2,904 matches
-
Ajungem; dar la vederea gărzilor răspândite, a micilor ghișee obscure care servesc de intrare, și a acestei găuri închise cu un grilaj de fier, prin care se distribuie biletele, tânărul își închipui că se află la poarta unei case tip fortăreață și că s-a obținut un ordin ca să fie închis acolo. Cum este curajos, s-a oprit pe loc; își duce mâna la garda sabiei; și, uitându-se înspre mine cu niște ochi indignați, exclamă, pe un ton plin de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
333 Europa occidentală mizează pe instituțiile în construcție, în timp ce în centrul și în estul continentului marea miză este culturală, pe alocuri chiar opusă instituțiilor statale, cu riscul "închiderii într-o autarhie mentală tradusă adesea prin miturile favorite ale regiunii": martiriul, fortăreața asediată, suferința celui bun, care toate conduc la xenofobie și încastrarea într-un ghetou cultural pentru care cosmopolitismul are doar valențe peiorative (miturile zonei, ale popoarelor-națiuni, sunt racordate la cele occidentale ale statelor-națiuni, în primul rând prin căutarea originii antice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
gură, povestiri de vitejie din războiul neatârnării, zguduitoare pentru sufletul omenesc. Anton își mai aprinse o țigară, privind-o îndelung... de parcă ar fi citit pe ea o cronică.. Regimentul nostru, continuă el, ocupase poziție avansată în fața Griviței; asta... era o fortăreață pe partea dreaptă a Plevnei, cea mai întărită. Stăteam, cât era zâulica de mare, cu ochii sus la parapet, unde se ițeau fesurile și turbanele turcești, și așteptam semnalul de atac... semnal care nu mai venea; iar zăpușeala ne dădea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sunet adânc. Am făcut cruce și m-am închinat. La fel au făcut și cei din jur. Muchea dealului, aprinsă, de cele din urmă raze ale soarelui, părea o cunună de flăcări, iar pe vale se întindea umbra lunguiață a fortărețelor de sus, care, pe cerul roșu ca o vâlvătaie, păreau în flăcări. Curând se înserase... așa, cam ca pe vremea asta. În aer se lăsa o răcoare dulce, frunzele începură să tremure, era liniște, o liniște prevestitoare de neprevăzut... de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Deodată, se făcu răcoare și începu să bată vântul și să aducă niște nouri de la răsărit, să-i întindă, la dreapta și la stânga, și să-i mâne spre apus... Noi, cu ochii ațintiți la vânzoleala de pe cer, am uitat de fortărețe și de turci. De departe, ca din adâncurile pământului, se auzea din când în când, câte un tunet molcom, cu ecouri în depărtări care se pierdeau în tăcerea nopții. Nu se mai vedea la doi pași împrejur. Ne uitam cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se auzea din când în când, câte un tunet molcom, cu ecouri în depărtări care se pierdeau în tăcerea nopții. Nu se mai vedea la doi pași împrejur. Ne uitam cu ochii țintă, acolo, unde ar fi trebuit să fie fortărețele, dar, în bezna nopții, nu le deslușeam. De jur împrejur întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Mă uitam la spuza de stele risipite pe cerul ca Gheorghe TESCU 104 păcura, și, mereu stinse de nourii care se îndeseau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
perdeaua de ploaie năvăli pe vale, umplând-o de ropote. Fulger după fulger spintecă tăria cerului, și tunetele, întâlnindu-se, umpleau depărtările. Ploaia răpăitoare cădea nestăvilită și vijelioasă, iar zidurile Griviței stăteau ca îmbrobodite în ceață. La lumina fulgerului meterezele fortăreței păreau vedenii înfricoșătoare pe cer. Turcii, pe lângă avantajul de a fi în apărare, aveau față de noi o artilerie modernă, tunuri Krupp cu bătaie lungă, tunuri de tip polonez cu țeavă ghintuită, care se încărcau pe la culată, artilerie grea de mare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de departe. Tunurile băteau de se zguduia pământul... ca la cutremur. Prima bătălie pentru Plevna a început!... încleștarea de fier și carne... a fost crâncenă. Și, nu numai în prima zi... A urmat peste o lună de lupte înverșunate... și, fortărețele Plevnei nu s-au dat înfrânte, până în dimineața zilei de 30 august... când... Gazetele nu mai dovedeau cu știri de război... Ploaia nu mai contenea..., continuă Anton povestire, abia spre dimineață a stat. Întunericul s-a mai destrămat și dimineața
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
