2,299 matches
-
vin Eu vin de acolo de unde în șoapte Curge prin veacuri ziuă și noapte, Apa de munte cum e cristalul Eu vin de unde-npărat e cavalul. Eu vin de-acolo de unde cu drag Cântă ciobanii din frunza de fag, Din fluier măiestru, măiestre tilinci Eu vin în ițari, în cojoc și-n opinci. Eu vin de acolo de unde-n poiene Umblau Feți - Frumoși și dormeau Cosânzene În iarba gătită cu păsări și flori Eu vin din poiene cu hori și feciori
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93453]
-
rog să se consemneze, se pare că și reprezentanții celorlalte fracțiuni au făcut bătături bâzâind alături de noi Sperând în reconciliere, PROPUN CA BÂZA Să INTRE îN PROGRAMA ȘCOLARĂ OBLIGATORIE ! Se aplaudă frenetic. Se fluieră puternic. Ca rîspuns la atenționarea prin fluier, pătrunde în sală, ritmic și pașnic, un grup de scutieri. După ce fac onoru la participanți, se retrag binevoitori dimpreună cu doi-trei gazetari care au proferat priviri la adresa acestei arme naționale cu scut ca scut al patriei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pătrunde în careul de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fără vâsc, viața merge înainte, adică evoluează, se dezvoltă, crește, progresează. Exact ca-n dialogul dintre două venerabile precupețe: Cum o mai duce cu nașul cu cancerul ? Merge ? Da. Progresează de la zi la zi. CAPRA, URSU De undeva, dintre tălăngi, fluiere și dobe frământate ca aluatul de cozonac în urechile privitorilor se strecoară damful de samahoancă al Caprei, Mitică a lu’Pupăză, în travesti animalier: Ța, ța, ța, căpriță ța Te-am adus din nafrica... Următoarele versuri sunt decapitate scurt și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
apropie? Cine are chef să fie mușcat? Nu dorește nimeni? Poftiți, moartea e gratuită, încercați, nu vă costă nimic. Poftiți". Cu un bobârnac făceau cobra, dacă era prea leneșă, să se trezească din somn, după care scoteau din buzunar un fluier și începeau să cânte un cântec ciudat. Trist, amenințător și nerușinat în același timp. Un cântec șerpuitor, uneori abia auzindu-se ca o insinuare, apoi izbucnind în note ascuțite ca un strigăt de ură. Trecătorii se îngrozeau și, ca să nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
plîng? Și n-am mai avut reflexe prompte în fața primejdiei... Mergeam, așadar, căutând o ieșire din mlaștină, când am încremenit. Printre trestii, am zărit lucind un foc în fața căruia, nu-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși cântau cu fluierele unor cobre așezate pe niște butuci înalți și rotunzi. Cântecul nu-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu grijă ca să nu mă trădez, și am ciulit urechile. O pală de vânt m-a ajurat și ea să aud melodia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fac mișcări brusce, și l-am luat. Era o copilărie să mă apăr cu un băț de cobre și totuși trebuia să fac ceva. Nu era însă un băț obișnuit ceea ce strângeam eu în mână. Din fericire era unul din fluierele pe care le foloseau îmblînzitorii. Atunci, n-o să vă vină să credeți, din disperare am dus încet fluierul la gură și, încercînd să imit melodia pe care o auzisem, ascultând și vântul, am început să cânt. Cântecul era mai degrabă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și totuși trebuia să fac ceva. Nu era însă un băț obișnuit ceea ce strângeam eu în mână. Din fericire era unul din fluierele pe care le foloseau îmblînzitorii. Atunci, n-o să vă vină să credeți, din disperare am dus încet fluierul la gură și, încercînd să imit melodia pe care o auzisem, ascultând și vântul, am început să cânt. Cântecul era mai degrabă trist, nu reușeam să scot accentele insinuante pe care le auzisem la îmblînzitori, dar se pare că, oricum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și lingeau tăciunii gata să se stingă. Eu tot mai cântam. Și mă miram singur de unde știam să cânt melodia aceea pe care doar o ascultasem până atunci. Când, deodată, am auzit pași în spatele meu și cineva mi-a smuls fluierul. Cobrele s-au oprit o clipă în aer și, imediat, unul din cei doi îmblînzitori, căci se întorseseră, a pornit să cânte el, în vreme ce celălalt își înfășura mâinile și picioarele în cârpe, după care a luat un băț și a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trebuie să rămân singur aici, să uit, să-mi uzez amintirile și remușcările până când vântul va așeza peste toate un strat gros de praf și n-o să mai țin minte nimic. Atunci voi fi fiară. Când mi se va întinde fluierul, voi cânta melodia care supune cobrele, la fel ca ei. Numai uneori, ascultând vântul îmi voi aduce aminte ca prin vis, poate, de timpul petrecut în gara aceasta. Așadar, domnilor, nu pentru a vă solicita compasiunea continui. Vreau să înțeleg
