1,565 matches
-
17 ianuarie. Russ intră direct în subiect. — Domnule caporal, mă numesc Millard, iar acesta este detectivul Bleichert. Suntem de la LAPD și dacă ne convingi c-ai ucis-o pe Elizabeth Short, te arestăm și te luăm cu noi. Dulange se foi în scaun și declară: — Am tăiat-o în bucăți. Avea vocea subțire și vorbea pe nas. Russ oftă. — O mulțime de oameni ne-au spus același lucru. — Am și futut-o. — Serios? Îți înșeli soția? — Sunt francez. Am trecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spus toate astea? Madeleine își lustrui gheruțele roșii. — Când numele din agenda neagră au ajuns în ziare, am știut că Martha trebuie să fi fost. I-am smuls o mărturisire. M-am întors către Emmett. — Unde-i Georgie? Bătrânul se foi. — Probabil că stă într-una din casele mele libere. Îți aduc o listă. — Adu-mi și pașapoartele voastre. Emmett părăsi câmpul de luptă din dormitor. Chiar mi-ai plăcut, Bucky. Sincer, zise Madeleine. — Păstrează-ți poantele astea pentru tati. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
câini în călduri. Lea încerca să-și ignore dorința din propriul corp, iar pe Rahela n-o interesa nimic în afară de pregătirile de nuntă. Doar Zilpa vedea pofte oriunde se uita. Pentru ea, parcă toată lumea se umpluse de dorințe. Lea se foia toată noaptea, iar Zilpa îl văzuse pe Iacob pe câmp, rezemat de un copac, lucrându-și sexul cu mâinile până când căzuse epuizat. Cu o lună înainte de nuntă, Iacob încetase să mai aibă coșmaruri cu lupta dintre el și părinții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cântece, nici zâmbete. Fiecare contracție o răsucea ca pe o cârpă și o lăsa gâfâind și plină de spaimă față de următoarea. Ada o ținea de mână. Zilpa murmura rugăciuni pentru Anath. - Nu erau de nici un folos, își amintea Rahela. Mă foiam când afară, când în cort, sfâșiată de gelozie. Dar cum orele treceau una mai grea decât alta, invidia mi se topea și eram îngrozită de durerile Leei, Lea cea puternică, iapa asta de neînvins, care acum se zvârcolea pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu zgomotele de fiecare zi și cu mirosul bărbaților, ba chiar m-am trezit că eram fascinată de ei. Mă holbam la mugurașii băiețeilor care alergau prin jurul nostri dezbrăcați și mă uitam pe furiș la câinii care se acuplau. Mă foiam în așternut și-mi lăsam mâinile să hoinărească peste sâni și între picioare și mă minunam. Într-o noapte, Inna m-a prins pe lângă cortul lui Iuda, unde el și Șua făceau un alt copil. Moașa m-a luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-mi vorbea niciodată despre asta. Era un subiect pe care-l ocoleam amândoi, de parcă ne-am fi înțeles. Mă vedea plin de noroi, dar nu zicea nimic. Dacă era soare, ne așezam afară pe trepte. Îmi plăcea să văd cum foiau fericite insectele prin urzici. Câte un câine se oprea, în uliță, să-și facă nevoile pe trunchiul gutuiului de la poartă și râdeam amândoi. Prin bluza ușoară de în, desfăcută la piept, se zărea cicatricea oribilă făcută cu fierul roșu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sub privirile îngrozite ale Laurei. Moașa s-a înroșit violent, rămânând cum rămăsesem eu în fața lui Vecu. Nu i se întâmplase așa ceva niciodată. Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni care au asistat, de la o oarecare distanță, la mitocănia mea. Toți, mai puțin eu, au înțeles din fulgerele care au înveninat privirea Moașei că incidentul va avea urmări neplăcute pentru mine, chiar dacă nu neapărat imediat, și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. „Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
