2,684 matches
-
notabile, situate mai ales în Capitală. Printre acestea se numără (NMHA), , și mai noul (Mudam). Muzeul Național de Istorie Militară (MNHM) din Diekirch este cunoscut mai ales pentru reprezentările . Orașul Luxemburg este el însuși înscris în , datorită importanței istorice a fortificațiilor sale. Țara a produs și câțiva artiști cunoscuți pe plan internațional, între care pictorii , și Michel Majerus, și fotograful , a cărui expoziție "" expoziție a fost inclusă în registrul UNESCO , iar acum este permanent găzduită la . Vedeta de cinema a fost
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
viața este mai mare decât numărul soldaților americani și britanici la un loc pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial. Pe 27 iunie 1941, Sovietul deputaților poporului din Leningrad a hotărât să mobilizeze populația orașului la construcția de fortificații. Au fost construite mai multe serii de fortificații. Una dintre acestea se întindea de la gura de varsare a râului Luga spre Ciudovo, Gatcina, Urițk, Pulkovo și mai apoi spre râul Neva. O altă linie de apărare trecea prin Peterhof spre
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
și britanici la un loc pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial. Pe 27 iunie 1941, Sovietul deputaților poporului din Leningrad a hotărât să mobilizeze populația orașului la construcția de fortificații. Au fost construite mai multe serii de fortificații. Una dintre acestea se întindea de la gura de varsare a râului Luga spre Ciudovo, Gatcina, Urițk, Pulkovo și mai apoi spre râul Neva. O altă linie de apărare trecea prin Peterhof spre Gatcina, Pulkovo, Kolpino și Koltuși. În deceniului al
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
până în ianuarie 1944. Încercuirea a fost spartă în urma ofensivei cunoscută ca Operațiunea Iscra (Scânteia) - un atac la scară mare a Fronturilor Leningrad și Volhov. Ofensiva a fost declanșată pe 12 ianuarie 1943. După lupte cumplite, Armata Roșie au străpuns cercul fortificațiilor germane la sud de Lacul Ladoga și, pe 18 ianuarie 1943 Fronturile leningrad și Volhov au făcut joncțiunea, deschizând un coridor terestru spre orașul încă asediat. În ianuarie 1944, o ofensivă sovietică i-au alungat pe asediatorii germani din suburbiile
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
militară de excepție, fiind șef al Serviciului Geniu al Corpului de Armată Iași până în anul 1898, comandant al regiunii fortificate Focșani-Nămoloasa-Galați din anul 1898, ajungând la gradul de general de armată. În paralel, a predat matematică, astronomie, geodezie, construcții și fortificații la Școala Militară de Artilerie și Geniu din București (1892-1904), topografie la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București (1899-1904) și la Școala Superioară de Război (1904-1912). În anul 1918 s-a retras din armată. A activat apoi la
Scarlat Panaitescu () [Corola-website/Science/307092_a_308421]
-
și din sud-estul Europei. S-a adăugat experiență câștigată la Romă că bursier (1941-1942) al Academia di România și apoi specializarea la Berlin (1943-1944). Revenit în țară, a devenit membru al Muzeului Național de Antichități (MNA), cu cercetări arheologice la fortificația romano-bizantină Dinogetia (din 1946). MNA, din 1956, devine secție a noului Institut de Arheologie al Academiei Române, unde Ion Barnea și-a continuat activitatea chiar și după pensionarea forțată la doar 62 ani, în 1975. În 1968 i s-a încredințat
Ion Barnea () [Corola-website/Science/307089_a_308418]
-
-lea din Brigada a 32-a, Divizia a 11-a la bătălia de pe râul Berezina.(14 mai 1920) Mai târziu a participat începând cu 4 iulie la ofensiva sovietică spre Wilno, care a înfrânt rezistența polonezilor care se foloseau de fortificațiile germane ridicate în regiune în timpul primului război mondial. Regimentul lui Vasilevski a ajuns în apropierea orașului Wilno la mijlocul lunii iulie. A rămas în garnizoana de aici până la semnarea tratatului de pace polono-sovietic. După semnarea tratatului de pace polono-sovietic, Vasilevski a
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege (Lobonți). Azi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei și cele două turnuri laterale. La mai puțin de patru kilometri de castel, pe dealul Rîmeți, a fost construită încă o fortificație identică, din care acum mai există doar urme vagi, având același scop, de supraveghere și apărare a populației din zonă și a căii comerciale care traversează valea, de atacurile migratorilor. Cetatea este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba
Cetatea Trascăului () [Corola-website/Science/307256_a_308585]
-
Bulevard Regele Ferdinand, iar la sud aproximativ pe linia actualei străzi Memorandumului și a laturii nordice a Pieței Unirii. Mult mai mică față de antica incintă romană, cetatea se presupune a fi fost construită cu materiale extrase din vechile clădiri și fortificații romane. Cea mai veche construcție din Cluj-Napoca datează din jurul anului 1241 când s-a început fortificarea Clujului și este încă funcțională. Actualul sediu al Muzeului Speologic "Emil Racoviță", aflat pe strada Sextil Pușcariu, este adăpostit într-unul din turnurile de