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
însemna că...? Acum vântul cânta parcă melodia îmblînzitorilor, iar valurile începuseră să se legene și să danseze ca o cobră. M-am aplecat și am luat din nisip o creangă ruptă și am dus-o la gură ca pe un fluier. Și în aceeași clipă m-am îngrozit. Așadar, începusem să devin îmblînzitor? "Doamne..." Dar de ce-l mai invocam eu pe Dumnezeu? Dacă aveam gust să cânt ca îmblînzitorii însemna că fiara din mine îi pusese piciorul pe beregată lui Dumnezeu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și dezgustător de care mi-e greață. Iar deșertul o să-mi șoptească perfid că nu există altă cale. Ori victimă, ori îmblînzitor. Ori îmblînzesc cobra, ori o las să mă muște. El va pune în fiecare seară lângă mine un fluier. Și poate nu voi rezista până la capăt. Într-o seară, când cobra se va foi, s-ar putea să iau fluierul, cum am făcut la coliba din mlaștină și, ascultând vântul, să încep să cânt. Fiara din mine ar râde
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îmblînzitor. Ori îmblînzesc cobra, ori o las să mă muște. El va pune în fiecare seară lângă mine un fluier. Și poate nu voi rezista până la capăt. Într-o seară, când cobra se va foi, s-ar putea să iau fluierul, cum am făcut la coliba din mlaștină și, ascultând vântul, să încep să cânt. Fiara din mine ar râde atunci în hohote. N-ar mai trebui să lupte, căci melodia s-ar înfășura ea ca un laț la gâtul lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
totul. Atunci nu-mi va mai fi frică. Voi întinde mâna și voi vîrî cobra în sân. Acum vă pot spune, în sfârșit, adevăratul scop al confesiunii mele: dacă mă veți vedea vreodată la un colț de stradă cu un fluier în mână cântând unei cobre, să știți ce s-a întîmplat; nu eu am vrut, domnilor; eu am visat să rămân om și m-am luptat cât am putut. Nu-i așa că sânt încă om dacă mi-e frică? Îmblânzitorii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
este din neamul lui, pupăza și liliacul. 20. Să priviți ca o urîciune orice tîrîtoare care zboară și umblă pe patru picioare. 21. Dar, dintre toate tîrîtoarele care zboară și umblă pe patru picioare, să mîncați pe cele ce au fluierul picioarelor dinapoi mai lung, ca să poată sări pe pămînt. 22. Iată pe care să le mîncați: lăcusta, lăcusta solam, lăcusta hargol și lăcusta hagab, după soiurile lor. 23. Pe toate celelalte tîrîtoare care zboară și care au patru picioare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
Ghihon. 39. Preotul Țadoc a luat cornul cu untdelemn din cort, și a uns pe Solomon. Au sunat din trîmbiță, și tot poporul a zis: "Trăiască împăratul Solomon!" 40. Tot poporul s-a suit după el, și poporul cînta din fluier și se desfată cu mare bucurie; se clătina pămîntul desfată strigătele lor. 41. Zvonul acesta a ajuns pînă la Adonia și la toți cei poftiți care erau cu el, tocmai în clipa cînd sfîrșeau de mîncat. Ioab, auzind sunetul trîmbiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
București, apoi singur la Radio Europa Liberă, Cornel Chiriac ne-a forjat și fermecat auzul, ne-a exorcizat alaiurile de draci acneici și ne-a racordat la fervorile muzicale ale Lumii Libere. Și astăzi, după patru decenii, aud în vis, fluier pe stradă ori fredonez, la ocazii, cu prietenii, cutare piesă decretată „Power Play“ în emisiunile lui, de la Travelling Band-ul CCR (pe care „Dan din București“, adică eu, i-o cerea lui Chiriac, prin carte poștală, la Radio Free Europe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la fenomenul început în 2001 cu Marfa și banii, ajuns la Periferic și Loverboy, trecând prin Filantropica, Moartea domnului Lăzărescu, Occident, 432, A fost sau n-a fost?, Hârtia va fi albastră, Boogie, California Dreamin’, Eu când vreau să fluier, fluier, Marți, după Crăciun, Polițist, adjectiv, Aurora ș.cl. Am dat să-l îmbrățișez pe Mircea Cărtărescu, răcit bocnă, drept pentru care am rămas la o tandru complice strângere din ochi. Am bârfit suav, bezmetic sau șopârlin cu Ioana Pârvulescu, Florin Iaru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
