1,684 matches
-
noblețurile ultime ale spiritului e cam de această factură: "În halul în care mă găseam mi-ar fi fost peste putință să pornesc pe orice fel de cale. Nici în pat nu mă puteam mișca. Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. În mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua." "O luasem numai cam repede", continuă magistralul stilist, într-o românească de balamuc, pentru a ne informa doct: "Dar
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
de toxine sarcastice care îți sporesc imunitatea sufletească. Te întărești în fața răului înghițind hapuri crescînde din el. Și cum într-o lume absurdă și oarbă nu există criterii după care să separi înfrîngerile de izbînzi și destinele împlinite de sorțile frînte - căci totul stă pe netezimea egală a ratării universale - într-o astfel de lume plafonată în eșec dezgustul și ratarea nu numai că primesc o tentă suportabilă, dar pe deasupra trec drept reacții firești la lipsa generală de sens. Căci, într-
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
istoric, căci amîndoi au murit înainte de căderea comunismului (Nicolae în 1984 la Timișoara și Mihail în 1987 la Washington), dar dintre ei, cel care păstrează ceva din aerul unui învingător lăuntric, al unei pîrghii sufletești ce nu s-a lăsat frîntă, e tocmai Nicolae. Nu e vorba de a face aici o pledoarie masochistă în favoarea binefacerilor chinului trupesc, dar e limpede că suferința, atunci cînd cade pe o stofă aristocratică, duce la înnobilare prin dospire lăuntrică. Cele peste 600 de pagini
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
Alexandra Olivotto Mi-e teamă că iar voi produce o pagină hibrid, cu două filme greu de legat. Primul, Flori frânte, este deja pe marile ecrane românești. Al doilea, nu știu când va sosi. Reprezintă însă începutul unui mini-serial pe care aș vrea să îl furnizez cititorilor, pe tema filmelor laureate la a 78-a ediție a Oscarurilor. Le-aș vrea
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
epifanii, camera se rotește în jurul recipientului și reușește să sugereze șocul tocmai prin contrastul cu compoziția foarte ordonată până atunci. "Vena idiosincratică și episodică" a lui Jim Jarmusch, vorba unui critic britanic, iese din nou la lumina cinematografului în Flori frânte, lungmetraj premiat cu Marele Premiu (al doilea ca importanță) de la Cannes. Să expediez pe fast forward intriga: protagonistul senior află că ar putea avea un fiu de 19 ani și pleacă să viziteze virtualele mame ale acestui adolescent. Au existat
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
doilea ca importanță) de la Cannes. Să expediez pe fast forward intriga: protagonistul senior află că ar putea avea un fiu de 19 ani și pleacă să viziteze virtualele mame ale acestui adolescent. Au existat critici care au considerat că Flori frânte reprezintă o comedie. Imposibil să fiu de acord, mi se pare extrem de reductiv, judecata referindu-se doar la o fracțiune a filmului. Or, zic eu, se poate comenta fără a mutila. Foarte provocatoare, apropo de "râsul" pe care se presupune
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
contradictorii din Pinter sau Ionesco? Trucul uzual cu comicul de situație e ușor de înțeles: rezultă dintr-o complicație, alias tramă de farsă, suprapusă pe fundalul unei succesiuni bătute în cuie a evenimentelor. Dar cea din urmă lipsește din Flori frânte, unde întreaga viață a lui Don pare o enormă farsă. De aici comparația cu romanul picaresc, care le-a sărit în ochi criticilor cu background literar, și calificarea lui Don drept antierou. De unde provine la rândul ei și contradicția dintre
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
imobilitate m-a copleșit la Brokeback Mountain și încă mi-e greu s-o explic. Ca și Jarmusch, Ang Lee mizează enorm pe subtext, iar acesta este un teren pe care critica de film se aventurează tiptil. Însă, spre deosebire de Flori frânte, jocul actorilor e orice numai minimalist nu. Mai precis, exprimarea verbală e minimalistă, limbajul corporal, expresionist, dacă tot începeam cronica cu teama hibridității. Prin cercurile intelectuale bucureștene circula opinia potrivit căreia "dă un regizor peste cap stereotipul westernului, introduce homoerotism
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
într-un mod ciudat, îmblînzind-o parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă ochii peste tot și niciunde. Trasee altădată clare, ordonate, sînt acum frînte, pierdute într-un desen dezordonat. Pare să fi fost aici un depou. Dar, cine știe?... "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea, Ce m-a-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
