2,694 matches
-
fost dată, s-ar putea ca acest lucru să însemne năruirea voastră o dată întorși acasă. Dacă până la întoarcerea noastră seniorul Shiraishi o să-și piardă puterea în Sfatul Bătrânilor și dacă seniorul Ayugai și ai lui or să ajungă să țină frâiele în locul său, n-or să se mai poarte la fel nici cu noi. În timpul acestei călătorii trebuie să ne pregătim pentru orice schimbare de pe domeniul Stăpânului. Îl durea capul. Matsuki și Tanaka se contraziceau mai departe. Samuraiul își dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
timp ce-și umplea pipa. — Tu? — Excelent, Îi răspunse vânătorul alb. Jigodie, jigodie nenorocită, Își spuse Macomber. Deci l-a trezit când s-a-ntors, se gândi Wilson, privindu-i cu ochii săi goi, reci. Păi de ce nu-și ține nevasta-n frâu? Ce crede, c-oi fi vreun nenorocit de sfânt de agățat pe perete? Să-și țină nevasta la locul ei. El e de vină. Crezi c-o să găsim bivoli? Întrebă Margot, dând la o parte farfuria cu caise. — S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și când a Început s-o ia la trap se legănau Înainte și-napoi, În timp ce el era lovit peste picioare cu nuiele. Tropăia smucit pe lângă barrera. La un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-a Înfipt pintenii, s-a aplecat Înainte și a Început să-și agite sulița În fața taurului. Sângele curgea Întruna dintre picioarele din față ale calului. Era amețit și se clătina. Taurul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îl omoram. — O să schimbe ordinea, spuse Manuel. — Uite-l În ce hal arată. — Tre’ să mă duc acolo, spuse Manuel și o luă la fugă spre partea opusă a arenei, unde băieții de ring băgau un cal, ținându-l de frâu, lovindu-l cu nuiele peste picioare și tot restul, Încercând să-l Îndrepte spre taurul care Își ținea capul aplecat și dădea cu copita-n nisip, ezitând să atace. Apropiindu-se călare de scena luptei ca să nu piardă nici un detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și eu ochii plini de lacrimi? De ce fericirea lor era de zece ori mai intensă decât ceea ce simțeam eu? Îmi lipsea legătura potrivită dintre simțuri și inimă? Apoi mi-am dat seama că așa mă obișnuisem. Să-mi țin În frâu sentimentele. Să nu-mi las genunchii să Înceapă să tremure. Și cu această convingere, eram pregătită să simt tot ce voiam, cât de mult voiam. Priveam luna și-mi spuneam că e momentul să simt toate emoțiile. Am așteptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Kennedy Drive, orchestra cânta o versiune chinuită de „Amazing Grace“ scârțâită la instrumentul erhu, cu două corzi, iar grupul mă iertase pentru că nu făcusem o asigurare În caz de anulare a călătoriei. În timp ce două motociclete de poliție țineau traficul În frâu, dricul a accelerat, iar eu i-am spus adio trupului meu. Apoi Harry i-a rugat pe restul tovarășilor de călătorie să i se alăture, și-au pus mâinile una peste alta și le-au ridicat Împreună strigând: —Fie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
duce În birou să iau pașapoartele din seif. Poliția mi le-a cerut. Îți sugerez să profiți de ocazie și să admiri frumusețea lacului. Lasă-mă pe mine să mă ocup... E uimitor, nu credeți, cât de ușor predau oamenii frâiele celor care Își asumă puterea. Împotriva propriei intuiții, se lasă să aibă Încredere În cei În care simt că nu ar trebui să aibă. Mă includ și pe mine aici, pentru că și eu am făcut cândva la fel. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nu plâng. Nu râd. N-au nici un fel de expresie întipărită pe chip. Parcă poartă măști. L-aș putea numi procesul de controlare a minții. Cei de la Centrul de Comandă sunt total diferiți. Fețele lor, gândesc. Râd și plâng. Dau frâu liber gândirii. Ei sunt cei care comandă. Și-au unit forțele cu ale lui Asahara în statul lor universal. Indiferent de motivele invocate, cred că pedeapsa cu moartea ar fi cea mai potrivită. Până acum am colindat prin multe locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
așa și au priceput că era ceva grav. Mai ales că nu m-au văzut niciodată plângând. Amândoi mă încurajau: «Tati, tati, nu mai plânge.» Și am început să plângem împreună. Pentru că părinții mei sunt de modă veche, nu dau frâu liber sentimentelor. Dar, după ce s-au întors acasă, s-au pus amândoi pe plâns. Cât au stat la spital nu au schițat nici un gest. Mi-am luat concediu o săptămână. La fel și soția mea. Miercuri, pe data de 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