Prima cetate medievală a Clujului () [Corola-website/Science/307296_a_308625]
-
Descoperile arheologice pledează pentru o instalare de locuire sporadică doar pe aria de vest și, parțial, nord, a vechii incinte. Mult mai mică față de antica urbe romană, ea s-a dezvoltat folosind adăpostul zidurilor construite de către romani. Cea mai veche fortificație de pe teritoriul actualului oraș Cluj-Napoca datează din jurul anului 1000 și s-a amplasat la Cluj-Mănăștur, în jurul bisericii romano-catolice actuale (relicva fostei mănăstiri benedictine). Stăpânit de episcopii Transilvaniei, satul Cluj nu a reușit să-și dezvolte o fortificație independentă decât după ce
Prima cetate medievală a Clujului () [Corola-website/Science/307296_a_308625]
-
Cea mai veche fortificație de pe teritoriul actualului oraș Cluj-Napoca datează din jurul anului 1000 și s-a amplasat la Cluj-Mănăștur, în jurul bisericii romano-catolice actuale (relicva fostei mănăstiri benedictine). Stăpânit de episcopii Transilvaniei, satul Cluj nu a reușit să-și dezvolte o fortificație independentă decât după ce a redevenit stăpânire regală, la începutul secolului al XIV-lea, în vremea domniei regelui Carol Robert. Prima incintă a fortificației medievale este încă o mare necunoscută, fiind speculată pe baza unor elemente de arhitectură niciodată legate de
Prima cetate medievală a Clujului () [Corola-website/Science/307296_a_308625]
-
relicva fostei mănăstiri benedictine). Stăpânit de episcopii Transilvaniei, satul Cluj nu a reușit să-și dezvolte o fortificație independentă decât după ce a redevenit stăpânire regală, la începutul secolului al XIV-lea, în vremea domniei regelui Carol Robert. Prima incintă a fortificației medievale este încă o mare necunoscută, fiind speculată pe baza unor elemente de arhitectură niciodată legate de o cercetare arheologică concludentă. Ea va fi cunoscută mai ales din documentele din a doua jumătate a secolului al XV-lea, când va
Prima cetate medievală a Clujului () [Corola-website/Science/307296_a_308625]
-
malul drept al Nistrului, care a fost înconjurată de case. În secolul al XIII-lea, prințul Danilo Halițchi (1201-1264), cu toate că era forțat să fie supus al Hoardei de Aur, a realizat lucrări de întărire a cetăților. El a dispus ca fortificațiile din lemn (bârne) de la Hotin să fie înlocuite cu piatră pe la anii 1240-1250. Cetatea a fost reconstruită de mai multe ori în decursul timpului și extinsă. Zidurile cetății sunt martore a mai multor evenimente istorice și a numeroase bătălii. Bătălia
Raionul Hotin () [Corola-website/Science/307359_a_308688]
-
din Gibraltar. Sultanul îl primește cu toate onorurile datorate unui mare artist și-i încredințează realizarea noului oraș «"în milocul deșertului și al vântului, acolo unde nu era nimic"». Cornut, care fusese folosit de Ludovic al XV-lea, la construirea fortificațiilor de la Roussillon, a lucrat 3 ani la edificarea portului și "kasbah"-ului, al cărui plan original se păstrează la "Biblioteca Națională a Franței" de la Paris. Se pare că a doua centură de fortificații și "medina" au fost desenate cu mult
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
de Ludovic al XV-lea, la construirea fortificațiilor de la Roussillon, a lucrat 3 ani la edificarea portului și "kasbah"-ului, al cărui plan original se păstrează la "Biblioteca Națională a Franței" de la Paris. Se pare că a doua centură de fortificații și "medina" au fost desenate cu mult după plecarea lui Cornut. Sultanul n-a mai dorit să prelungească colaborarea cu arhitectul Cornut, reproșându-i francezului de a fi prea scump și de a fi lucrat pentru dușmanul britanic. Cu planul
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
Someșan la sud, la contactul dintre relieful cutat al munților și monoclinalul dealurilor din podiș. Între sat și orașul Zalău se ridică Măgura Stânii (716 m), vârf ce face parte din Munții Meseș pe care s-au descoperit urme de fortificații ale limesului Imperiului Roman (sec. II-III d.C.) Satul a aparținut, de-a lungul timpului, de comuna Ungurași (actuala Românași) sau de orașul Zalău (în prezent). Un loc important din viața recentă a satului, îl constituie Dealul Ijileu, de pe care se
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
constituise între anii 106 și 271 d.Hr., frontiera de nord a Imperiului Roman, granița fortificată (limes) între dacii din Imperiu și dacii liberi, rămași în afara cuceririi romane. Pe Măgura Stânii și sub Vârful Druia se găsesc urme ale acestor fortificații antice . Prin sat se văd încă urmele unui vechi drum roman, ce trecea de la castrul de la Românași spre Porolissum. Drumul a rămas la suprafață în zona bisericii și prin dreptul casei parohiale și a cimitirului. Prima atestare documentară a satului