același din tabloul original. Vitalitatea acestei picturi născute din pasiune și trădare, din voința de a învinge un destin ce i-a fost fundamental potrivnic (a murit la 33 de ani, bolnavă de poliomielită, țintuită la pat, cu coloana vertebrală frîntă în urma unui teribil accident de circulație), nu poate să nu fascineze, iar filmul Juliei Taymor și magnifica interpretare a Salmei Hayek au făcut ca notorietatea Fridei Kahlo să treacă dincolo de spațiul foarte îngust al picturii mexicane. Volumul Andrei Rotaru, Într-
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
cu rol formativ și clarificator pentru ambele părți. Ruperea realității în cadre izolate, vorbind despre apăsătoarea singurătate a tuturor lucrurilor care există, este o altă caracteristică pe care cărțile și filmele lui Bergman o au în comun. În acest cadru frînt, cu componente dezinteresate de o integrare în tot, cu personaje care nu încetează a vorbi despre Dumnezeu ca despre un alt personaj, căsătoria este, în general, o greșeală de tinerețe, iar consecințele conștientizării acestui fapt, dramatice. Clișeul ține de o
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
ar tremura ca argintul // cu gînduri neretușate / aș pătrunde în răsfrîngerea clipei / doar în umbrele ei" (Miezul lucrurilor). De fapt e o "chemare de dispariție", căci în "haosul tîrziu" al unei asemenea deconectări "trupul meu plutitor / își pierduse conturul / aerul frînt înălța anonim / înmulțind stelele nopții cu o rază / cu o linie frîntă / cu un punct" (Darul vorbirii). Dacă atunci cînd "copacul alunecă în somn", "cineva îi desenează umbra", nu e oare cu putință ca și poezia, umbră a ființei vulnerate
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
doar în umbrele ei" (Miezul lucrurilor). De fapt e o "chemare de dispariție", căci în "haosul tîrziu" al unei asemenea deconectări "trupul meu plutitor / își pierduse conturul / aerul frînt înălța anonim / înmulțind stelele nopții cu o rază / cu o linie frîntă / cu un punct" (Darul vorbirii). Dacă atunci cînd "copacul alunecă în somn", "cineva îi desenează umbra", nu e oare cu putință ca și poezia, umbră a ființei vulnerate de "coborîtoarele ore" să fie trasată în aceeași inspiratoare împrejurare? Învederînd emergența
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
materie, lucrările din acest ciclu încorporează simultan lemnul, bronzul, rășinile sintetice, praful de marmură, porțelanul, tonuri și patine diferite. Dar întregul discurs al materialelor și al formelor, al culorii și al traseelor, de la cerc la elipsă, de la arc la linia frîntă, nu face decît să sublinieze legătura subtilă și inseparabilă dintre substanță și absență, dintre existență și nonexistență, dintre voluptatea Vieții și expresivitatea blîndă și perversă a Morții. Sinteză extremă, la limita disoluției formei și a materiei, Arcul, Adam și Eva
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
cunoscutul, mie, sentiment de a nu face față, Sylvia Plath explică în pagini perfect articulate de ce e pe punctul de a se sinucide. Înseamnă că mai avea ani de viață, cum a și fost. Altfel, ar fi trebuit să scrie frânt și întrerupt, cum își scrisese Pascal, dintr-o pornire opusă, de iluminat, biletul care s-a găsit asupra lui. „Într-o zi în care mă voi scula ca să fierb ouă și să-i dau lapte bebelușului și să pregătesc cina
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2771_a_4096]
-
o bucată de vreme: "Un roman de familie straniu și obsesional, o imersiune în apele adânci ale unui trecut tulbure. Re-mi-niscențele tăvălugului comunist (deportarea în Bărăgan etc.) asigură un cadru al memoriei pentru o poveste despre dezastre intime și destine frânte, despre însingurare și nevoia de dragoste, despre înstrăinare și moarte. Profund poetică fără a fi poetizantă, cartea Mariei Ellis recuperează de la distanță, cu un instinct artistic sigur, atmosfera apăsătoare a unei infraistorii bolnave, într-o încercare de a reconstitui - cu
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
literaturii române: Poate ar, poate sap,/ Drumul subțire pe care tu ai umblat,/ Coc pâine din el și-l mănânc, flămând,/ Și pornesc iarăși să te caut pe cine știe ce alt drum subțire/ Printre miriștile pe care am secerat gol și frânt.// Dacă și tu cauți și ai să-mi găsești urmele,/ Ară și seamănă drumul meu subțire,/ Coace pâine din el, - și mușcă.// Parcă ai și mușcat:/ Am buzele arse și însângerate." Peste cîteva pagini de revistă, acestor scrisori-poeme le răspund