televizorului. Ei se ghideză după altă etică, gândire și cred cu tărie în ceea ce au făcut. Nu pot fi de acord cu ei. Nu fac parte din această lume, sunt în altă dimensiune... Gândind astfel, am putut să țin în frâu această ură sălbatică. Dar, bineînțeles că vreau să fie judecați cum se cuvine. Dintre toată întrebările cel mai mult o urăsc pe următoare: «Ați rămas cu sechele?» Îmi continui viața autosugestionându-mă: «Sunt bine!» Nu am probleme de sănătate, dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
văd siluetele înfricoșătoare ale Întunegrilor în umbra coloanelor. Când am auzit știrea despre atacul cu gaz sarin, nu am putut să nu-mi amintesc de Întunegri. Aveam în cap figura celor pe care îi văzusem de la fereastra metroului. Îmi dau frâu liber imaginației și spun că există o legătură între umbrele acelea întunecate de care nu scăpăm de la atacul cu sarin și creaturile inventate de mine, care trăiesc în lumea subterană (văd asta cu ochii conștiinței). Am avut o motivație personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
controla. Europenii au suferit, au suferit și tot le este greu să omoare. Orice-ai zice tot greu este. Ar fi mai bine ca oamenii să devină mai înțelepți și să se gândească mai serios cum poate fi ținut în frâu acest rău, indiferent de organizație sau de familie. Cum să-l exprime și cum să-l tolereze. Murakami: În ura pe care a arătat-o societatea față de seria de incidente provocate de secta Aum Shinrikyō și chiar față de incidentul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mică. Murakami: Echilibrul simțurilor lucrează. Kawai: Da. Echilibrul simțurilor. Este cel mai greu să dezvolți un astfel de sistem sănătos (dacă nu primești dragostea părinților). Pentru ce trăiesc, de ce trebuie să facă anumite lucruri? Se gândesc la multe. Își dau frâu liber sentimentelor, iar balansul general al simțurilor lucrează. Prin el îți construiești individualitatea. Pentru că celor din Aum le lipsește asta, trec în extrema cealaltă. Chiar e cazul să-i compătimim. Murakami: Muzica Aum m-a marcat. Am ascultat și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
popa”. Și ca să fie și mai clar, s-au înmulțit și popii care se străduiesc să ne dea exemple negative. Asta ca să înțelegem că populația e formată în cea mai mare parte din oameni bine instruiți, adică bine ținuți în frâu, și, o parte mai mică, însărcinată să aibă grijă de ținerea noastră în frâu, ca să n-o luăm razna. Că dacă o luăm razna, dăm peste ei și e rău. Și uite-așa s-a născut omul de tip nou
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
străduiesc să ne dea exemple negative. Asta ca să înțelegem că populația e formată în cea mai mare parte din oameni bine instruiți, adică bine ținuți în frâu, și, o parte mai mică, însărcinată să aibă grijă de ținerea noastră în frâu, ca să n-o luăm razna. Că dacă o luăm razna, dăm peste ei și e rău. Și uite-așa s-a născut omul de tip nou, nu omul de tip nou de care vorbeau comuniștii, ci ăstălalt, de care vorbim
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
statului vreunul din numele „grele” ale partidului, cum ar fi fost: Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, dar iată că nu a fost să fie așa, iar noul conducător, a preluat cu energia care a caracterizat întreaga lui viață, frâiele puterii în statul acesta, care la ora aceea, era slab industrializat și rămăsese ca în timpurile străvechi, un stat cu o economie eminamente agricolă. Ca un bun gospodar a pornit prin țară, să vadă cu ochii proprii care este mersul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