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
identificată arheologic de profesorul Vasile Ursachi pe teritoriul satului Brad (comuna Negri, județul Bacău). Este prima așezare care atestă începuturile urbanizării la daci, fiind dotată cu piață centrală, un sanctuar, un palat al șefului militar și o construcție deosebită privind fortificația. În acest sit au fost descoperite peste 200.000 de piese arheologice. este situată în satul Brad, comuna Negri, judetul Bacău, în partea de NV a satului, pe terasa stângă a Siretului. Situl este inclus în lista obiectivelor de patrimoniul
Zargidava () [Corola-website/Science/308758_a_310087]
-
Cucuteni, Monteoru, Costișa și geto-dacică din epoca clasică și carpică și apoi epoca medievală. Zargedava este prima așezare care atestă începuturile orașului la daci, dotat cu piață centrală, un sanctuar, un palat al șefului militar și o construcție deosebită privind fortificația. Cercetătorii au ajuns la concluzia că fortificațiile dacice au fost realizate pe fundațiile unora mai vechi, ce datau din perioada neolitică, atunci când s-a amenajat primul șanț de apărare și primul val de pământ pentru protejarea așezării. Aici s-au
Zargidava () [Corola-website/Science/308758_a_310087]
-
clasică și carpică și apoi epoca medievală. Zargedava este prima așezare care atestă începuturile orașului la daci, dotat cu piață centrală, un sanctuar, un palat al șefului militar și o construcție deosebită privind fortificația. Cercetătorii au ajuns la concluzia că fortificațiile dacice au fost realizate pe fundațiile unora mai vechi, ce datau din perioada neolitică, atunci când s-a amenajat primul șanț de apărare și primul val de pământ pentru protejarea așezării. Aici s-au descoperit peste 200.000 de piese (piese
Zargidava () [Corola-website/Science/308758_a_310087]
-
mănăstirea pe laturile de nord, est și sud, între valul de pământ și zidul de incintă aflându-se un șanț. Tot de atunci, probabil, datează și denumirea mănăstirii de Zamca, provenită de la termenul polonez „zamek” (plural „zamki”) care înseamnă „cetățuie”, „fortificație”, „loc întărit”. Cu acest prilej, monumentul, desigur, a avut de suferit, deteriorarea lui accentuându-se în anii următori, astfel încât la începutul secolului al XVIII-lea toate clădirile mănăstirii au fost parțial refăcute. În anul 1693 trăiau în Suceava aproximativ 3
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
pe generalul Walther von Reichenau. Prima misiune a Armatei a fost apărarea frontierei occidentală a Germaniei împotriva atacurilor franco-engleze în timpul campaniei din Polonia. În timpul invadării Olandei și Belgiei, Armata a 10-a a cooperat cu unități de parașutiști pentru distrugerea fortificațiilor la Eben Emael, Liège și Namur. Odată intrată în Franța, Armata a 10-a a participat la mai multe lupte, dintre care cea mai importantă a fost atacul asupra Parisului de pe 12 iunie 1940. Armata a fost redenumită „a 6
Armata a 6-a germană () [Corola-website/Science/308105_a_309434]
-
centre urbane medievale din Transilvania, consemnând obiective istorice bine conturate, de mare valoare urbanistică și arhitecturală. Valoarea remarcabilă a monumentelor istorice, printre care se numără și Turnul Dogarilor conferă localității un potențial turistic cu valențe culturale deosebite. Analiza sistemului de fortificație a municipiului Bistrița, din care făcea parte și actualul Turn al Dogarilor, permite înțelegerea cadrului fizic de evoluție a așezării precum și perceperea relației dintre comunitate și structura sa urbanistică. Bistrița s-a format pe un teritoriu nou în care nu
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
piatră și să întrețină o armată proprie. Astfel, câștigarea autonomiei urbane implica și construirea unei incinte de piatră care să delimiteze spațiul fizic și statutul juridic și etic al locuitorilor cetății. La Bistrița, câștigarea statutului de oraș regal și ridicarea fortificației se desfășoară oarecum concomitent. Realizarea acestei fortificații, începută în anul 1465, a presupus un uriaș efort financiar și contribuția susținută a locuitorilor orașului, dar și inteligența tehnică de a folosi cât mai eficace facilitățile naturale ale terenului și de a
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
Astfel, câștigarea autonomiei urbane implica și construirea unei incinte de piatră care să delimiteze spațiul fizic și statutul juridic și etic al locuitorilor cetății. La Bistrița, câștigarea statutului de oraș regal și ridicarea fortificației se desfășoară oarecum concomitent. Realizarea acestei fortificații, începută în anul 1465, a presupus un uriaș efort financiar și contribuția susținută a locuitorilor orașului, dar și inteligența tehnică de a folosi cât mai eficace facilitățile naturale ale terenului și de a asigura o apărare cât mai bună. Bistrița
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]