merită să-ți păstrezi capul limpede. Ești amabil să-mi dai un foc, te rog? zise Schemm, potrivindu-și o țigară Între buze. Chibriturile sunt singurul lucru cu care nu mă descurc. Mi-am pierdut brațul alături de Ludendorff la cucerirea fortăreței din Liège. Ai prins vreun pic de serviciu militar activ? Vocea lui era curtenitoare, suavă chiar - joasă și lentă, cu doar o nuanță de cruzime. Genul de voce, m-am gândit eu, care putea bine mersi să te facă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sud de oraș, În Victoria Park, lângă aeroportul Tempelhof. Este locul În care se strâng artiștii berlinezi ca să-și vândă picturile. La doar o stradă depărtare de parc, Chamissoplatz este o piață Înconjurată de clădiri Înalte, gri, cu aspect de fortărețe. Pensiunea Tillessen era la nr. 17, dar obloanele trase, pe care erau lipite afișe de-ale partidului și erau desene cu KPD, Îi dădeau aerul unui loc care nu a mai primit oaspeți de pe vremea când i-a dat mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
jumătate de oră, când ajungem în mica insulă San Juan de Ulua, lângă Veracruz, cerul e vânăt. Și abia intrați în incinta fostei închisori spaniole, începe să plouă. O ploaie piezișă, rece și dușmănoasă, care amenință să compromită vizitarea acestei fortărețe sumbre unde spaniolii le-au arătat indienilor recalcitranți toate resursele de persuasiune ale Inchiziției. Trecem repede prin curtea năpădită de iarbă. Ploaia ne obligă să ne strecurăm pe lângă zidurile pătate de licheni, să ne adăpostim în fostele celule, în fostele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Crezul meu de Carlos Fuentes (Curtea Veche, 2005) și se numără printre autorii antologiilor Tovarașe de drum. Experiența feminină în comunism (Polirom, 2008) și Prima mea carte (ART, 2011). A publicat eseurile Regăsirea intimității (Cartea Românească, 2008) și Ultima Thule. Fortărețe dacice din Munții Orăștiei (Artec, Spania, 2009), romanul Hotel Universal (Polirom, 2012, 2013), care urmează să apară în Croația și Franța, și volumul Seinfeld și sora lui Nabokov (Polirom, 2014). MIHAELA URSA este autoare de teorie și critică literară. Dintre
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
dus la colțul străzii ca să pună o scrisoare la cutie. Când s-a întors, am remarcat că mi-a văzut mașina, iar farurile autovehiculelor care treceau pe acolo i-au luminat fața surprinsă. Am așteptat până a intrat grăbită în fortăreața în stil Tudor, apoi am pornit spre casă, cu vocea ironică a lui Jane Chambers răsunându-mi în urechi: „Voyeurule!, - Voyeurule!“ Ajuns acasă, am auzit dușul curgând în baie. Ușa de la dormitor era deschisă. La gramofon răsuna cvintetul de Brahms
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ție. Ce faci? Spionezi? Te ții după Madeleine? Mi-am amintit de conversația noastră despre familia Sprague. — Savurez aerul proaspăt al serii. Cum îți sună? — A minciună. Vrei să bei ceva răcoritor la mine? Am aruncat o privire involuntară spre fortăreața în stil Tudor. Jane comentă: — Măi să fie! Văd că ți s-a pus pata rău de tot pe familia asta. Am râs și am simțit înțepături ușoare în rănile provocate de mușcături. — Măi să fie! M-ai prins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
târziu“, gândi el. Pentru prima oară în cei douăzeci și nouă de ani ai lui, știu că nu se mai teme de nimic. Nu mai văzu nimic, toate senzațiile fizice se descompuseră. I CASTRA STATIVA DE PE MALURILE RHENUS-ULUI Fluviul Fortăreața legiunilor de la marginea imperiului - acele castra stativa aflate în punctul cel mai nordic al lumii cunoscute - era un aspru oraș artificial construit pentru război. Inginerii militari îl înconjuraseră cu ziduri solide, îl dotaseră cu bombarde și catapulte plasate pe povârnișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lăsa singur, poți să mergi prin pădurile acelea zile întregi și n-o să întâlnești nici un oraș. N-o să vezi foruri, nici terme, nici străzi pavate, numai câteva sate în pădure. Ei se tem de noi pentru că știm să construim o fortăreață ca asta. Băiatul îl întrebă cât erau de întinse pământurile de dincolo de fluviu, iar decurionul care, având sub comanda sa doar zece oameni, își petrecuse întreaga viață la marginea imperiului, răspunse ca și cum ar fi recitat o lege: — Nimeni nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceea se îndreaptă spre apus cale de mii de mile, spuse decurionul, și așa am mers și noi, nu mai știu câte săptămâni, până să dăm de gura fluviului. Știam că trebuie să trecem de mai bine de cincizeci de fortărețe, cele cincizeci de castella care păzesc granița. Și la urmă vezi că fluviul se varsă într-o mare întotdeauna furtunoasă, cu vânt înghețat. Dar asupra celuilalt mal legiunile nu se înstăpâniseră. Iar decurionul decretă, cu înțelepciunea multelor războaie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu