KorAP: Find »[drukola/base=foaie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...1121 >

28,018 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

mi-a venit în întâmpinare, înveșmântată în liliachiu, pe obraz o mică mască de mătase cu stropi de aur alb, un lanț de acvamarine pe frunte...“ Ai vrea să afli mai multe despre sultana asta; ochii tăi parcurg cu neliniște foile de hârtie subțiri, așteptându-te parcă s-o vezi apărând dintr-o clipa în alta... Marana pare și el împins de aceeași dorință ca tine, când tot umple pagini după pagini, urmărind-o în vreme ce ea se ascunde... De la o scrisoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
volumul cu două degete, se-ndreaptă spre o ușiță, o deschide, aruncă volumul acolo. L-ai urmat; bagi capul într-o debara întunecată; vezi o masă cu o mașină de scris, un magnetofon, dicționare, un dosar voluminos. Iei din dosar foaia de titlu, o aduci la lumină, citești: Traducere de Ermes Marana. Rămâi trăznit. Citind scrisorile lui Marana ți s-a părut mereu c-o întâlnești pe Ludmila... Explicația ta era că nu reușeai să nu te gândești la ea, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
o lectură dezinteresată? De câți ani nu mai reușesc să mă las în voia unei cărți scrise de alții, fără nici o legătură cu ceea ce trebuie să scriu eu? Mă întorc și văd biroul ce mă așteaptă, mașina de scris cu foaia pe rulou, capitolul ce trebuie început. De când am fost condamnat să scriu, plăcerea lecturii s-a sfârșit pentru mine. Ceea ce fac are ca scop starea de spirit a acestei femei de pe șezlong, încadrată de lentilele ocheanului meu, și o stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
meu și punând stăpânire pe cuvintele mele, pe măsură ce ele sunt așternute pe hârtie. Nu sunt capabil să scriu dacă cineva mă privește; simt că ceea ce scriu nu-mi mai aparține. Aș vrea să dispar, lăsând așteptării iminente din ochii lor foaia băgată în mașina de scris, și cel mult degetele mele, bătând clapele. Ce bine aș putea scrie dacă n-aș exista! Dacă între foaia albă și fierberea cuvintelor și povestirilor ce iau formă și dispar, fără ca nimeni să le scrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ceea ce scriu nu-mi mai aparține. Aș vrea să dispar, lăsând așteptării iminente din ochii lor foaia băgată în mașina de scris, și cel mult degetele mele, bătând clapele. Ce bine aș putea scrie dacă n-aș exista! Dacă între foaia albă și fierberea cuvintelor și povestirilor ce iau formă și dispar, fără ca nimeni să le scrie, nu s-ar interpune acea diafragmă incomodă care e persoana mea! Stilul, gustul, filozofia personală, subiectivitatea, formația culturală, experiența trăită, psihologia, talentul, trucurile meseriei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
obișnuiește să scrie dimineața, celălalt după-amiaza. Dimineața și după-amiaza, scriitorul care nu scrie îndreaptă ocheanul asupra celui care scrie. Unul dintre cei doi e un scriitor productiv, celălalt e un scriitor chinuit. Scriitorul chinuit îl privește pe scriitorul productiv umplând foile cu rânduri uniforme; manuscrisul crește într-un teanc de foi ordonate. În curând, cartea va fi terminată: un nou roman de succes, firește - se gândește scriitorul chinuit cu oarecare dispreț, dar și cu invidie. Îl consideră pe scriitorul productiv nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
care nu scrie îndreaptă ocheanul asupra celui care scrie. Unul dintre cei doi e un scriitor productiv, celălalt e un scriitor chinuit. Scriitorul chinuit îl privește pe scriitorul productiv umplând foile cu rânduri uniforme; manuscrisul crește într-un teanc de foi ordonate. În curând, cartea va fi terminată: un nou roman de succes, firește - se gândește scriitorul chinuit cu oarecare dispreț, dar și cu invidie. Îl consideră pe scriitorul productiv nimic mai mult decât un artizan abil, capabil să producă romane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
și frisoane. De fapt, voiau pur și simplu să răspundă reclamației tale în legătură cu În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera! În locul angoasei, simți trezindu-se în tine dezamăgirea avută când ai luat în mână o copertă dezlipită, înăuntru cu niște foi destrămate și uzate. — Sigur că am făcut o reclamație! răspunzi tu. Vă lăudați atât cu biblioteca-model a închisorii-model, dar când cer un volum cu fișa reglementară în catalog, mă trezesc cu câteva foi rupte! Mă întreb cum vă puteți propune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
mână o copertă dezlipită, înăuntru cu niște foi destrămate și uzate. — Sigur că am făcut o reclamație! răspunzi tu. Vă lăudați atât cu biblioteca-model a închisorii-model, dar când cer un volum cu fișa reglementară în catalog, mă trezesc cu câteva foi rupte! Mă întreb cum vă puteți propune reeducarea deținuților cu un asemenea sistem! Bărbatul de la birou își scoate încet ochelarii. Dă din cap cu un aer trist: — Nu discut substanța reclamației dumneavoastră. Nu e de competența mea. Oficiul nostru, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
pe prostul. Parcul e întotdeauna supravegheat Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli în buzunarul interior al pardesiului tău scurt. Anatoli Anatolin scoate alte foi dintr-un buzunar interior al jachetei. — A trebuit să împart paginile între diferitele buzunare, pentru ca să nu atragă atenția, spune scoțând un sul de pagini dintr-un buzunar interior al vestei. Vântul îi ia o foaie dintre degete; se aruncă s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
scurt. Anatoli Anatolin scoate alte foi dintr-un buzunar interior al jachetei. — A trebuit să împart paginile între diferitele buzunare, pentru ca să nu atragă atenția, spune scoțând un sul de pagini dintr-un buzunar interior al vestei. Vântul îi ia o foaie dintre degete; se aruncă s-o culeagă. Încearcă să scoată alt teanc de pagini din buzunarul din spate de la pantaloni, dar de după gardul viu sar doi agenți îmbrăcați civil care-l arestează. Ce poveste își așteaptă finalul? Plimbându-mă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
peste o clipă va fi prea târziu, capcana se va închide. Mă îndepărtez în fugă, înainte ca cei din Secția D să mă oprească cu întrebări și instrucțiuni; avansez pe crusta înghețată către ea. Lumea s-a redus la o foaie de hârtie unde nu pot fi scrise decât cuvinte abstracte, de parcă toate substantivele concrete s-ar fi terminat; ar fi de-ajuns să reușesc să scriu cuvântul „borcan“, ca să pot scrie și „cratiță“, „sos“, „horn“, dar organizarea stilistică a textului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