necăjită. Fiica ei, o fată cu o educație aleasă, s-a logodit de-adevăratelea cu un diacon din Shropshire. O poveste foarte tristă, foarte tristă. Nu Înțeleg mania asta modernă pentru diaconi. Pe vremea mea, noi, fetele, Îi vedeam, bineînțeles, foind de colo-colo ca iepurii, dar nu mai e nevoie să adaug că nu le dădeam nici o atenție. Mi se spune Însă că, În ziua de astăzi, societatea e plină de ei ca stupul de albine. Mi se pare grozav de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai de care mai vii. Vioaie sunt toate, și în seară ne-au jurat că se vor lăsa privite în culcușul lor. Căci ele șed pururi de veghe. Culcușul de flori întrezărit prin lumina ascunsă în noapte se întoarce, se foiește, locul nicăieri nu și-l găsește. Ce pot face eu pentru ca el să se simtă mai bine? Când picură din lună lumini de pretutindeni, să nu te miri că nu vor să-ți vorbească, spre culcușul de petale ele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cine poate spune! însă cert e că tocmai din această cauză nu terminăm niciodată ce avem de spus: totul e incomplet și frumusețea cere mai mult și tot mai mult. Raze întunecate se ascund în noapte, se încolăcesc, se tot foiesc, vocabularul și el se ițește și totul în cerc se-nvârtește: e rococo. Vise sălbatice și vise de noapte se împletesc în coroane de flori, razele multe nu se țin departe, și vin și ele în caseta de spic. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Vorbea torențial, învîrtindu-și palele limbii, scuturîndu-se de senzația violentă de greață sub care îi dăduseră brânci pupilele celuilalt. Străinul avea ochii inexpresivi, cleioși , cavernoși, ca de statuie înverzită de fontă ori ca de pește fiert. Globurile oculare albe i se foiau pervers prin lichidul alb înconjurător. Bodogăni. - ...C-are mandea acasă un gen de viraj. Când îl ia, simți precis că ți s-a lipit bluza de pijama de spinare... Și-are neica, sub mână, o frână de mână. Când o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Am invocat numele lui Iehova și-am așteptat..." Eu - șopti Gabi cel Norocos - arunc neliniștit pătura sub care ne camuflasem. La cinci metri de mine, totul normal. La zece metri, un tip care citește, tipe care ascultă, inși ce se foiesc, pregătindu-se de plecare. La cinsprezece metri, priveliște halucinantă. Încremenesc. Sub acțiunea incantației, jumătatea depărtată a încăperii a fost turtită. Și este cuprinsă într-un asemenea proces de micșorare progresivă, încît ar putea să încapă întîi în ambalajul de carton
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ne-au ieșit ochii din cap, ca la melc. S-a produs fenomene de se încrețea, de spaimă, pielea pe tine. Crăcile zarzărilor a prins a se clătina ca niște paparude. Prin ogrăzi, după uluci, s-a prins a se foi arătări cu coarne și furci, ce seamănau cu niște draci mâzgăliți. Iar când s-a mai apucat de răcnit și chiohordoaica... Că de răcnit, musai cică să răcnească... a înghețat parcă și bălegarul din noi... Iar multora, mai subțirei și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de o anumită eleganță. O pală de vânt, de la o singură elice, le ridica părul cărunt, le înfoia veșmintele de dantelă și dădea vorbelor lor o importanță exagerată. Da, nu le menajă Pinky. Și cu fuselajul căzut. - Domnule Floyd, se foi Cocondy, iertați-mă că vă întreb. Poate aveți alte gusturi. În Orient așa se obișnuia. Pentru început, în cinstea vizitei dumneavoastră, n-ați dori să închinați, alături de noi, un păhărel de lichior? Bem aldămașul. Se ridică, abținîndu-se să-și pocnească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gândi și la Andra. Pe ea cine s-o mai țină în facultate? Led Zeppelin?! - Ascultați-mă pe mine! Mai lăsați-le încolo de autorități. Stăm cu ele mereu în legătură și, dacă sânt cuminți, le chemăm altădată!... Bătrânele se foiră ușor consternate. Uitîndu-se de data aceasta, dânsele la el, să vadă dacă glumește. Patricia, nelăsând să-i treacă, nici acum, degeaba apele pe la moară, examinîndu-l ca pe un microorganism și trăsnindu-l, când se aștepta mai puțin, cu copita ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o rază de jumătate de kilometru. L-a invitat Regele pe prietenul său, de două ori mai tânăr, să-i treacă pragul. - Cosim momîrnaso!... Cosim momîrnaso!... - Tric, trica?... - Portaschi Slic tanarasu. Portaschi... - Vugo! În vreme ce Doru netezea pardoselile desfundate, cu tălpica, foindu-se și cuibărindu-se cu pătura, într-un ungher al celui de-a doua încăperi, Regele alegea din ieburile degerate, de pe