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
putea să admitem/ pelerinajul înzăpezit al vrăbiilor/ între fereastra noastră și lacrima noastră". Dar tocmai în lipsa mijloacelor pare a fi fost atins scopul: cuvintele se înșiră, se deșiră, se repetă ca frînturi de ecou necontrolat, după regulile unei bizare și frînte geometrii, numită cu o vorbă inspirată a lui E. Negrici "stilistică a eschivei". Lucrul care mai întîi irită pentru ca apoi să fascineze sînt amuțirile capricioase. Grandilocvența tăcerii umilește nu o dată cuvîntul, "alburile" capătă valoare și e interesant că tocmai gîtuirile
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
într-un mod ciudat, îmblînzind-o parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă ochii peste tot și niciunde. Trasee altădată clare, ordonate, sînt acum frînte, pierdute într-un desen dezordonat. Pare să fi fost aici un depou. Dar, cine știe?... "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea, Ce m-a-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
de prețiozitățile europene, precum societatea americană, experiențele intelectuale într-un spațiu în care banul sprijină cultura și crează marile temple ale studiului: bibliotecile de cercetare. Specific jurnalului Buzea este marea absență a copiilor, familia care trebuie să trăiască această existență frântă, copii și părinți topindu-se unii de dorul altora. De la această conștiință a cotidianului familial vine și preocuparea, mult mai pregnantă la Constanța Buzea, de a nota și dimensiunile materiale ale voiajului: prețurile, goana după magazinele cele mai ieftine unde
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
un punct de vedere ca postfață. În faza de proiect editorial, această antologie preconiza să cuprindă: Smaragda Theodorovna, primul volum din romanul memorialistic În preajma revoluției de Constantin Stere, Disc de George Meniuc, Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache, Zbor frânt de Vladimir Beșleagă, Singur în fața dragostei de Aureliu Busuioc, Linia de plutire de Serafim Saka și Gesturi de Emilian Galaicu-Păun. Exista speranța de a obține acordul autorului pentru a introduce un roman de Ion Druță: Frunze de dor sau Povara
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
Pe corabie, arcă) a spaniolului José del Valle e compusă dintr-un puzzle de formule ritmice eterogene, aksace, care încearcă - pe spații mult prea extinse ca durată - să atingă...intangibilul! În fine, partitura lui Horia Șurianu (Franța), Diffractions brisées - Difracții frânte - a încheiat concertul formației într-o lumină caldă, cu irizări modale pe texturi eterofonice, cu tentă spectrală, de o frumusețe ancestrală. Plăcerea de a-i vedea și asculta pe membrii ”Archaeus”-ului - Anca Vartolomei, Rodica Dănceanu, Marius Lăcraru, Dorin Gliga
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
în cîrligul de sîrmă.// În capătul străzii toba vestea Triumful Paparudei: ea, cu părul încrețit pe sîrmă, botul muiat în roșu chimic, pistolul la cizmă, ceasul gării la mînă./ O stea fără odihnă scotea lumea din orbită. În arcul munților, frînt, semnul a fost Îngenunchiere.// Cu toba erau anunțați oamenii la răscruci - cote noi prestări și rații. Alte legi alte numărători. La urmă, cu ochii în pămînt se răspîndeau toți la casele lor. Pe fețele bătute de vînt și soare nu
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
astăzi și mâine,/ Profesór, profesór, dă-ne nota ta." (pag. 19) Poemul acesta spune cam totul despre carte. Ca și ea, el e imposibil de prizat direct, dintr-o suflare, în manieră impresionistă. (Impresia e unitară. Textul în schimb e frânt.) Locul în care l-am secționat e punctul de colaps al aparentei continuități: până în preajma lui, avem ritualul terestru al scrisului; dincolo de el, ceremonia militară a imaginației. Între cel dintâi și cea de-a doua, lectura afectivă nu știe să
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
prima oară în cadrul eXplore dance festival-ului de anul trecut. Partitura coregrafică de maximă greutate a reprezentat-o, ca și în prima variantă, dansul lui Timea Kovacs, chiar dacă, de astă dată, în locul desenului unduitor, corpul dansatoarei a folosit preponderent linii frânte, pornite din toate încheieturile brațelor și picioarelor, care, precum niște crengi, se frângeau, se deschideau, propulsau corpul de la pământ. Prin contrast, mișcările Valentinei de Piante erau lejere, ușor plutite, desfășurate numai pe verticală. Lucrarea, în ansamblul ei, nu a fost
Ca pasărea Phoenix by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4678_a_6003]