grosolana barbaritas a invitaților sau prizonierilor germani, ce reprezentau o problemă la granițele de miazănoapte ale imperiului. Aici imperiul se învecina cu orașe foarte vechi, cu ziduri megalitice, întinderi de palmieri și cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele lor închideau în ele o istorie de culturi complicate, ucigași nemiloși, comploturi, subjugări și trădări, rivalități dinastice, campanii furibunde ale legiunilor, masacre, luări de ostatici, scurte răgazuri false: Cappadocia, Commagene, Cilicia, Armenia, Pontus, Oshroene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se oglindea soarele. Apoi din nisip începu să se ridice un enorm zid de granit. — Sais, spuse călăuza arătând într-acolo, apoi tăcu. Era templul faimos în întreaga Mediterana pentru biblioteca milenară și legendele ezoterice. Zidurile îl înconjurau, asemenea unei fortărețe. Mai departe se zăreau ruinele unui oraș care fusese pesemne foarte mare și pe care acum deșertul îl înghițea. Pe măsură ce se apropiau, templul devenea tot mai înalt, ocupând tot spațiul vizual. Un șir lung de trepte cobora în partea laterală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
învingi. Trebuie să adunăm cele nouă cohortes într-o singură cazarmă invincibilă. Astfel concentrate sub o singură comandă, cohortele aveau să dobândească forța operativă și intimidantă a unei armate. Cazarma a fost construită imediat; a fost numită Castrum Praetorium, o fortăreață în interiorul orașului, și a căpătat o faimă atât de sinistră, încât cartierul avea să-i păstreze numele douăzeci de veacuri. Cohortele de milites praetoriani au devenit un formidabil mijloc de apărare împotriva mișcărilor populare și de intimidare a senatorilor opozanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putuse fi văzut până atunci, fiindcă fusese implicat mereu în misiuni polițienești al căror cinism și a căror violență numai Tiberius și victimele lui le cunoșteau. Numele lui era Nevius Sertorius Macro; se născuse în munții din Alba Fucens, puternica fortăreață, așa-numita arx, inima strategică a Apeninus-ului central, aflată la nouăzeci de mile de Roma, unde staționau două temute legiuni, A Patra și Martia, însă cunoscută mai ales ca închisoare de stat. În subteranele ei, îngropate iarna în zăpadă, muriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și se așeză alături de el. — A fost o noapte foarte caldă, zise. — Eu m-am născut departe de mare, în munți, unde gerul durează luni în șir, răspunse Sertorius Macro. Știi unde? Gajus îl privi întrebător. — În cea mai puternică fortăreață dintre Sicilia și Alpes: Alba Fucens, inima Appenninus-ului. Am crescut printre soldații din legiunile A Patra și Martia, în fiecare zi printre arme. Tu te-ai născut pe Rhenus, știi cât de mare e un castrum. Alba Fucens are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Zeii se jucaseră cu el la Alba Fucens cu ani în urmă, când, văzând statuia impunătoare, grosolană a lui Heracles șezând și bând, o dusese în templu. Sertorius Macro își spuse că nu avea să se mai întoarcă în puternica fortăreață din Apenini, îndrăgita Alba Fucens, acea arx unde visase să construiască cel mai frumos amfiteatru și dăduse aurul trebuitor pentru opera respectivă. Se gândi că acea construcție avea să-i păstreze memoria pe veci, nu ca un mic portret ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puținii populares, mistreții cu răsuflarea tăiată desprinși de turmă, ca în vremea lui Tiberius, ci se sărea la gâtul celor mai puternici oameni ai Romei. Cineva observă că în timpul domniei lui Tiberius nu putuseră protesta pentru că acesta se izolase în fortăreața de la Capri. Nu venise la Roma nici măcar când îi murise mama; răspândise legenda oracolului care-i interzisese o asemenea călătorie. „Acesta însă locuiește la Roma, apare în fața oamenilor, călătorește...“ Alții răspunseră că un atac în public, ca în cazul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împăratul furios. „Cum au condus cei dinaintea mea, Julius Caesar, Augustus, Marcus Antonius, Tiberius și Cleopatra, singura femeie, o leoaică printre tigrii aceia?“ Augustus reușise să potolească hidra cu șase sute de capete timp de peste patruzeci de ani. Își construise o fortăreață invizibilă: legi, regulamente, concesii, interdicții, alianțe, garanții, controale. De-a lungul secolelor, toate acestea aveau să devină cea mai înaltă școală a guvernării, și nimeni nu avea să întruchipeze mai bine inexorabilitatea transcendentală, spirituală a puterii decât portretele lui liniștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]