lângă pereți ori din legăruricile de fânuri (încă din primăvară pitulate de el pe sub scînduri), străduindu-se să-i prepare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ea sfidătoare. Susan și-a mângâiat bărbia prefăcându-se că ar căzut pe gânduri. —Aaaa, păi, ia să vedem, ce exemplu să aleg? Sunt așa de multe... A, știu, pantofii Jimmy Choo! Julia s-a înroșit ușor și s-a foit pe scaun deranjată. — Nu știu la ce te referi. Haideți să comandăm! a propus ea luând meniul și începând să-l studieze concentrată, în speranța că simpla menționare a noțiunii de mâncare avea să distragă atenția celorlalte femei. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
relatase felul în care îi fusese împroșcat caracterul pentru că voia ca bărbatul să fie indignat în numele ei. —Deborah m-a făcut obsedată de sine și superficială. Nu ți se pare că treaba asta nu e în regulă? Omul s-a foit pe scaun stânjenit. —Ba da, draga mea, sigur că nu e în regulă. Dar să știi că mă surprinzi. Nu e deloc stilul lui Deborah să spună așa ceva. —Ei, a spus-o, i-a replicat Julia țâfnoasă. Mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
implorator. —Mă tem că nu pot să fac asta. Nu pot să-ți promit nimic. Și-am zis: o să evaluez situația după ce aflu toate detaliile. Fiona și-a încrucișat brațele pe piept într-o atitudine de expectativă. Jake s-a foit stingherit, ridicându-se și mai sus pe pat. Fiona a sesizat că hainele băiatului erau împăturite și așezate pe un scaun. Arătau relativ bine, ceea ce însemna că Jake nu fusese implicat într-un accident. —Am luat Ecstasy. Cuvintele i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fiecăreia. Același efect estetic îl aveau și frapierele încărcate cu șampanie Cristal și cu sticle de Chablis Premier Cru. Lângă fiecare carte de vizită, dichisită cu trudă de-un caligraf, se odihnea un meniu care se lăuda cu antreuri cu foie gras, urmate de friptură Wellington și sufleuri de ciocolată, servite cu sos de vanilie. Ăsta era genul de gală de caritate care-i plăcea cel mai tare Juliei. Rochie fascinantă, mâncare grozavă și mâna băgată adânc în portofelul lui James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Julia a oftat din nou. —James, nu mă împinge de la spate. Nu accept să fiu grăbită în felul ăsta. Hai să spunem că te rog ca, pentru o vreme, să decidem că jocul e în remiză, da? James s-a foit pe loc, îndreptându-se de spate și încrucișându-și picioarele. Omul părea șocat. — Nu vreau să te împing de la spate, dar vreau să știu dacă ăsta o să fie un motiv care să ne strice viața. —Să ne strice viața? Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să găsesc o astfel de explicație, cât am sperat să o găsesc. Fiona s-a lăsat să cadă pe canapea. Se simțea copleșită de un val de deznădejde. A rămas acolo - i s-a părut o eternitate - în vreme ce David se foia în spatele ei, adunându-și probabil lucrurile de care avea nevoie pentru excursia departe de familie. —Să nu crezi că fac pasul ăsta cu liniște în suflet, a rostit el fără să întoarcă înspre Fiona. Eram pe punctul să rămân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i-a răspuns Nick cu blândețe. Și dacă vii încoace, o să te pup și pe tine rău de tot. Apoi bărbatul s-a repezit către ea și-a înșfăcat-o de-o mânuță, în vreme ce copila a început să țipe încântată, foindu-se ca să scape din îmbrățișare. Nick și-a țuguiat buzele și-a început să scoată sunete zgomotoase, ca de sărutare, după care a tras-o pe Milly către el și-a pupat-o pe obraz. Lasă-mă! a țipat Milly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bărbaților chiar ar face moarte de om. — Atunci de ce mama naibii ai simțit nevoia să te culci cu ea? Julia s-a uitat la el cu o privire de rănită sfădare. — Nu știu... e complicat. —Încearcă-mă. Bărbatul s-a foit pe scaun. Arăta de parc-ar fi preferat să-i fie smuls părul de pe testicule cu penseta decât să poarte discuția aia. Vrei să știi adevărul? Nu, vreau să mă duci iar dracului cu zăhărelul, a scuipat Julia cuvintele. Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]