1,322 matches
-
un cap pe care Owen l-a identificat inițial ca "Glossotherium", dar a hotărât ulterior că este mai degrabă un "Mylodon". Owen a găsit fragmente de mandibulă și un dinte al unui alt "Toxodon" între fosilele de la Punta Alta. Între fosilele de lângă Santa Fé se numărau dintele de cal care îl nedumerise pe Darwin, întrucât înainte se credea că în Americi caii ajunseseră abia în secolul al XVI-lea, apropiat de un dinte de "Toxodon" și unul de "Mastodon andium" (astăzi
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
unul de "Mastodon andium" (astăzi "Cuvieronius hyodon"). Owen a confirmat că dintele de cal provine de la o specie sud-americană dispărută, botezată de el "Equus curvidens", iar vârsta sa a fost confirmată de un dinte corodat de cal între aflat printre fosilele de la Punta Alta. This discovery was later explained as part of the evolution of the horse. Oasele de "Mastodont" „moi ca brânza” de lângă râul Paraná au fost identificate ca fiind două schelete gigantice de "Mastodon andium", și au fost identificați
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
animal mare, cred că un mastodont”, i-au pus probleme lui Owen, întrucât creatura denumită de el "Macrauchenia" părea a fi „un pachiderm gigantic și cu totul extraordinar”, înrudit cu "Palaeotherium", dar cu afinități cu llama and și cămila. Între fosilele de la Punta Alta se număra și un dinte de pachiderm considerat a proveni probabil de la un "Macrauchenia".
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
perioadă a acestui eon. Timpul dinaintea ului, numit supereonul "Precambrian", este divizat în: Hadean, Arhaic și Proterozoic. Viața plantelor a apărut la începutul eonului Fanerozoic. Momentul de separare al Precambrianului de Fanerozoicul a fost inițial stabilit de apariția abundenței de fosile. Ulterior au fost făcute astfel de descoperiri anterioare acestei limite. Fanerozoicul se divide în trei mari ere geologice: Paleozoic, Mezozoic și Cenozoic și constă în 12 perioade: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian, Triasic, Jurasic, Cretacic, Paleogen, Neogen și Cuaternar
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
Salamandra este un nume comun pentru aproximativ 550 specii de amfibieni. Acestea se caracterizează prin aspect exterior asemănător cu al șopârlelor, cu corp delicat, bot scurt și coadă bine dezvoltată. Toate salamandrele dispărute, ale căror fosile au fost găsite, fac parte din ordinul Caudata, iar speciile existente de salamandre sunt uneori grupate și ca Urodela. Majoritatea salamandrelor au patru degete la membrele anterioare și cinci la cele posterioare. Pielea lor umedă le face să prefere mediile
Salamandră () [Corola-website/Science/326078_a_327407]
-
salamandre sunt totalmente acvatice întreaga viață, altele se alfă în apă periodic, iar o a treia categorie sunt totalmente terestre, la maturitate. Unice printre vertebrate, salamandrele au capacitatea să regenereze membrele pierdute sau alte părți ale corpului. Cele mai vechi fosile de salamandre au fost găsite în depozitele geologice din China și Kazahstan și datează cu mijlocul perioadei Jurasic, aproximativ 164 milioane de ani în urmă. Actualmente, se întâlnesc pe toate continentele cu excepția Australiei, Antarcticii și a celei mai mari părți
Salamandră () [Corola-website/Science/326078_a_327407]
-
protostomelor în studiile de filogenie moleculară. Și studiile sistemului lor nervos au arătat că ar fi protostome. Din cauza corpului moale, chaetognathele nu se fosilizează prea bine. Totuși, câteva specii fosile au fost descrise. Aparent, această încrengătură a apărut în Cambrian. Fosile complete au fost găsite în șisturile din Maotianshan, din China de astăzi, provincia Yunnan ("Eognathacantha ercainella" Chen & Huang și "Protosagitta spinosa" Hu). O chaetognathă mai recentă, "Paucijaculum samamithion" din Carboniferul târziu, s-a descoperit în Illinois. Se credea că acele
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
(în traducere: „Fosilele noi”) este una din cele mai populare formații pop croate din anii 1970 și 1980. Formația „” s-a format în anul 1969, iar primul succes discografic l-a avut în 1976, odată cu venirea lui Rajko Dummić. În acest an au
Novi fosili () [Corola-website/Science/326334_a_327663]
-
roseae, cunoscută prin numele genului, , este o specie fosilă intermediară (fosilă tranzițională) între pești și tetrapode care a trăit în devonianul târziu, acum aproximativ 375 de milioane de ani. În 2010 au fost descoperite urme de tetrapod în devonianul mijlociu din Polonia, mai vechi cu 18 milioane de ani decât Tiktaalik
Tiktaalik () [Corola-website/Science/322658_a_323987]
-
a scheletului. Grupul de cercetători a constatat că pelvisul și aripioarele posterioare sunt mai dezvoltate decât la pești, fiind apropiate de caracteristicile de tetrapod. În concluzie, este posibil ca Tiktaalik roseae să își fi folosit membrele posterioare pentru a merge. Fosilele prin care este cunoscut Tiktaalik au fost descoperite în 2004 în insula Ellesmere din zona arctică a Canadei de către un grup de paleontologi printre care Ted Daeschler de la Academia de Științe Naturale din Philadelphia și Neil Shubin de la Universitatea din
Tiktaalik () [Corola-website/Science/322658_a_323987]
-
unei noi specii fosile de crab mic, apod (lipsit de picioare), care a trăit în jurasic în estul României, în recifuri de spongieri. Denumirea a fost dată de Feldmann et al. în 2006, clasificat ca Malacostraca - Decapoda - "LPBIIIart-040, a carapace". Fosila a fost descoperită într-o structură de recif cilindric, cu diametrul de circa 30 m, care, în acea perioadă, era acoperit de apele oceanului planetar. Acest crab primitiv avea un corp plat și o lungime de numai 1,2 cm
Cycloprosopon dobrogea () [Corola-website/Science/322719_a_324048]