reală numai din pricina expresiei caraghioase. Cu afecție i-am cerut să-și destăinuiască supărarea. A ezitat. Apoi a izbucnit într-o mulțime de exclamări stupide, ca să se sustragă întrebării mele. Mă mira această discreție când îl crezusem incapabil să puie frâu vreodată reflexiilor lui imediate. Mă gândeam că, în definitiv, în aventuri proceda cu eleganță, că nu i se știe nimic precis, cu toate că nu era lipsit niciodată din grupul de fete, că de se mândrea în general cu succese, nu compromitea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în mâinile sale. Știa că ea îi va fi dată fără s-o ceară. Știa că, clădind întotdeauna pe adevăr și pe sinceritate, lucrând la lumina zilei, va deveni tot mai necesar și i se vor încredința tot mai total frâiele conducerii. Dar nu asta îl interesa - puterea în sine - ci câmpul de activitate tot mai larg pe care-l câștiga pentru realizarea idealului său politic, care era, cum am văzut, prin excelență un ideal spiritual. Salazar avea marele privilegiu de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Balamber și prietenii săi, ieșind călare de pe cărarea întortocheată pe care o urmaseră tăind pădurea, zăriră cocioaba lui Audbert, marcomanul. Dindărăt, ducând de căpăstru un catâr cocoșat sub o încărcătură greoaie, li se alătură tânărul Kayuk. Imediat ce Balamber trase de frâele calului său, ceilalți se opriră și ei și veniră lângă el ca să scruteze rariștea întinsă. Ochii lor atenți cercetară fără grabă micul regat al marcomanului: gospodăria, cu orătăniile scurmând prin arie, șura, cam desfăcută din încheieturi, dar bine burdușită, grajdul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
liniștit, pe ăștia n-o să mai vezi. Khaba se apropia și el cu pași mari; își ducea calul de căpăstru și strângea arcul în mână. Din ochi îi țâșneau fulgere. Veni direct către marcoman și, imediat ce ajunse în fața lui, lăsă frâele calului și îi trase o palmă cumplită: — Grozavă călăuză mai ești! Dac-ar fi fost după tine, la ora asta eram morți cu toții. Și încă ai mai și fugit! Audbert, cu obrazul în flăcări, nu reacționă. — V-am spus doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unde altundeva? fu răspunsul bărbatului. Aici e apă, pășune pentru cai și mai ales liniște. Tovarășii săi descălecaseră și ei de pe cai și acum îi ușurau cu totul de încărcătură. Resemnat, Audbert descălecă, la rândul său, și, după ce legă bine frâele calului de un rug de mure, îi ceru lui Balamber să-i împrumute securea, cu intenția să o pornească printre copaci în căutare de crengi pentru foc. Balamber însă dădu din cap. — Fără foc. Doar atât spuse, în timp ce scotea șaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mai mult surprinsă decât speriată, Frediana își opri, pentru o clipă, ochii întunecoși și adânci asupra chipului fratelui său, pe care citi teamă și îngrijorare. Atunci se retrase imediat după coviltir. în aceeași clipă, Waldomar se hotărî și trase de frâele calului, cu gând să-l întoarcă. — Mai bine schimbăm drumul. Dacă ne așteaptă, sunt, cu siguranță, mai mulți decât noi și... Răsună un nechezat disperat, apoi strigătul războinicului rămas ceva mai înainte și care acum se rostogolea la pământ împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Fredianei îi ajunse la urechi ca din altă lume. — Pădurea! E o cărare. Aici, la dreapta! în pădure! în pădure! o auzi strigând. Tânărul desluși cu greu capătul unei cărări strâmte printre carpeni. Cu o sforțare supraomenească, trase violent de frâul lui Rutilan, apoi, îmboldindu-l cu furie, îl îndreptă în acea direcție, aruncându-se cu capul înainte în desiș. Nu mai înțelegea nimic; durerile cauzate de săgeată continuau să-l sfâșie la fiecare mișcare, crengile îi biciuiau fața, strânsoarea Fredianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fură uciși cu furie, cu lovituri de pietre și ciomege, de bărbați și femei ce năvăliseră prompt printre rândurile burgunzilor: sclavi din tabără, liberi acum și mânați de o sete de răzbunare pe care nu și-o puteau ține în frâu. — înainte! înainte! strigă războinicul ce îi conducea pe atacatori iar glasul lui, abia auzit în vacarmul acelor clipe zbuciumate, îi păru lui Sebastianus a fi acela al unui băiat. Nu îi semăna, oricum, cu cea a lui Chilperic. Războinicul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lor, căzând greoi în buruienile de la marginea cărării. Rapid, Sebastianus descălecă și se aplecă asupra războinicului. Constatând că se afla pe moarte, îi luă centura și sabia și puse stăpânire pe calul lui, lăsându-l Lidaniei pe al său. Apucând frâele, femeia îl privi cum urca în șa. Simți graba sa de a se îndepărta, așa cum la început îi simțise neliniștea. Stânjenită, își frecă nasul cu dosul mâinii: — Ei, spuse, ridicând din umeri, mulțumesc pentru tot. — Eu trebuie să-ți mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]