primiseră de la orfelinat. Educatoarea îi înzestrase cu mai multe articole de îmbrăcăminte și acestea fuseseră puse într-o valiză ieftină, de carton, din acelea din care li se dădea orfanilor când plecau în lume. Pe capacul valizei era prinsă o foaie de hârtie pe care erau înșirate, pe două coloane, hainele oferite: Băiat: două perechi de pantaloni, două șorturi kaki, două cămăși kaki, un jerseu, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Fata: trei perechi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
avem și alte cazuri. De exemplu, bărbatul de la fabrica de bere care era îngrijorat de fratele lui. Am aflat ceva și-i putem scrie. Mai întâi, însă, trebuie să-i scriem o scrisoare despre contabilul ăla. Mma Makutsi introduse o foaie de hârtie în mașina de scris și așteptă ca Mma Ramotswe să-i dicteze. Scrisoarea nu era deosebit de interesantă - era vorba despre urmărirea unui contabil care vânduse cea mai mare parte din activele unei companii și apoi dispăruse. Poliția încetase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

a suspinat într-o judecată de valoare. Mi-am găsit o poziție mai comodă, mai ales că mi-e tot mai limpede că n-am să mă pot extrage prea repede din cameră. - De asta ce zici? „Mângâiam în neștire foile și-mi imaginam cum mi-aș trece mâinile peste coapsele ei, căutând să ajung în zona umbroasă a peșterii...” Tu ești chiar penibil! Auzi, „zonă umbroasă”... Pentru cine scrii toate chestiile astea? În ziua de azi, orice zâzea din clasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pandaliile numai când auzea de el... „să nu-mi mai calce în casă!”. Într-un fel, dacă stau să mă gândesc, chiar de asta-mi plăcea să-l mai salt de la „Zoiosul”, unde-și făcea veacul vânzându-și poeziile pe foi volante sau dând meditații pe votcă pramatiilor de la industrialele din zonă. Când avea noroc și se strângea lumea în jurul lui, atunci își expunea teoria „Vocilor”, cât putea fi ea explicată, pentru că depășește tot ce-a fost spus până la el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
te mai moșmondi atâta, că eu o țin pe-asta întinsă... - Anatol, zău că mă gâdili... - ...taci, tu, că nu mori! - Aha, mi-am adus aminte... Să scriu cu roșu? - Da, cu roșu... - Să nu lipim și niște bucățele de foi pe ea? - Lipim... Cu limba atârnându-i printre dinții plini de tartru, năpădit de broboane de sudoare, de la prea multă concentrare, Tavi o umple pe burtă și pe coapsa stângă de scrieri poetice. - Gata, nu e chiar ce-am vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
meditativă pentru că, „uite, Oscar azi nu prea înoată cu poftă, n-are direcție, iar Guppy e apatic”, cu lăbuțele adunate pe pântece, după ce și-a băut ceaiurile pentru circulație și-a înghițit pilulele pentru tensiune, cu pixul în mână, întorcând foile cât mai rapid, căutând cu privirea fazele alea fierbinți-fierbinți. Pe urmă, în baie, după mai multe încercări, renunțând să se mai întrebe de sănătate. Dacă nu mișcă, nu și pace bună. *** Aveam parcă o dilemă. Nu reușeam să mă hotărăsc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