-
deoarece nu avea picioare care să iasă de sub carapace. Se bănuiește că se ascundea în mici crăpături din reciful de spongieri (bureți de mare), a declarat "Carrie Schweitzer", geolog la Universitatea de Stat Kent din Ohio, cea care a descoperit fosila, împreună cu colegul ei "Rodney M. Feldmann", în colaborare cu "Iuliana Lazăr" de la Universitatea din București.. Deși acești crabi trăiau la o adâncime mare, unde dinozaurii nu puteau ajunge, este posibil ca ei să fi constituit totuși hrană pentru ihtiozauri sau
Cycloprosopon dobrogea () [Corola-website/Science/322719_a_324048]
-
pe urechelnița europeană. Resturile fosile ale ordinului Dermaptera încep în Triasicul târziu până în Jurasicul timpuriu. S-au găsit circa 70 de specimene în Australia, Kazahtan și Anglia din familia dispărută Archidermaptera. Câteva dintre trasăturile atribuite urechelnițelor moderne nu apar în fosilele timpurii, dar adulții au tarsii (ultimul segment al piciorului de artropod) cu cinci segmente, saci ovipari bine dezvoltați, tegmina și cerci segmentați. Cerci nu erau curbați și probabil nu erau folosiți ca cei din prezent . Protelytroptera este considerat grupul central
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
este considerat grupul central al ordinului Dermaptera. Aceste insecte, care seamană cu grupul modern Blattodea sau cu gândaci cu aripi tip carapace și cu orificiu anal mare și inegal, sunt cunoscute din Permian în America de Nord, Europa și Australia. Nu există fosile din Triasic când schimbări morfologice au avut loc din Protelytroptera spre Dermaptera. Ordinul cel mai apropiat și cel mai probabil este Grylloblattaria, descris de către Giles in 1963. Există și alte argumente de către alți autori care le conectează cu Phasmida, Embioptera
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
Embioptera, Plecoptera și Dictyoptera. Ordinul Archidermaptera este considerat a fi inrudit cu grupul urechelnițelor actuale. Acest subordin are tarsii cu cinci segmente, spre deosebire de trei la celalalte subordine, iar cerci nu sunt segmentați pentru Hemimerina și Arixenina; totuși nu sunt cunoscute fosile de Hemimerina sau ARixenina. Specile din Hemimerina au fost grupate în trecut în propiul lor ording Diploglassata, Dermodermaptera sau Hemimerina. Precum alte specii epizoice nu există resturi fosile, dar probabil nu sunt mai vechi de Terțiar târziu. Dovezi ale unei
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
populația ultimilor măgari sălbatici africani ("Equus africanus somalicus"). Păsările includ struțul, ciocârlia lui Archer care este o specie endemică ("Heteromirafra archeri"), pasărea secretar, etc.. În partea de sud a câmpiei, în Etiopia, se află Rezervația Mille-Sardo (stabilită în 1973). Multe fosile au fost descoperite în regiunea Awash, nu numai hominizi, ci și elefantoizi, crocodili și hipopotami. Depresiunea Afar este produsă de o intersecție triplă tectonică, unde crestele răspândite care formează Marea Roșie și Golful Aden emerg pe pământ și întâlnesc Riftul Africii
Depresiunea Afar () [Corola-website/Science/322053_a_323382]
-
zonă muntoasă de interes paleontologic situată în Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Aici, în stratele de rocă alcătuite din conglomerate de marne și gresii, s-au descoperit depozite fosilifere de pești, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Inițial, rezervația a fost declarată arie de interes local în 1971. În 1992 Academia Română publica lista ariilor protejate din județul Neamț, listă în care se regăseau cele 2
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
în zonele fosilifere s-a blocat într-o fază incipientă. Cernute foarte fin, sedimentele s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri - asemenea foilor unei cărți. Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii noi, iar
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
genuri și opt specii noi, iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
în Moldova la Gura Humorului (aici s-a găsit de exemplu un pește de 1,8 m de către paleontologul Th. Brustur), în Muntenia lângă Câmpulung (număr de specii mai restrâns, situație însă mai complexă deoarece aici s-ai găsit și fosile de arbori, precum și amprente fosilizate de fulgi și pene ale unor păsări)
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
Grupului școlar „G. Cartianu” - compartiment afectat de o falie care face să dispară nivelul marnelor brune, iar celălalt pe versantul nord- vestic în grohotișurile de la baza torenților - lucru care demonstrează faptul că atât în marne bituminoase cât și în disodile, fosilele nu sunt distribuite în aglomerări sau cuiburi. Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Inițial, rezervația a fost declarată arie de interes local în 1971. În 1992 Academia Română publica lista ariilor protejate din județul
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
falie care face să dispară nivelul marnelor brune, iar celălalt pe versantul nord- vestic în grohotișurile de la baza torenților - lucru care demonstrează faptul că atât în marne bituminoase cât și în disodile, fosilele nu sunt distribuite în aglomerări sau cuiburi. Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Inițial, rezervația a fost declarată arie de interes local în 1971. În 1992 Academia Română publica lista ariilor protejate din județul Neamț, listă în care se regăseau cele 2
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
în zonele fosilifere s-a blocat într-o fază incipientă. Cernute foarte fin, sedimentele s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri - asemenea foilor unei cărți. Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii noi, iar
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]