cui zâmbește, cum este îmbrăcat. Sau...ca viitoare mame-soacre, alegeau posibilii gineri, respectiv nurori. Fetele și flăcăii erau studiați, „scanați” și „pieptănați”, evaluați cu atenție, după zestre, după neamuri, înfățișare și comportament. Doamne, cum mai cerneau privirile mamelor! Cum le mai înfloreau fețele în zâmbete largi, dacă le convenea și cum li se întuneca privirea și strângeau
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
replica cea de lângă ea, zâmbind ironic. Are el ceva care-i place fie-tii! Mama fetei înghițea în sec. Uneori, în rândul femeilor de pe margine se strecura și câte o vădană, ce se voia pioasă, dar cu ochii țintă pe flăcăii mai vânoși. La început, flăcăii care veniseră cu lăutarii jucau hora cu foc. O încingeau cu strigături, atrăgând flăcăii și fetele de pe margine. Se prindeau în horă și ceilalți flăcăi. Fetele priveau sfioase, ezitând...Până la urmă se prindeau cele mai
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
ironic. Are el ceva care-i place fie-tii! Mama fetei înghițea în sec. Uneori, în rândul femeilor de pe margine se strecura și câte o vădană, ce se voia pioasă, dar cu ochii țintă pe flăcăii mai vânoși. La început, flăcăii care veniseră cu lăutarii jucau hora cu foc. O încingeau cu strigături, atrăgând flăcăii și fetele de pe margine. Se prindeau în horă și ceilalți flăcăi. Fetele priveau sfioase, ezitând...Până la urmă se prindeau cele mai îndrăznețe. După ele, îndrăzneau și
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
Uneori, în rândul femeilor de pe margine se strecura și câte o vădană, ce se voia pioasă, dar cu ochii țintă pe flăcăii mai vânoși. La început, flăcăii care veniseră cu lăutarii jucau hora cu foc. O încingeau cu strigături, atrăgând flăcăii și fetele de pe margine. Se prindeau în horă și ceilalți flăcăi. Fetele priveau sfioase, ezitând...Până la urmă se prindeau cele mai îndrăznețe. După ele, îndrăzneau și celelalte. Prinsul în horă era un moment important și deosebit de gingaș. Fiecare fată se
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
vădană, ce se voia pioasă, dar cu ochii țintă pe flăcăii mai vânoși. La început, flăcăii care veniseră cu lăutarii jucau hora cu foc. O încingeau cu strigături, atrăgând flăcăii și fetele de pe margine. Se prindeau în horă și ceilalți flăcăi. Fetele priveau sfioase, ezitând...Până la urmă se prindeau cele mai îndrăznețe. După ele, îndrăzneau și celelalte. Prinsul în horă era un moment important și deosebit de gingaș. Fiecare fată se gândea toată săptămâna la flăcăul drag. Ajunsă la horă, îl căuta
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
Se prindeau în horă și ceilalți flăcăi. Fetele priveau sfioase, ezitând...Până la urmă se prindeau cele mai îndrăznețe. După ele, îndrăzneau și celelalte. Prinsul în horă era un moment important și deosebit de gingaș. Fiecare fată se gândea toată săptămâna la flăcăul drag. Ajunsă la horă, îl căuta cu privirea și ardea de nerăbdare să joace lângă el. Ei...dar nu era așa de simplu! Când ajungea în dreptul celui care i-a căzut cu tronc, o cuprindeau emoțiile, se înroșea, se fâstâcea
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
dulce, îi strângea degetul cu mâna lui puternică și la fiecare pas o privea drăgăstos. Din ochii lui izvorau razele care-i îmboboceau obrajii și-i luminau ochii, făcându-i să strălucească. Atunci, pașii ei ușori se armonizau cu pașii flăcăului, iar șoldurile ei se arcuiau pe linia sinuoasă a mlădierilor săltărețe ale lui. Toate aceste consonanțe sau disonanțe ale celor prinși în joc reprezentau acel „ceva” care da farmec horei din copilăria mea. Pe marginea horei, fețele femeilor se luminau
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
doar averea ei. După ce i-o toca, îi făcea zile fripte până pleca singură de la el. Câteodată, ducând după ea și un copil. Deși se cunoșteau astfel de experiențe, deși mamele le atrăgeau mereu atenția, mirajul horei pârjolea fetele și flăcăii, ca lampa pe fluturi. Farmecul horei era acel fior care-i cuprindea pe toți cei care jucau, atunci când se prindeau în ea, ținându-se strâns de degete. Acolo, în vârful degetelor îi fulgera pe tineri. Când fetele și flăcăii erau
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
și flăcăii, ca lampa pe fluturi. Farmecul horei era acel fior care-i cuprindea pe toți cei care jucau, atunci când se prindeau în ea, ținându-se strâns de degete. Acolo, în vârful degetelor îi fulgera pe tineri. Când fetele și flăcăii erau electrizați de acel fulger, jucau așa de ușor, plutind legănați, ca spicele-n bătaia vântului, purtați de ritmul melodiei. Priveai cum joacă și ți se păreau foarte simpli pașii lor. Nici ei n-ar fi fost în stare să
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]