văd pe la editură, în cămăruța lui amărâtă de sub scară. A scos o sticlă din sertar, și-a umplut ceașca. S-a scurs niște coniac basarabean pe manuscrisul din fața lui, un volumaș de poezii. Fără să stea pe gânduri, a aruncat foile pătate în cutia de tablă de la piciorul mesei. - O să-l conving că n-avea nevoie, în deschidere, de-o artă poetică explicită. C-așa-i mai sugestiv, mai ambiguu, c-are cârlig la cititor, trestii... Trebuie să mai am puțină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Pentru distincția sa sufletească”, „Pentru cel mai bun soț din lume”, „Lumea academică a suferit o mare pierdere”, se poate citi pe panglici. Un tablou înfățișându-l pe cel dispărut dintre noi, la masa de lucru, cu un teanc de foi în față, în postură gânditoare. Nu știu dacă începuse să scrie sau aștepta inspirația. Îmi place prespapierul greu, îmi place și călimara veche, din bronz, cu locul unde altădată ar fi stat penele ascuțite și despărțitura pentru cenușa ce-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
încă. Aplauze. Criticul schimbă fețe-fețe și crede, în naivitatea lui, că va scăpa ușor. - Nu vreau să mă dau în spectacol... - Dar, Lenin dragă, tu însuți ești un spectacol! Un spectacol magnific, dacă-mi permiți. Un Lenin-critic literar, aplecat asupra foilor, cu pixul în gură, e un spectacol la pătrat. Cum adică nu vrei să te dai în spectacol? se miră ipocrit. Nu vrei atenție, nu vrei circ, nu vrei reprezentație? Păi atunci de ce-ai venit? De ce mai scrii? Către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pe la vreo zece ani, prima dată fagure, m-am înecat cu ceara și a trebuit să-mi tragă văru-meu peste ceafă câteva, o luase pe calea cozonacului. Micile bestii au ieșit urlând din clasă, eu mi-am băgat în geantă foile pe care-am desenat cu aplicație hârci cu trandafiri ieșindu-le din orbite. Potrivit ritualului, urmează masa la unul dintre cele mai luxoase restaurante, în cazul de față într-o fostă sală de cantină decorată cu tufănele de plastic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cu pelerine enorme din frunze de varză și de viță, împroșcându-mă ca niște sepii cu dâre de smântână și jumări. Când am crezut că le-am păcălit, mi-au tăiat calea, m-au imobilizat, fără să asculte rugămințile mele. Foile de varză cresc ca niște pânze de corabie, se lipesc cu ventuze de obrajii mei, se desprind cu tot cu piele, mă arde, urlu, mă zbat, pe urmă presară cineva piper pe răni... - Din sarmale-ai venit, în sarmale te-ntorci, fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala animalelor Îmbarcate. - Mii de tunete! exclamă cel mai În vîrstă dintre ei, un omuleț cu mustăți lungi și părul vîlvoi și cărunt, cînd negrul se postă În fața lui și i-l arătă ca pe o ofrandă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

cei mai căutați criminali. Aproape jumătate de milion de dolari înseamnă mai mult de zece kilograme de bancnote de zece și douăzeci de dolari puse într-o cutie. Pe deasupra, împreună cu banii, înăuntru e și un bilet de la Evie pe-o foaie de hârtie roz care zice bla, bla, bla, o să te omor dac-o să te mai văd vreodată. Și mai fericită n-aș putea fi. Înainte ca Brandy să apuce să vadă cui îi e adresat, rup eticheta. Să fii manechin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]