îi va șoca pe mulți, iar pe specialiști îi va revolta, cu siguranță. Dar aș vrea să mai lămuresc câteva lucruri, pentru a fi mai bine înțeles. Care-i adevărul în privința cultului "măsurii" la greci? Marsyas, silenul care a inventat fluierul, e jupuit de viu deoarece e lipsit de măsură; a susținut că e în stare să cânte mai frumos decât însuși Apolo. Dionysos nu se opune când Midas, grăbindu-se să profite de generozitatea zeului care se oferise să-i
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și a jertfei Sângelui Său! Alerg să-Ți aduc hăinuțe Doamne! Dar nu știu dacă le vei primi. Căci haina sufletului meu este neagră de păcate! Ajung la Sfânta Peșteră. Văd că mi-au luat-o înainte păstorii cântând din fluiere, alergând să I se închine și să-I aducă umilele lor daruri. Văd vitele îngenunchiate lângă staul, suflând asupra Pruncului Iisus „căldură ca să-l facă!” Magii au sosit călăuziți de luminoasa Stea, aducându-I: aur, ca unui Împărat, smirnă ca
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
culcat în iesle și înfășat în scutece, iar pe îngeri cântându-I „Osana”. Închinați-vă Lui și apoi mergeți și vestiți tuturor că S-a născut Cel de veacuri așteptat!” Lăsându-și turmele de mioare, păstorii au plecat cântând din fluiere, călăuziți de Stea, și au văzut cerurile deschise și îngerii coborând și urcând cu flori de crin în mână, cântând cântece de Slăvire Domnului: „Căci miriadele de îngeri, Care din ceruri coborau, Cu cântece de „Osana”, Dumnezeiescul Prunc slăveau!” Ajungând
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
fără complezență. Abia acum observa că s-a îngrășat simțitor. Tot femeie slabă la aspect, dar cu brațele mai rotunjite ceva, cu gâtul lung, mai plin, cu osul șoldului acoperit. Ridică sus foile strimte ale taiorului negru: avea pulpă, numai fluierul gambei era tot așa de uscat. Carnea aceea trebuia s-o lase acolo sau s-o suprime? își potrivi rochia la loc. Decise să lase carnea unde se așezase .cu rosturile ei. Surise. Bărbia era mai puțin ascuțită și pielea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pot trăi mult. Referindu-se în ,,Moartea poetului” la N. Labiș, subliniază fatalitatea nemiloasă a Destinului care frânge prematur și tragic viața ce avea să se înalțe spre soare. ,, Și clonțul de fier a sărutat cu noapte inima cântărețului cu fluier de baladă și doină”. În ,,Nefericitule” admonestează ocupantul ce ne-a adus noaptea istoriei noastre în numele unor idealuri false. Și acum vii tu, cu învățătură și cu arme și strivești tot ceea ce a făcut mai frumos și mai desăvârșit maica
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
patroana, gâfâie și mai și, la propriu. CIOBĂNAȘ LA OI M-AM DUS Când era copil, părinții, bunicii și doi-trei vecini,își uneau puținele oi pe care le aveau, rezulta un ciopor de câteva zeci, iar puradelul de Ionicăîși lua fluierul, desăguța cu mâncare, șipul pentru apă, toiagul și o pornea. Cât e ziulica de vară de mare, de dimineață și până când aproape se însera, mergea în urma turmușoarei, durluind din fluier, și le păștea, le adăpa, le lăsa, la amiază, să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un ciopor de câteva zeci, iar puradelul de Ionicăîși lua fluierul, desăguța cu mâncare, șipul pentru apă, toiagul și o pornea. Cât e ziulica de vară de mare, de dimineață și până când aproape se însera, mergea în urma turmușoarei, durluind din fluier, și le păștea, le adăpa, le lăsa, la amiază, să doarmă, nu prea mult, și, nu arar, dormea și el, alături de oițe. De obicei căuta umbră. Că avea pe unde. Locurile acelea fuseseră acoperite, cândva, cu păduri. Din pădurile de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
băși...“ Era să zică bășinoase, dar văzu că se apropie măicuța Mary Joan, una dintre cele venite anul ăsta, dar care stătuse mai Înainte În Mexic și cunoștea regulile fotbalului. Măicuța urmărea toate antrenamentele. După-amiezele, de Îndată ce Morales ducea la gură fluierul său de arbitru-antrenor-director tehnic, măicuța apărea zîmbitoare, binecuvînta jocul cu bunătatea ei, Îl silea pe Morales să-și pună frîu la gură și-și sufleca puțintel mînecile rasei, fiindcă era o călugăriță sportivă și-i plăcea grozav de mult fotbalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]